1,578 matches
-
tracul și de modestia care le incomodau. Cam așa se petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de domnișoară. Felul ei de a se comporta în gașcă era chiar cel al fetelor care încercau din răsputeri să și consolideze rapid o personalitate și nu se potrivea deloc cu felul ei fin de a fi; se străduia (în gașcă) să fie mai lipsită de finețe și de delicatețe, să pară mai dură, mai bolovănoasă. Cu alte cuvinte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să tacă și că totul trebuie făcut cum se cuvine. Văd că ați citit cu asiduitate nuvela lui Alexandru Ivasiuc, d-le contabil-șef. O cunoașteți în amănunțime. Mulțumesc. Cu toate că eu sunt un om al cifrelor, m-am edificat din răsputeri, noapte de noapte, până am pătruns-o bine de tot. A fost o sarcină, tovarășe. A! Era să uit. Principele Transilvaniei îți transmite cele mai calde urări de bine și... mult curaj. Te sfătuiește totodată, repet, să eviți orice întâlnire
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se grăbea să epuizeze relatarea visului care o trezise în acea dimineață. Însă simpla relatare a visului, vrând-nevrând, fără să conștientizeze pe moment, o liniștea enorm. Aflată în fața unei oglinzi - ziceaadică cea care aparține mobilei de nuc, Karin încerca din răsputeri să îndepărteze mizeria vâscoasă care mai acoperea cu îndărătnicie, un sfert din suprafața oglinzii, din stânga sus. Parcă soțul meu încă nu murise și nici tatăl tău și amândoi mă ajutau să îndepărtez mizeria de pe oglindă. Unul cu șpaclul și altul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori Întrebarea lui prietenoasă, după cafea și coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
genunchi. — Vreau răspunsuri clare! Dar primi același răspuns: — Nu vă spun nimic. Arată mai degrabă de șaptezeci de ani decât de cincizeci și șase, se gândi ea. Începe să nu mai audă, nu Înțelege ce-i spun. Se controlă din răsputeri. Simți cu certitudine că nu se afla În fața unui succes - semăna prea mult cu eșecul și eșecul era ceva ce putea să compătimească. Putea fi blândă și calină cu eșecul, alinându-l cu scurte uguituri, atâta vreme cât, până la urmă, tehnică dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prea sus. Încă zece secunde și ar fi trecut de colț, ieșind din raza lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un țipăt. A fost atât de slab, că zgomotul motorului Îl Înăbuși. Nu ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asupra laturilor economice. Ascultarea practicată de regulă în sânul cinului călugăresc era floare la ureche. Importante se dovedeau a fi bunurile (averile) mănstirlor închinate, care aveau vad de scurgere liberă către înaltele stăpâniri. La facerea acestor isprăvi, culmea, puneau din răsputeri umărul și mai-marii bisericii ortodoxe din zona Moldovei, ba chiar și voievozii care s-au suit (și au hodinit) pe scaunele domniei în Moldova Evului Mediu. “Io Radul voievod,... domn al Țării Moldovei... văzând și socotind despre rândul mănăstirii numite
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de apărătoare de muște din pene. Îi insulta pe morți cu cele mai rele epitete și, nu o dată, se întoarse brusc ca să le lanseze în față o bășină sonoră. Odată încheiate aceste strigăte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmează, mă? Urmează... (privește speriat spre maică-sa). Mama, tot mamă, suflă: Dalbe. Dalbe, spune și Răducu. De ce te bagi, fă? Vrei să te cotonogesc? Nu, ziceam și eu așa... Ieși la treabă! Rămas fără apărare, Răducu se străduiește din răsputeri să învețe. Reușește performanța de a memora, fără cusur, o strofă. Scapă de alte chinuri datorită faptului că nici Vasile, tăică-su, nu știa mai mult. Acum hai să înveți și urătura. Prin capul lui Cireș treceau scene ipotetice, cu gospodari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fata, Jane. Vreme de-o lună am crezut că nu mai suportăm, dar apoi ne-a trecut pur și simplu. Acum parcă nici n-ar fi. — În primele două nopți petrecute în cort, spuse tipul, Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința. Să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Dacă ești acolo, vei avea nevoie de informațiile astea pentru a supraviețui; am nevoie să crezi în mine. M-am ucis atât de încet, încât a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Râul acela monstruos putea să mă ia pe apele sale, să mă deznoade și să mă întindă cum voia și cum îi plăcea, pentru că, sincer, la urma urmei, mă simțeam prea obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am spus nimic, se apără Johns. Ar trebui să știe, Johns! E un caz pilduitor pentru el. Și Conway suferea de amnezie. Viața devenise pentru el atît de insuportabilă, Încît și-a găsit un refugiu În amnezie. Am Încercat din răsputeri să-l Întăresc, să-i sporesc puterea de rezistență, ca să poată face față grelei sale situații În clipa cînd Își va recăpăta memoria. CÎt timp prețios mi-am pierdut cu acel Conway! Johns Îți va spune cît de răbdător am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împiedicăm! Acest plural, folosit pentru prima oară, spunea tot atît de multe ca și franțuzescul tu. — Da. Unde-i acum? — Aici. — Aici? bîigui el, cu sentimentul pe care-l are cineva cînd constată că ușa pe care o Împinge din răsputeri e deschisă. — Doarme, răspunse ea, dînd din cap. A avut o zi grea, de discuții cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna veni lîngă el cu pași apăsați și-i spuse: Poftim, ai ceea ce doreai. Se vedea că se silea din răsputeri să nu plîngă, dar efortul acesta Îi urîțea fața - o urîțenie ce-l lega și mai mult de ea decît frumusețea. „Nu trebuie să fii fericit cu cineva ca să-l iubești, Își spuse, uimit de descoperirea pe care o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mei elevi se gândesc întotdeauna cu bucurie la acei primi ani de școală, așa cum au fost ei: cu urcușuri și coborâșuri, cu succese sau insuccese, cu laude și mustrări, cu speranțe și regrete, cu zâmbete și lacrimi... Am încercat din răsputeri să fiu pentru elevii mei nu doar un dascăl, ci și un părinte, un prieten, un confesor, uneori chiar un arbitru. Am încercat să le ofer nu doar lecții de limba română, matematică, științe ale naturii, istorie, geografie, ș.a., ci
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mama, draga de ea!) aveai voie să te dai în carusel de banii respectivi, ceea ce te făcea să conștientizezi și mai bine condiția de copil de care vrei totuși să scapi. Cu toate acestea, copiii Rainer și Anni chiuie din răsputeri, cu inimile și mințile otrăvite deja de mașinile ce trec în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans, solitarul, trăncănelii unui Rainer care caută întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să‑și dea drumul. Dar se pleoștește mereu, e agitația de dinaintea acestui eveniment important, la el e prima dată și, în anumite condiții, asta te marchează pentru multă vreme. Ea îl mângâie în continuare și‑i șoptește cuvinte dulci, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se gândească la asta, mai ales că e destul de preocupat să mediteze la efemeritatea propriei poezii. Nu e o chestiune prea îmbucurătoare, fiindcă aceste poezii vor trebui citite cu atenție încă de multe generații de‑acum înainte. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]