2,464 matches
-
avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea totuși ceva neobișnuit. Vuietul, vibrația ca de cutremur nimicitor, cavalcada încetaseră. Răzbeau, însă, cu totul alte sunete. Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite pe zăpada însângerată - și iată că regăsea doar o mare liniște. Norul se destrăma, se risipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu semnalul de pornire. În aburul răsuflărilor și prin ceața pădurii sunetele aveau ecouri prelungite, ca și cum ar fi trecut prin mai multe spații, din ce în ce mai rarefiate. Auzind semnalul, copoii ținuți în lese de copoiari se porniră să latre de-a valma. Guibert porni în urma tuturor. Nu se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luni de viață, devenise tot mai conștient de forța cuvântului scris. O folosea tot mai des ca să mintă, ca să inducă în eroare, ca să răstoarne adevărul pentru posteritate. Clucereasa râse, dar se și înfioră, pentru că ultima lui scrisoare fusese și ultima răsuflare a demonului. I se arătase acea scrisoare scrisă chiar în temnița de la Tulcea. I se vorbise de multe ori și în multe ocazii despre ea. Cele câteva rânduri fuseseră scrise cu intenția de a zugrăvi cel mai dramatic moment din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură de sânge porni să se prelingă încet din buza pictorului printre firele bărbii. Dar el nu-i acordă nici o atenție. Ascuns în spatele stâncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la Dubăsari, un cap de om nu se strică așa de ușor ca un ceasornic, de-o pildă...: «Sapșa, tu mă cunoști, ți-am fost Învățător, familia ta mă cunoaște de peste zece ani - cum poți spune atâtea gogomănii, dintr-o răsuflare? Mă cunoști tu, te cunosc eu - nu ești tu băiatul care... omul să...» «Nu mă cunoști!», mi-o retează el - dar În șoaptă. «Nu mă cunoști, nu te cunosc!» - obrazul Îi era lac de sudoare. Și mai zice:«Trimite copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
venit În pădure, În refugiu, să le apăr pi fimeili-istea di tal’ari! Să le păzesc, cu furculița, de jefuitori! Așa, Înspre chindie, ajungem la cealaltă margine a Codrului. Dincolo de miriști Începe Camincea. Ne așezăm În iarbă să ne tragem răsuflarea. Mama se tot uită peste umăr, Îndărăt. - Nu te teme!, Îi zic. Nu se mai ține după noi - ai văzut ce frică i-a fost de mine? Păi, când Îi dau eu una cu... - Am văzut, am văzut, mă oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de acea dată, nu mie mi se adresa - eu eram băi’țălu-moș’lui): ce-ai vrè tu s’ ieș’? Ai ișî tu o lingură din borș-di-pește - din ceala ce mă’liga prăpădește? ’Mbălsămat cu multă foai’-verdi-leuștean? ’Nroșât pi la răsuflarea gurii mele c-o mână di chiperi? Alt lemn, altă mâncare (chiar dacă nu tot de pește...): - Da’ tu, măi? Ce-ai vrè tu s’ eș’? Ai ișî tu o lingură di borș-di-curechi - di rămâi făr’ - di urechi - cu carne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
indicii bizare și de curenți subterani întunecați, care te depuneau pe uscat preț de o clipă, iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul Gupta, informându-l pe scurt pe perceptorul districtual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care, delicat fie spus, împletea ciorapi cu o singură andrea. Alison a privit furioasă în direcția mesei respective, dându-și seama că în zonă se stârnise deja o rumoare care începuse să se răspândească în întreaga sală. Lumea își ținea răsuflarea și suprima cuvintele. Mireasa și-a întins gâtul ca să vadă cine intrase, dar o pălărie hidos de mare de la masa unsprezece îi bloca perspectiva. David, care aparent nu înregistra nimic altceva decât podiumul micuț din față, se afla deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aibă - indiferent de preț. O rază de lumină își croia drum printre draperii și cădea pe fața lui Luca. Cu acea nuanță a pielii specifică italienilor și cu genele lui lungi, Luca era într-adevăr frumos de ți se tăia răsuflarea. Alison și-a amintit acea primă întâlnire, din urmă cu aproape trei ani - o întâlnire neprogramată, dar, în mod indubitabil, unică, un moment care, în mintea ei, se cristalizase sub forma clipei în care viața ei se schimbase pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să aibă și ea propriul copil pe care să-l iubească. Între timp, însă, îl copleșea pe Jack cu dragoste, atenție și cadouri. Așteptând liftul care s-o ducă la departamentul Star Wars, Alison a simțit că i se taie răsuflarea când ușile s-au deschis, iar dinăuntru a apărut imaginea unei ființe cu aspect de zeu, care urcase de la subsol. Tipul avea ochii căprui, nuanța ciocolatei topite și niște pomeți extraordinar sculptați. El n-a părut s-o observe. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o greșeală uriașă, dar tot ce pot să spun e că n-a fost făcută din răutate... cum aș fi putut? Te iubesc, David. Bărbatul s-a uitat la ea, dar privirea rece și indiferentă din ochi i-a tăiat răsuflarea Fionei. Dacă asta înseamnă pentru tine să iubești, atunci poți să-ți ții iubirea pentru tine, i-a răspuns el pe un ton scăzut. Nu fii așa... te rog. Fiona s-a îndreptat către el, cu brațele larg deschise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
anunțat săptămâna viitoare dacă am primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste cap dintr-o singură răsuflare. Lichidul i s-a prelins și pe bărbie. Apoi, bărbatul a deschis un sertar, din care și-a luat slipul. — Hai să coborâm la piscină! Abia aștept să fac o baie ca să mă mai răcoresc! a exclamat el dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părea că protejează, ca o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci un serviciu scăpându-mă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer, ba și pentru noi ar fi bun încă un pat, păi, la atâta personal și aglomerație, atâtea suflete și răsuflări răbdându-se și dorindu-se zi și noapte, gândește-te numai, ei doi, un bărbat la patrușcinci și o femeie la treizeci de ani și doi copii, unul de paisprezece și unul de un an și patru luni... Cât i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din case, și nici noi, cu cinci milioane și ceva la întreținere, n-am fi prea departe de Roșioara. O să trebuiască să facem la un fel... 15. Două mogâldețe conturate difuz în penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
avea În mână și venind spre mine cu pași repezi și silențioși. Fața Îi era contorsionată Într-o grimasă oribilă, oglindind efortul și intenția de a-mi zdrobi capul... M-am rotit pe loc, ferindu-mă de lovitură pe jumătate. Răsuflarea mi se oprise În gât și mai că mă sufocam. Dar biroul era gol, iar ușa, așa cum o lăsasem, puțin Întredeschisă. Nu era nici un indiciu că ar fi fost cineva Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și Împrăștiată. V-o spun, multe capete ar fi fost gata să cadă de pe umeri! Se oprește ca să-și tragă răsuflarea, dar mai cu seamă pentru a-și pregăti efectul și a lăsa teama să se strecoare În suflete. Din fericire, unul din vechii mei discipoli, aici de față, l-a recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atins, nu m-ai văzut și nici nu mă vei vedea, fără Îndoială, pentru că voi pleca cu mult Înainte ca soarele să mă alunge. În Întunericul tot mai adânc, un Îndelung foșnet nelămurit de mătase, un parfum. Omar Își ține răsuflarea, pielea i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat; pictorul anonim i-a zugrăvit din profil, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit, a fost urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]