2,118 matches
-
dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate seamănă ca două picături de apă cu patimile Domnului. În lumea politicii în care trăia arhiereul Caiafa, Domnul a fost și El părăsit, aruncat dintr-o parte în alta și răstignit pe cruce pe dealul Golgotei. Însă, Domnul nostru cel înfrânt și-a dobândit victoria în lumea sufletului omenesc. La fel și eu am fost înfrânt în călătoria mea. Dar numai în această privință am fost zdrobit de țara cu chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
22, versetul 42. Genpuku sunt haine care se îmbracă pentru a marca trecerea de la copilărie la maturitate a băieților. Vârsta la care are loc această ceremonie variază în funcție de perioada istorică între 12 și 16 ani. Pace Domnului. Domnul s-a răstignit întru folosul nostru. (în limba latină în original). Și-a purtat crucea. (în limba latină în original). Evanghelia după Luca, cap.23, versetul 34. Acum pot să merg și eu unde sunt ei. (în limba spaniolă în original). Mântuiește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Este interesant un comentariu a unui cititor al Jurnalului care spune așa: „Și Hristos este una din persoanele care a pus pietrele de temelie ale ,,COMUNISMULUI,, , pietre puse cinstit și onorabil și tot evreu era, și tot evreii l-au răstignit și l-au omorât . În istorie, mai târziu, este foarte adevărat că majoritari, evreii au fost aceia care au pus bazele înființării, continuării și aplicării în practică a socialismului și comunismului, precum și a înființării P.C.R., dar tot, alți evrei au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mihai Eminescu! Frumos a spus Geo Bogza la timpul acela! Dar în timpurile noastre postdecembriste, unii care nici nu mai contează dacă sunt pui de evrei sau nu, precum H. R. Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion să-i apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit și închis într-un mormânt? Învățatul acestui veac se vede pe sine înțelept tocmai fiindcă nu crede așa ceva. „Dar înțelept vei fi [tu, Marcion,] doar dacă vei fi fost nebun [stultus] în această lume, crezând în cele nebune ale lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să spun că Tertulian se află la originea celor scrise de Kierkegaard. Însă, deși îi desparte o istorie întreagă, cei doi se întâlnesc în chip fericit. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, se spune: „Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, și nu mie rușine de acest lucru tocmai pentru că e de rușine (pudendum). Și este vrednic de crezare că Fiul lui Dumnezeu a murit, tocmai pentru că e nebunesc (ineptum). Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian sa lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion săi apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit și închis întrun mormânt? Învățatul acestui veac se vede pe sine înțelept tocmai fiindcă nu crede așa ceva. „Dar înțelept vei fi [tu, Marcion,] doar dacă vei fi fost nebun [stultus] în această lume, crezând în cele nebune ale lui Dumnezeu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de toate, tocmai acest adevăr de credință este profund paradoxal. Cititorul ar putea să recunoască aici câteva niveluri distincte ale comprehensiunii. Ar putea să vadă cum ceea ce e rușinos, nebunesc și imposibil ( pudendum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să spun că Tertulian se află la originea celor scrise de Kierkegaard. Însă, deși îi desparte o istorie întreagă, cei doi se întâlnesc în chip fericit. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, se spune: „Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, și nu mie rușine de acest lucru tocmai pentru că e de rușine (pudendum). Și este vrednic de crezare că Fiul lui Dumnezeu a murit, tocmai pentru că e nebunesc (ineptum). Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații ăștia de diaconi sunt de vină. Nu fac decât să semene șovăială și frică. Ptiu! Palavrele lor despre un dumnezeu care nu dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și fac din tinerii noștri niște idioți; și, vă spun eu că... vă spun eu că... Se întrerupse și, în aceeași clipă, privirea feroce pe care o avusese când luase cuvântul lăsă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus se trezi înaintea unei miriști și a unei mici grădini de legume, unde descoperi alte trupuri. însă soldatul privea spre casă. Romanul urmări acea privire și rămase împietrit de groază: trupul gol și chinuit al unei copile fusese țintuit, răstignit de mâini, pe lemnul ușii. La picioarele sale schelălăia un mic câine ciobănesc, care nu se mișcă de-acolo la venirea soldaților. Din mâinile tinerei fete sângele cursese în dâre lungi pe lemnul vechi și ros în mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
presupusul colonel Îl reținu monologând. “Numai o clipă tovarășe inginer...!” - Îi luă mâna cercetând curios inelul din aur Încrustat cu diamante ce-ți fulgera privirea, scoțând tendențioase sunete de admirație, e din aur...? Dar lănțișorul acesta din jurul gâtului cu Isus Hristos răstignit pe cruce...?” Tony Pavone, dădu din cap afirmativ neânțelegând sensul tendențios al Întrebării. “Frumoase bijuterii...! - oftă așa zisul colonel. O dovadă În plus, mata ai parale, nu glumă. În mod sigur, ofițerul acela a mirosit el ceva...!!” “Idiotul...” - Îl gratifică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lumina din prea multă liniște s-au ivit oamenii în inimile lor Dumnezeu a pus iubirea primelor cuvinte cu celelalte zile ale săptămânii a colorat pământul și apele din ape s-au ridicat holde noi în focul dimineții născând înțelesuri răstignite în răsărituri târzii Paul ROTARU <biography> PAUL ROTARU s-a născut la 10 martie 1981 în comuna Niculițel, județul Tulcea. Absolvent al Liceului Pedagogic, Tulcea, promoția 2001, secția Limbi moderne, în prezent este muncitor în cadrul unei companii multinaționale din orașul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]