2,134 matches
-
un cadru de persecuții sângeroase. Falsul mesia se dezlănțuie împotriva tuturor celor care refuză să îl recunoască, să îl susțină, dar mai ales împotriva celor care „l‑au slăvit pe cel dintâi Cristos, cel pe care părinții noștri l‑au răstignit pe cruce” (2, 9). Fără nici o îndoială, persecutorul este un fals mesia evreu, iar printre persecutați se află creștinii care au ales să rămână neutri din punct de vedere politic, dat fiind faptul că ei cunoscuseră deja un Mesia, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Marcion. Hill insistă asupra faptului că Marcion nu se mulțumește să distingă între un Dumnezeu bun și milostiv, al Evangheliilor, și un Dumnezeu drept și înfricoșător, al Vechiului Testament, ci distinge de asemenea între Mesia al creștinilor, care a fost răstignit, și cel al iudeilor, care va veni la sfârșitul veacurilor. Credința în acești doi mesia opuși, adversari, va marca, într‑o anumită măsură, cristologia secolului al II‑lea. Plecând de la aceasta, o altă teorie, complementară, ia naștere, în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vechi tradiții orientale potrivit căreia data Bunei‑Vestiri ar coincide cu cea a Învierii (25 martie). De asemenea, se afirmă aici că Isus ar fi trăit nu treizeci și trei de ani, ci patruzeci și nouă (adică de șapte ori șapte), fiind răstignit în vremea domniei lui Nero. În plus, fragmentul conține o importantă informație de ordin biografic: „Am găsit printre manuscrisele lui Alexandru, odinioară episcop al Ierusalimului” etc. Prin urmare, Victorin a făcut o călătorie la Ierusalim - probabil în Cezareea Palestinei -, având
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pedepsiți de Dumnezeu pentru crimele săvârșite împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel. „Acesta a fost, scrie el, cel dintâi prigonitor al slujitorilor lui Dumnezeu: a poruncit să fie răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb, în momentul în care creștinismul devine religie licită, activitatea sa pusă în slujba deplângerii și a rememorării faptelor este dublată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Și nu va avea nici o aplecare spre vreunul dintre dumnezeii părinților lui [...] și‑n locul său îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), adică se va autoproclama „dumnezeu tare și puternic”. Cu toate acestea, cei care l‑au răstignit pe Domnul, pentru a se fi numit pe sine „Fiul lui Dumnezeu”, vor crede în cel care va veni, dovedindu‑se cei mai mari dușmani ai adevărului și artizani ai minciunii. Iată de ce, Cel Preaînțelept va îngădui să se arate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pavel către corinteni: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot Mântuitorul a spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine episcopilor, iar cea profetică monahilor, cui vom
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ioan 1, 1; Coloseni 1, 15), ca Învățător și Profet (Coloseni 2, 3), ca mâncare și băutură nouă și Paște al nostru (I Corinteni 5, 7), ca Pâine a Vieții în care locuiește plinătatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9), ca Mesia răstignit pentru păcatele noastre (Filipeni 2, 8), ca Domn al Domnilor și Rege al Regilor (Apocalipsa 17, 14), ca pe Cel despre care Moise a vorbit și Care dinaintea lui Avraam a fost (Ioan 8, 38), ca pe Cel cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar din acest unghi, Iisus va apărea mereu ca un simplu dascăl din Galilea care a dăruit oamenilor o lege de viețuire mai bună decât altele, deși nu neapărat cea mai bună. În ortodoxie, revelația judecă istoria, nu invers. Chiar dacă răstignit pe cruce, Hristos continuă să domnească suveran peste istoria umanității. În sfârșit, arhivele scripturistice, la fel ca oricare alt text care marchează memoria Bisericii, sunt condiția necesară, dar nu și suficientă, a cunoașterii teologice. Aceste urme ale revelației rezumă îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției; altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu Mirele ceresc. Duhovnicească, această nuntă are și caracterul unei înfieri sau unei nașteri tainice. Nu poate fi aici imaginată deprimanta autosuficiență în acel „doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale dogmelor Revelației. Spre deosebire de teologii universitari occidentali, autorii patristici nu s-au temut să răstignească logos-ul filozofiei prin uzul sistematic al paradoxului (I Corinteni 1, 20-24). Doar după acest exercițiu se poate spune, împreună cu Sf. Maxim Mărturisitorul, că „Duhul Sfânt nu este absent din nici o făptură și mai ales din cele ce s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în ceea ce afirmă. În general, copiii au o sensibilitate ridicată și pot ușor fi afectați de anumite expresii mai puternice. Spre exemplu, sunt autori care susțin că este necesar să se evite cuvinte și expresii de genul: - „făcând așa, îl răstignești pe Isus” (expresie care este interpretată drept o formă verbală de „sadism religios”); - „să nu spui minciuni, Dumnezeu vede totul” (formulare prin care se prezintă copilului imaginea unui Dumnezeu „polițist”); - „l-ai supărat pe Isus” (afirmație care creează ideea că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a certat vânturile(din minte) și valurile (din inimă) și s-a făcut liniște mare” (Matei 8,26), ca „pacea lui Dumnezeu care covârșește mintea” (Filipeni 4, 7),ca „înțelepciunea lui Dumnezeu tainică și ascunsă” ignorată de stăpânirile lumești, care „răstignesc pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2,7-8): „Am așteptat pe Domnul Care Mă izbăvește de împuținare decuget și de viforul gândurilor” (Psalm 54, 6). În sens negativ acestlucru este exprimat în folclor ca o imprecație: „Să ai hodina vântuluiși tihna
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ești? Și astfel ajunge la concluzia că Dumnezeu nu vrea sau nu poate să ne ajute. Scrisoare în gând PITEȘTI Opriți-vă din hohote, nebuni!!! în râsul vostru negru Fierb clocote de sânge Din rânjetul satanicei furtuni. Pe cine-ați răstignit din nou, nebuni? Ce cântec sfânt în scrâșnet greu se frânge... O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru Negru de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puțin la Cișmeaua-Mortului, unde picură veșnic apă de izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline. La marginea satului, te întâmpină 36 din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată de picioare. Suflă o adiere ușoară, și Hristos își tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul mâncat de carii și înnegrit de vremuri”. Apare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
e urcușul, înălțimea și înălțarea deopotrivă. Noua adâncime crește pe măsura altitudinii la care ajunge iubirea, înaltă și adâncă totodată. Pe verticală, ea străpunge lumea de sus în jos; pe orizontală, orizontul ei e nelimitat în inelul ceresc; inima e răstignită pe crucea care unește cerul și lumea: "Râvnesc o subțiime în care să mă torc,/ O stare fără trepte, mai sus ca fericirea,/ O luminare-n sine mai pură ca iubirea,/ Un loc fără loc, din care să nu vreau
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
clopot invizibil" - aceasta este casa rostirii "unde graiul este una cu Logosul"44, răscrucea în care vederea se frânge epuizată, golită de ceea ce vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica răscruce mișcătoare", "răstigniți pe răscruce"45. Răscrucea este refracția în care orizontul vederii se frânge, deviază și fisurează natura vizibilului. Jertfit pe crucea apariției mundane, vizibilul nu mai dă seama decât de manifestarea în bernă a dispariției. Vederea e transportată spre ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zâmbindu‑i blând Fecioarei Maria fiica ei, care‑i stă pe ge‑ nunchi. Aceasta la rândul ei se apleacă ușor neliniștită spre fiul ei Isus care se joacă cu un miel. Scena ne amintește de rolul lui Isus de miel răstignit pentru 27 Cf. d. Gariff, o.c., 30‑33. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 128 mântuirea lumii. Leonardo realizează aici un grup complex de figuri care par să se afle în mișcare rămânând totuși strâns legate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
consecințe pentru sensibilitatea fiului. Trimis de acasă, la liceul din Năsăud, băiatul este răpus de aceeași "spaimă dureroasă": Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios." Refugiul este instantaneu, în privirea ancorată de icoana atîrnată pe perete, înfățișîndu-l pe Iisus Hristos răstignit pe cruce. Romancierul inserează, contrapunctic, narațiunea retrospectivă. Ea se confundă cu o coborîre în somn a eroului, epuizat de o neliniște care nu poartă nici un nume, ci este încă doar o imagine: ochii condamnatului. Îl pacifică melodia doinei soldatului, "trezindu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, pe cea ascunsă pe care Dumnezeu, mai înainte de veci, a rânduit-o spre mărirea noastră și pe care stăpânitorii acestui veac n-au cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul Slavei! (Apostolul Pavel, epistola I către Corinteni). Și nu L-ar răstigni în continuare, mereu. Un român întors, București, [începutul lui iulie] 1985, difuzată la 23 iulie 1985 Domnule Neculai Constantin Munteanu, Am fost. În sfârșit am fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
veci, a rânduit-o spre mărirea noastră și pe care stăpânitorii acestui veac n-au cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul Slavei! (Apostolul Pavel, epistola I către Corinteni). Și nu L-ar răstigni în continuare, mereu. Un român întors, București, [începutul lui iulie] 1985, difuzată la 23 iulie 1985 Domnule Neculai Constantin Munteanu, Am fost. În sfârșit am fost cu rabla mea de Dacie în păcătosul de Occident. Și m-am întors. Gândiți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
octombrie 1832) Tată, dăruiește-mi tot ce-mi trebuie. Tată, dăruiește-mi binele; eu sînt făcut pentru bine; dăruiește-mi binele. (13 octombrie 1832) Dă-mi putere, Dumnezeul meu Dă-le putere, Dumnezeul meu. Tată, în numele Fiului Tău cel dumnezeiesc răstignit pe cruce pentru mine Tată, în numele Fiului Tău cel dumnezeiesc răstignit pe cruce pentru mine, ai milă și îndurare. Tată, Tu vezi în adîncul sufletului meu, fă-mă să fiu bun. Tu m-ai făcut... nu poți să spui că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-mi binele; eu sînt făcut pentru bine; dăruiește-mi binele. (13 octombrie 1832) Dă-mi putere, Dumnezeul meu Dă-le putere, Dumnezeul meu. Tată, în numele Fiului Tău cel dumnezeiesc răstignit pe cruce pentru mine Tată, în numele Fiului Tău cel dumnezeiesc răstignit pe cruce pentru mine, ai milă și îndurare. Tată, Tu vezi în adîncul sufletului meu, fă-mă să fiu bun. Tu m-ai făcut... nu poți să spui că nu-i așa; eu Îți cer tot ce-mi trebuie. O
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Studi e ricerche p. 159. 33 Scrisoare către Tommaseo, 6 ianuarie 1833, p. 475: "Pe scurt, numai Dumnezeu în toate lucrurile: et exaltabitur dominus solus". 34 La scuola cattolico-liberale, cit., p. 272 35 Imaginea celor cinci plăgi ale lui Hristos răstignit pe cruce, de străveche origine patristică, i-a fost dictată lui Rosmini de discursul Papei Inocențiu al IV-lea la Conciliul de la Lyon, după cum a mărturisit autorul în Risposta al P. Theiner. Referirea la Analele muratoriene este de mare importanță
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în favoarea Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova, România cedează și Cadrilaterul, cu o suprafață de peste 7.000 Km pătrați și o populație de cca. 400 000 locuitori. Anul 1940 devine cea mai întunecată pagină din istoria României. Țara noastră a fost “răstignită pe cruce“ de Rusia stalinistă, Germania hitleristă și Italia fascistă, iar cei refugiați din teritoriile ocupate, au fost osândiți să suporte drama dezrădăcinării, cu durerile și suferințele redate în memoriile lor, de ultimii martiri, membri ai asociației noastre.
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1661]