2,521 matches
-
trompetei de înger apocaliptic, era de la-nceput bipolar, și multidimensionalul destin a fost de la-nceput părtinitor. Un infim plus de șansă la polul animal, o insesizabilă floare de vid la cel vegetativ. O boare de căldură față de care căldura unei răsuflări de copil ar fi o explozie termonucleară luminase ușor ovulu-ntr-o parte; un strop de umbră răcoroasă se întinsese, ca umbra Pământului pe lună, în cealaltă. Și când ovulul ajunsese în ultimul pătrar, înconjurat de trena de vânt și de slavă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai important pentru tine decât să știi de unde a venit poporul tău și de ce părinții voștri nu-și aminteau nici unul să șefi născut vreodată... 3. Zarul cumpăni o clipă pe o cută a pledului și apoi începu să se rostogolească. Răsuflările celor patru bărbați se opriseră. Micul fragment de os se mai roti de două ori și apoi se liniști: șase. ― Nu se poate!... Nu se poate să fii atât de norocos! ― Dumnezeu privește numai spre tine, Stin! Și nu te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o putem reduce până în limitele sale cele mai rudimentare, care presupun fundamentarea în termeni omenești a ascultării pe care clonele o dau apostolilor. Rim încuviință din cap. Era evident că, așa cum el l-ar fi putut înfrînge dintr-o singură răsuflare în luptă pe Abate, ar fi putut ieși învingător dintr-o dispută ideologică. Intrase însă în joc și trebuia să meargă până la capăt. ― Un popor mai poate fi condus și prin acțiuni economice. ― Asta da! Aici ai mare dreptate. Noi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu care lovise basorelieful era pedeapsa pe care un Dumnezeu înțelegător, sau poate un Dumnezeu nepăsător i-o lăsase pentru blasfemia sa. Își ridică ușor ochii și aruncă sculpturii o privire printre gene. Și ceea ce văzu aproape că îi taie răsuflarea. Capul Sfântului Augustin se crăpase puțin, lăsând să se vadă că e alcătuit din alt material decât cel al restului basoreliefului. Chiar și acest lucru ar fi putut însemna ceva pentru Radoslav în circumstanțe normale. Dar noaptea aceea ieșea din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
văzând privirea fixă a lui Aloim, quintul își trase lama de accun și intră în modul de luptă. Se feri cu ușurință de proiectilul improvizat de tânărul călugăr și se întoarse apoi să îl spintece. Ceea ce văzu îi tăie însă răsuflarea. Aloim flutura din mână, mișcîndu-se la fel de repede ca el. Rim atacă scurt și Aloim reuși, deși stângaci, să se ferească. Quinții nu aveau nevoie să cunoască scheme elaborate de scrimă sau luptă corp la corp. Viteza cu care se mișcau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
membri ai Consiliului de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Gândurile îi hoinăreau însă înapoi spre noaptea care trecuse și spre trupul gol și perfect al Oksanei, cuibărit la pieptul lui. Simțea o pasiune care aproape că îi tăia răsuflarea. Clone. Le spuneau clone deși ei erau de fapt urmașii după multe secole ai primilor coloniști ai Planetelor Agricole. Arătau în toate felurile, uneori abia dacă își puteau înțelege limba, dar Universul alesese să îi unească sub denumirea aceea care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în adânc, toate mințile umane sunt la fel. De aceea îți spun că știu ce vrei să-mi zici, și asta fără să-ți fi pătruns în ann. În momentul acela, Insa făcu un gest care aproape că-i tăie răsuflarea lui Xtyn: își așeză palma micuță pe pieptul său gol, în dreptul inimii, și îi spuse simplu: - Încă suferi după Zerri. Tăcură o vreme toți trei. Apoi Lonis începu să vorbească asigurîndu-l pe Xtyn că va lupta cât trei în rand
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sunt însă preocupați de un alt fenomen straniu. Bella ridică o mână pentru a-l opri pe quint din raport, în timp ce sorbea cu înghițituri mari din paharul de vin. Se opri abia când îl goli și așteptă să-și recapete răsuflarea. - Pe lumea aia totul e ciudat. Până și oamenii care trăiesc în canioanele care brăzdează podișul. Știi că nici măcar ei înșiși nu par să-și amintească de unde au venit strămoșii lor, primii coloniști? Și apoi lighioanele alea bizare. Pe de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că ești, vei ști să scapi din situația asta. Dacă nu, atunci secretul meu nu trebuie să mai fie aflat de nimeni și vei sfârși prin a cădea în cuțitul ăsta, rosti repede Oksana. Abia dacă apucă să-ți tragă răsuflarea că își simți capul gata să explodeze. Din străfundurile minții ei se ridica o imagine atotcuprinzătoare, care deveni în scurt timp atât de pregnantă încît doar cu greu mai putea fi deosebită de realitate. Își simțea doar brațul stâng tremurând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Așa o fi, dar dacă îți închipui că asta va fi de ajuns ca să-l convingi pe Gundovek, îți garantez că te înșeli. — Ei, nu, așteaptă: am adus cu mine daruri bogate pentru el, lucruri care, te asigur, îți taie răsuflarea; și sunt numai o parte din ce va primi Gundovek, dacă va consimți la căsătorie. Și apoi... păi, să zicem că am să-i fac niște propuneri care sigur or să-l intereseze. — Așadar, spre Genava ați pornit! Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă tot am ajuns aici - a băut mai mult decât poate duce și numai asta, cred, l-ar putea justifica în fața Celui Preaînalt pentru cuvintele lui blasfematoare. Se întrerupse o clipă, încrucișând mâinile și, în vreme ce, în jur, toți își țineau răsuflarea, își întoarse ochii spre Gualfard și ridică degetul amenințător: — Domnul a fost cu adevărat prea generos cu tine, Gualfard; tu și cu fratele tău aveți mult pământ, slujitori și vite și, totuși, nu-i purtați respect. Regii noștri s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
citi aceeași expresie exaltată și totodată batjocoritoare pe care o văzuse pe chipul celuilalt. îi văzu pe amândoi barbarii izbucnind într-un râs nerușinat și insultător și atunci se scutură, se răsuci brusc și începu să alerge pe cărare, cu răsuflarea tăiată. Servitorul dispăruse fără urmă; în spate auzea vocile celor doi care o urmăreau fără grabă și deloc îngrijorați că ea ar fi putut da alarma. Găsi din memorie o bifurcație și o apucă, alergând nebunește, pe aleea ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre terasă. Hippolita simți crescând în ea un sentiment de răzvrătire. Dacă omul acela se gândea să-i pregătească aceeași soartă ca aceea a Flaviei și a lui Emerentianus, atunci se înșela: ea avea să lupte până la capăt, până la ultima răsuflare. — Trimite-l aici pe soldat, cu tot cu prizonier, spuse către Clemantius. După câte am văzut, are ceva experiență și poate o să știe să ne spună ce să facem. Puțin după aceea, Mabertus veni pe terasă. îl târâse cu el pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sale aspre și de ale noastre, fără nici o satisfacție. Următoarea oră era de dirigintie, cănd profesorul a intrat în clasa să uitat atent preț de câteva clipe în ochii noștri, noi am rămas în picioare că stăncile, ni se tăia răsuflarea ateptand impresiile, iar el blajin că un gospodar de la munte, a spus doar atât: ați crescut! Am inteles cu satisfacție că a avut nădejde în noi și de asta am fost tare mândri. Profesorul Vasile Tiganescu în special, si de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai bată; îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O văd dispărând ca un nor sau ca un fum. Tăcerea Ei miraculoasă ridicase între noi un zid de cristal. Mă sufocam de această clipă, de această oră, de această veșnicie. Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca lumânarea. Nu greșesc, ea seamănă mai degrabă cu un buștean căzut la marginea vetrei consumându-se, carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vis rău Și-un vis poate pătrunde chiar un suflet de zeu, Dar noaptea trece iute și orele-albe vin: Și mai senin, mai splendid e sufletul divin. [ANUL 1848 sau MOARTEA - MORS] Eu stelele le spulber ca, frunze-ngălbenite, Eu îmflu răsuflarea vulcanului măreț, Înmormântez sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa, mă declarai singur de învins. N-aveam nici un chip de luptă dreaptă. Adevărat că peste puțin singur mă mirai când văzui că simț că cu cât sudoarea curgea în tot lungul trupului meu, cu atât [î]mi mai venea răsuflarea și plămânii mi se mai întindea. Astfel trecurăm prin vreo patru cinci odăi, a cărora temperatură de ce mergea se mai înfierbînta așa de treptat și repede încît în sfârșit începui a crede că cinci mii de ani omul nu și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe umeri. Cum m-ai găsit? îl întreabă Roja, trăgînd cu ochiul la caiet. Mare maestru Dendé, parcă el ar fi fost dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un capitol nu e terminat, se vede asta după spațiile albe rămase aproape pe fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Încă două etaje, își spuse în gînd, opt, șaisprezece, treizeci și două de trepte, își făcu un calcul simplu, șoptind printre dinți doar cît să se audă pe sine. Fără să-și dea seama se trezi în fața ușii și, ținîndu-și răsuflarea, vîrî cheia în broască. O răsuci cu repeziciune de două ori pentru ca țăcăniturile mecanismului să fie cît mai scurte, și exact în același timp cu cealaltă palmă apăsă clanța. Scoți cheia cu grijă, pășești tiptil înăuntru, atent să nu faci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cine s-a dat lovitura, dacă i-aș întîlni în clipa asta pe stradă pe Bulgar, pe Croitoraș sau chiar pe Timișoara i-aș scuipa între ochi, știți ce, dom’ Roja? O să iau și eu un rachiu, zice trăgîndu și răsuflarea, nu-mi place să stau pe uscat. Știu de unde ți se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din calea sa. Numai că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-a mărturisit chiar el imediat ce a scăpat din flăcări, a văzut negru înaintea ochilor, și a pierdut controlul volanului. Ce a urmat ne-a tăiat tuturor răsuflarea, scrîșnetul roților pe asfalt, un derapaj necontrolat, răsturnarea camionului, alunecarea într-o rînă în direcția TAB-ului, bufnitura, și aproape instantaneu explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca de obicei, adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine începe? se trezește Bulgarul să întrebe simțind că nu mai are răbdare, gata să decarteze. Pînă acum pacă nu se grăbea nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată cineva vrea să sară rîndul. — Hotărăște-te odată, zice scurt Curistul. Cît mai trebuie să așteptăm? — Cel puțin cît am așteptat eu pe Baricadă, la metrou și în fața Bisericuței, adunat la un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]