2,812 matches
-
și omega” ori, mai exact, „între două abisuri”. Chiar dacă este invocat sentimentul fraternității cu Sisif, angoasa lipsește, în locul ei aflându-se un aticism șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența unui „mare regizor” (Panoplia cu măști), care se deosebește însă de „Marele Anonim” prin carnavalescul meditativ. SCRIERI: Umbra dulce a lucrurilor, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1990; Vulnerabila amiază, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1994
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
teoria părăsirii Daciei", afirmațiile lui Vopiscus sunt sigure (credibile). El observă: "pe când toate limbile romanice au primit, în măsură mai mare sau mai mică, vechi elemente germanice,...numai limbii românești îi lipsesc într-un chip uimitor acele amintiri din perioada rătăcirii (migrației) popoarelor". De-aici deducem că, la venirea goților, coloniștii romani nu mai erau aici (în Dacia). În aceiași termeni se exprima și Miklosich despre strămutarea (evacuarea) coloniștilor din Dacia, din nord în sud, bazându-se pe susținerile lui Vopiscus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să lase ca pradă goților Dacia, periculoasa cucerire a lui Traian. Înainte de aceasta însă și în regiunile mai puțin amenințate, trebuie să fi predominat aici o foarte însemnată cultură romană, ale cărei urme asupra acestui pământ cu totul răscolit de rătăcirea (migrația) popoarelor n-au putut fi șterse și, de exemplu, se recunosc încă în limba romanică a valahilor". În sfârșit, pentru L. Homo, biograf al lui Aurelian, evacuarea Daciei, la anul 275, nu putea fi integrală: au rămas țăranii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politică extremistă de dreapta, fapt pe care-l va regreta mai târziu: „Ce nebunie! În orice caz, am tras toate ponoasele și învățămintele de rigoare. N-o să mai fiu niciodată părtaș la nimic.” Și mai departe: „Când mă gândesc ce rătăcire! Ne prostise un vânt de nebunie; trebuie să-ți spun că am avut mult de suferit (moralmente, se-nțelege) de pe urma entuziasmului de atunci” (scrisori din 1971 și 1974, adresate colegului de generație Arșavir Acterian). Justificarea nu i-a convins totdeauna
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
mai vii; / O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca o pală rătăcire coborând din alte zări”. Erosul bacovian descoperă acum codrul mirific, tema depărtării, idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în faza juvenil-pasională. Chiar ritmurile acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă a
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism, derulată într-un cerc tragic. Perspectiva e închisă, o tristețe grea coboară peste acest scenariu repetitiv. În fine, Săptămâna nebunilor este istoria unei prăbușiri cu delirante rătăciri și reveniri. Aparent, suita titlurilor romanești e fără legătură. Dar numitorul lor comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
partenera pentru a repeta toate gesturile, până la îmbrățișarea convenită? Niciodată nu simțisem și nu aveam să mai simt atât de intens apropierea foarte intimă și, în același timp, depărtarea cea mai iremediabilă de un trup de femeie... În toiul acelei rătăciri sentimentale, am auzit vocea lui Pașka, ascuns în frunziș. Am ridicat ochii. Îmi zâmbea, pe numătate lungit pe o creangă groasă: - Hai, cațără-te! Am să-ți fac loc, a spus el, îndoindu-și picioarele. Stângaci și greoi în oraș
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o glumă lipsită de veselie, Charlotte îmi spusese că, după toate călătoriile ei prin imensa Rusie, să vină pe jos până în Franța nu ar fi fost pentru ea deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și bestial îi cuprinde, pe amândoi. Ea-l duce în palatul ei din peșteră, care e o adevărată feerie. Traiul împreună. Descoperirea ei că-i mumă. Dizgustul, ura, desperarea. Oglinda și sipetul. ACTUL AL V -LEA Nunta la craiul Galu. Rătăcirea sălbatecă ca a lui Orest (shakespiric) a lui Gruie. El spune unui preot la ureche vina sa - acesta fuge, el îl împușcă. Unul tânăr - item. El vine la mănăstirea de piatră * și cere ș-acolo dezlegare. Preoții îi spun s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor pretutindeni. Vă îndoiți? Clătinați din cap? Ei bine, dacă nu e o lume de spirite, de ce am avea o voace în întru care ni spune că este? - Nu toți au o astfeli de voace, zisei zâmbind. - Atunci ești în rătăcire, părinte, zise contele cu zel, nu poți nega că sânt întîmplări cari nu le poate esplica mintea noastră, cari decurg de la o influință superioară, și sânt oameni cari au fost în viață mai mult decât o dată în pozițiune de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-am crezut în aceasta, dară era unul din amusamintele mele favorite de a vedea cum cred visătorii, și-mi petreceam când vedeam că un om e înșelat prin credința sa, căci râdeam în sufletul meu de o astfeli de rătăcire. Eu v-am dus pe această cale, ați fost un obiept dorit pentru observațiunile mele. Eu sânt catolic. Am văzut din juneță madone plîngînde, am auzit narîndu-se despre miraculele sânților, am fost silit să cred tot și am finit necrezând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
va fi strivită de pretențiunile ce se grămădesc asupră-i ca o necesitate de fier, ca o putere neabătută, daca va mai avea vreun sens numai pentru interesele obiective ale artei; numai pe lângă rutinierul mulțumit de sine, care printr-o rătăcire nefastă a ideilor ia drept genialitate mecanismul abilităței scenice, numai pentru el lucrul științei se va pierde fără urmă. Acest prognosticon (? ) își permite autorul de a presupune pentru primirea operei sale din partea artiștilor reprezintatori. Fiindcă inspiciunea în relațiunea artei față
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un actor tragic de prima ordine, cumcă a fost dominat de o manieră ce era (calculată) precugetată anume pe efect, carea apoi ne arunca afară din orce i'uziune prin căderea deodată din dispozițiunea tragică într-o bunomie... (... ), prin o rătăcire spontanee din cel mai zguduitor patos tragic în proză goală și rece, trecere care sfărâma [iluziile] de natura cea mai grandioasă. Acest artist, unde nu gonea asemenea contraste, d. e. în drama de familie, acolo crea nu arareori o unitate complectă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndoială cel mai însemnat în privirea influinței pe care procedura sceptică poate s-o aibă asupra trezirei unei examinări temeinice a rațiunei, se plătește într-adevăr osteneala de a reproduce, întru cât se potrivește cu intenția mea, mersul concluziilor și rătăcirilor unui om atât de priceput (isteț) și prețuit, cari totuși pe urma adevărului ș-au luat începutul. Hume poate-o avea în gând, deși n-a dezvoltat-o niciodată pe deplin, cum că în județuri anumite noi trecem peste noțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predică combinarea necesară, o regulă a asociațiunei care se află numai în puterea de imaginație imitatorie și care nu poate reprezenta decât combinări întîmplătoare și nicidecum obiective. foarte bună reprezentare a cauzalității lui Hume în antiteză cu idealismu 1 lui Rătăcirile sceptice ale acestui bărbat altfel foarte pătrunzător s-au născut dintr-o lipsă care-i era comună cu dogmaticii, și anume că n-au avut o privire sistematică asupra tuturor spețielor de sinteză apriori a minții. Căci atunci, făr-a mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încrede aripelor proprie, critica care precede în mod preexercitatoriu (propedeutic) pe celelalte două, constituiesc ceea ce am putea numi în sens adevărat filozofia. Aceasta referă totul la înțelepciune, dară prin calea științelor, singura carea, fiind bătută o dată, nici se-nburuienează, nici permite rătăcire. Matematica, științele naturale, chiar cunoștința empirică a omului au mare valoare ca mijloace la scopuri în mare parte întîmplătoare, dar în urmă totuși necesare și esențiale ale omenirei; dară atunci numai prin mijlocirea unei cunoștințe raționale din noțiuni numai carea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei ca știință se înlăturează. Căci ea cercetează rațiunea după elementele ei și supremele-i maxime, cari constituiesc poate putința chiar a unor științe și sânt temeiul întrebuințărei tuturor. Că în calitatea ei de speculațiune servă mai mult a opri rătăcirile decât a lărgi cunoștința, nu diminuă valoarea ei, ci-i dă o dignitate și autoritate prin funcțiunea de cenzor care asigură ordinea și concordia generală, chiar bunăstarea comunității științifice, și oprește curagioasele și mănoasele ei lucrări de a nu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semn deciziv al unui om cult; însă la asta se mai numără și eventualitatea dacă cineva cultivă frumuseța și la sine însuși și la împrejurarea sa, întru cât o iartă aceasta natura și împrejurările. Avem a întîmpina aicea numai o rătăcire foarte mult lățită, și adică aceea ce domnește asupra exercițiului artelor. Despre artiști nu vorbim; mărimea aplecărei sau a talentului să-i ducă la artea pe care ei o aleg drept chemare; însă laicii și diletanții, în cari nu e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar dacă e și sinucigas, având drept obiective intimidarea și răsturnarea tuturor civilizațiilor statornicite în lumea de astăzi. Ce oferă ei dincolo de moarte și capcane ucigătoare? Doar intoleranță, distrugerea culturilor și democrației, a progresului realizat pe multiple planuri cu atâtea sacrificii, rătăciri și victorii. Un lider musulman arab declară după atentatele din Turcia că acum a devenit limpede politica terorismului global. Ea constituie apanajul unei minorități criminale ce nu aparține civilizației musulmane, ci urmărește să acapareze puterea într-o zonă și să
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Aici se fac referiri și la vrăjitori cu puteri 264 Ordine și Haos meteorologice. Iată pasajul care mă interesează : „Carii urmează obiceaiurile păgânilor și vrăjilor... și carii se dau la ceia ce poartă urșii, sau alte hieri cătră batjocura și rătăcirea celor mai proști... și celora ce spun neamul omului și carii cred vrăjitorilor, fărme- cătorilor și celor ce să chiamă gonitori de nori, poruncit-au de aceștea sfântul săbor șase ani să cază” (57, p. 306). în legătură cu acest text, merită
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi confruntat cu același șir de dificultăți insurmontabile ca și victimele „devorate” de Labirintul din Cnossos : același deplin întuneric, aceeași spaimă a drumurilor necunoscute, aceeași dezorientare provocată de lipsa totală de repere, aceleași irezolvabile dileme în fața nenumăratelor răspântii, aceeași extenuantă rătăcire, același sentiment al monotoniei datorat recluziunii prelungite, aceleași accese inhibante de claustrofobie, aceeași paralizantă spaimă de singurătate și, în final, aceeași pierdere a speranței și aceeași resemnare cu ideea imposibilității de a mai ieși la lumină. Dar spre deosebire de Labirintul arhitectonic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
răbdătoare, cu scrisul curat și plăcut care îmi este caracteristic, mă cuprinde îndoiala fugară dacă, ținînd seamă de pregătirea și școala mea, sînt capabil de o asemenea incertă îndeletnicire. Dar fiindcă tot ceea ce am de împărtășit se compune din experiențele, rătăcirile și pasiunile mele cele mai personale și mai nemijlocite și deci îmi stăpînesc perfect materialul, această îndoială s-ar putea referi cel mult la echilibrul și la ținuta de care dispun în exprimare, iar în astfel de lucruri studiile regulate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
noi dacă îl primim. Starea obținută este, din nou, aceeași pace și aceeași mulțumire pe care o cunoaște și buddhistul dar de data aceasta cu o “altoire” a unui Răsad Divin - Principiul Hristic - și atunci energia sau sufletul își încetează rătăcirea dintr-un corp în altul. I.6. Studii științifice privind reîncarnarea Din nou, studiul misticii comparate ne arată punctul comun: fiecare dintre noi posedă în camera secretă a inimii sale, o fereastră misterioasă, care poate să-i ofere o viziune
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de state, nu cred că trebuie neapărat luate ca reper. Este, desigur, o diferență de unghi de abordare. Dacă privim la scara istoriei, am putea spune astăzi că forma etatică de organizare ar fi un accident la scara istoriei, o rătăcire din calea de 50.000 de ani a comunităților anarhice, și că ar trebui să ne întoarcem la aceea, dar păstrând experiența ultimelor câteva sute de ani. Însă dacă privim ultimele sute de ani ca aducând mai multă forță și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
orice altă perioadă similară ca durată din cele 40-50000 de ani, noi suntem tentați să considerăm că aceasta ar fi baza pe care să proiectăm imaginea viitorului, și nu prin lentila întregii întinderi nesfârșite de anarhie. Dacă statul este o rătăcire condamnată la dispariție, dacă vrem să păstrăm umanitatea, atunci este nevoie să găsim formele în care ordinea socială să se poată institui în absența statului. Atunci anarhia ar fi răspunsul, iar aceasta reclamă comunitatea deoarece numai în comunitate poate fi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]