8,590 matches
-
Elena Ștefoi Câmp și cărare Cunosc pe de rost câmpul și mă rătăcesc pe cărare un pantof desperecheat alunecând fără martori dintr-o ladă cu vechituri doldora de miresme străine totuși goală de înțeles a fost cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
de ostatic al literelor scrise, din orgoliu, cu majuscule, O poezie bună, de fapt, nu poate fi citită până la capăt, decât cu mare precauție, bucuriile pot atinge și ele punctul de explozie, poți ajunge ușor pe tărâmuri nebănuite, te poți rătăci, fără putința de a te regăsi mult timp pe tine însuți, da, întorcând doar o filă, recitind doar un vers... Eu am citit odată, de mult, o poezie bună pe nerăsuflate, întreagă, și am ajuns la capătul pământului... Știe cineva
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]
-
Patimă atroce, de parcă lumina dinspre tine ar rămîne grea, și te-ar lăsa, iar tu ai veni, te-ai apropia Ziua e pe sfîrșite, dar din sfîrșiturile ei, nici unul, din cîți au plecat, nu se mai întoarce, desigur, s-au rătăcit, se spune, desigur s-au rătăcit, dar unii spun că cei plecați au găsit calea. Amprente în praful dintr-o odaie goală și un foarte albastru cer, ca un șiș lucitor simțit de retină prin crăpătura peretelui. Nici unul, nici măcar unul
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
ar rămîne grea, și te-ar lăsa, iar tu ai veni, te-ai apropia Ziua e pe sfîrșite, dar din sfîrșiturile ei, nici unul, din cîți au plecat, nu se mai întoarce, desigur, s-au rătăcit, se spune, desigur s-au rătăcit, dar unii spun că cei plecați au găsit calea. Amprente în praful dintr-o odaie goală și un foarte albastru cer, ca un șiș lucitor simțit de retină prin crăpătura peretelui. Nici unul, nici măcar unul stigmatizat, să-l întrerupă. Praf, pustiu
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
Ștefan Manasia Vis de maimuță Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului, proaspete, colorate, văzute prin retina copilăriei. Dar părul meu e lung și rărit, chipul brăzdat de trecerea vremii. Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
Nichita Danilov Căram pumni de pămînt dintr-o țară în alta, le vărsam în grămăjoare mai mari și mai mici în piața publică. Cu ochii ațintiți la cer, ne rugam în fața steagurilor mereu coborîte în bernă la morții noștri rătăciți în cer să coboare din nou pe pămînt, sfințind țărîna pe care le-o așterneam la picioare. Scormoneam mereu sub trunchiurile copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
presantă, pe atît de absurdă, un soi de metafizică birocratică: ,făcusem în viața mea o impresionantă serie de cozi (...), de altminteri tot ce se cumpăra necesita o coadă, eram versat, (...) mă copleșea senzația că aștept în gol, eram o gîză rătăcită într-un spațiu închis". ,Normalitatea" fiind doar provizorie, instabilă la culme, ,coada" se eterniza. Nespus de bucuros la un moment dat că a căpătat o slujbă de magaziner, dl Mateescu se pomenește probozit de către șeful său ,de cadre", pentru vina
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
așteptat douăzeci de ani pentru a debuta editorial, într-un context radical diferit de cel al deceniului nouă. Complet desincronizat față de poeții ,lunediști", el a ieșit la rampă abia în 2000 (cu volumul Călăuza), ca un personaj cu totul atipic, rătăcit printre vocile răgușite de protest ale tinerilor ,milenariști". Iată o probă suplimentară că nu întotdeauna contextul determină textul și epoca își creează lirica; asistăm, adesea, la răsturnări ale acestui raport de consecuție, la cauzalități inverse, tonifiante. N-ar fi, mă
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
prin ochean(...)// Asimetrii și asfodele/ Prin margini dure de palat/ Prin turnurile de mărgele/ Infante dulci de alintat// În murmuri se răsfață grele/ Cu fața în parfum și fard/ Lingoarea verde de pe stele/ Se varsă palidă-n brocard// Când miezul rătăcește-n floare/ Și înflorește-n sindrofii/ Căci aurorele călare/ Se pierd în volburi aurii" (Din zări hitite). E greu de prevăzut în ce direcție o va lua acest autor matur și divers, disputat între intensitatea metaforei și pasta verbală, între
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
l aninăm), d-sa caută a explica particularul, a desluși amănuntul, operație ce, evident, pînă la urmă trimite luminile necesare asupra ansamblului descompus și recompus astfel în mod salutar. Nu stufoasa producție îl atrage (în desișurile ei te poți lesne rătăci), ci pasajele reprezentative, astfel selectate încît să poată avea palpitul orientativ al unui ac de busolă: ,Orice poet, de la cei mai modești pînă la cei mai de seamă, poate fi comentat pe temeiul cîtorva din poemele sale. Nu-l micșorăm
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
vai, imperios, imposibilul ce altceva demonstrează decât intenția de a ne amâna intrarea în U.E.? De a ne pune bețe în roate, de a ne trage preșul de sub picioare? Noi nu trăim în lumea basmelor în care eroul prinde albina rătăcită în lună sau tot de acolo coboară pe un vrej de fasole, nu putem captura ce aparține celei de-a patra dimensiuni. Nu putem pescui balene în Lacul Morii ori în Săbărel - dacă tot veni vorba de pești mari. Ceva
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
cu seamă Peter Brook. ș...ț A fi însoțitorul unui mare creator nu înseamnă nici un exercițiu de umilință, nici unul de orgoliu, ci unul al afinităților elective. Însoțitorul e martor și călăuză totodată, deorece, fără el, cel însoțit se poate simți rătăcit la capătul drumului. Însoțitorul este memorie vie și în același timp, un moment esențial al parcursului celui însoțit, revelîndu-i, într-un mod particular, conținutul esențial și unitatea secretă - nu întotdeauna vizibilă pentru ceilalți și pentru el însuși - a operei teatrale
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
aceea că singurul loc în care l-am găsit preluat integral a fost acela blogul personal al fostului președinte Ion Iliescu: https://ioniliescu.wordpress.com/media/reactii-presa-romana-din-sua/ accesat 24.02.2016. Fragmentul este acesta: Pe masa cu pricina s-a "rătăcit" și o jucărie, un căluț care - atenție! - în porțiunea dorsala, pe pulpa spate, are pusă o zvastica germană (să fie antisemitism, adică ura față de poporul evreu măcelărit de hitleriști?). Cum a aprobat d-na Corina Șuteu, intenționat și/sau ostentativ
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
dinții"... Tachinări de modă veche, pierdute, de pildă, printre experiențe ,de colectivă", cu un student la filozofie dînd în vileag țăranii prinși la furat de cartofi. Și, într-o lume vag absurdă, ca aceea dintr-un tren de ciudați, care rătăcește aiurea, schimbînd peisaje stereotipe, de carte poștală, cu teatre de cataclism, Alexandra transcrie amintiri-ventuză, post-scriptumuri restrînse la o viață de hazard, întocmită ca și cum ar pune în operă (sic!) primul capitol dintr-un roman, apoi ar trece la altul, și tot
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
trece la altul, și tot așa: , Ne-am privit: un bărbat și o femeie îmbătrînind, cu pasiunea fizică în scădere, obosiți de obstacolele peste care au fost obligați să treacă pentru a rămîne împreună. Doi căutători de comori dezamăgiți după ce rătăciseră îndelung unul în trecutul celuilalt, în labirinturile amintirilor nedezvăluite, cărora nu le cunoșteam cheia." Remiză. Apoi ea, Alexandra, pleacă mai departe, fără pierzătoarele priviri îndărăt. Se uită, în schimb, împrejur și ,totuși, ce s-a întîmplat cu majoritatea tovarășilor ei
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
în suflet și în tot ceea ce o înconjoară. și totuși, o urmă de îndoială argheziană se insinuează în mintea ei. Dilemele lui Toma pot fi și ale ei: ,Mi-Te-nfășori pe suflet/ Când mi-e frig/ și cum mă rătăcesc/ Îmi lași un semn/ În firele de iarbă/ Din pavaj,/ În licăriri de chipuri/ și în nori,/ În cărțile pe care/ Le deschid.// Îți cer încă dovezi/ dar ce ciudat,/ Cu cât adun mai multe/ Mărturii,/ Cu-atât sunt mai
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
exiști,/ și totuși Tu mă ții/ Parcă în mâini/ Ca pe o lumânare/ Să m-aprind" (Toma, p. 149). Sentimentală și candidă, poezia Monicăi Pillat este o oază de liniște și puritate într-o lume care pare să-și fi rătăcit definitiv valorile fundamentale.
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
și de adjective diluante la urma urmei, ni l-am stăvilit și l-am lăsat pe poet să-și poarte singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
că specialistul în cultură și istorie interbelică nu îi mai poate răspunde întrebărilor. Pînă în 2001, anul morții sale, Zigu Ornea a fost pentru toată lumea întruchiparea competenței teoretice în materie de cultură românească.. Îl puteai întreba orice, de la amănunte politice rătăcite în arhivele interbelice (,Cine era ministrul de interne în 1922?") și pînă la cancanurile cu iz indiscret, a căror îndrăzneală amenința să rănească intimitatea vieții de alcov a personalităților de odinioară. Zigu Ornea știa tot și răspundea fără șovăire, iar
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și liric, acționând că un fir al Ariadnei, subtextual. Cele patru părți ale cărții sunt structurate corespunzător celor patru anotimpuri. Fiecare anotimp este introdus în compoziția cărții printr-o selecție sugestiva din lirica lui Juan Ramon Jimenez. I. Primăvară: Floralia ,,Rătăcește prin ploaie sufletul florilor”. ÎI. Vară: Iubitor ,,Iubire, daca pleci, rămân ruină.” III. Toamnă: Melanholia ,,Pe un drum de aur se duc mierle. Încotro? Pe un drum de aur se duc trandafirii: Încotro? Pe un drum de aur mă duc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre moarte, cal liber precum un vis nepotcovit, inovatoare capră supusă berbecului, descurcăreața maimuță, metodic cocos, sensibil câine, generos mistreț cu colți diamantini și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de matematică, Bulache, adjunctul, și așa mai departe) își dă osteneala să scrie un roman despre liceu, cu ei toți prinși acolo și mai cu seamă cu Ian Munteanu ajuns, într-o anume împrejurare, director adjunct. Din cărțile lor - cea rătăcită printre însemnările din Caietul Verde, refugiul ,de sertar" al lui Ian și cea pierdută în forfotirea unui liceu unde se-ncurcă multe ițe - se face una, asta pe care am deschis-o acum, semănînd puțin cu amîndouă. Un șantier, adică
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
s-a exprimat atât de plastic) tot așa, limba română este o insulă de latinitate într-un ocean slav. Deci, pe 31 august este sărbătoare mare pentru toată suflarea românească. în rezonanță cu țara noastră de origine, Și noi, românii rătăciți prin lumea largă, vom sărbători ZIUA LIMBII ROMÂNE! La Montreal, mai multe organizații românești vor sărbători acest eveniment în câteva locuri, fiecare după priceperea sa, cu cele mai bune intenții. însă noi, scriitorii români canadieni, uniți în Asociația Canadiană a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]