2,625 matches
-
naște durerea-n sufletpe care mulți n-o sesizeazădacă nu apare în trup?Prin mine urcă pe trepte nevăzutepână se formează emoțiași mă scoate din păcat.Mai tulburat decât râul de ploile repezi,suferința celorlalți mă inundă.... XXVI. NOAPTEA CELUI RĂTĂCIT, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Simt cum se rup din mine zilele și-n locul gol se rostogolesc drumuri cum ar fi plecările fără rost, să am de unde mă-ntoarce. Devin un
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VULTUR CU ARIPI DE AUR Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vultur cu aripi de aur soare cu pene de vultur, gând răscolit de un susur apă rătăcită în murmur. Pomii se roagă de ploaie eu aud frunza ce pică, floarea-mi vorbește de frică albastru din negru apare. Dorul de libertate se frânge viețile sfinților ard lângă icoană apare un gard pe mâini se spală iar Pilat
VULTUR CU ARIPI DE AUR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376532_a_377861]
-
cenușă trezire din moarte mustrările Tale cum câmpia-nsetată fulgere vestitoare primește de ploaie și rod de voi și alerga nebunește în ochii cuminților Tu singur știi Părinte și-n tăcerea veșmânt de cuvinte aștepți mai înainte acasă pe sărmanul rătăcit călător. Referință Bibliografică: Rezemat pe Timpul Învierii / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
REZEMAT PE TIMPUL ÎNVIERII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376598_a_377927]
-
marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu vocea-nțesată de dor și iubire ca-n viața cealaltă mi-e dor și
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
curcubeului. Cărțile-s din ploi, iar forma lor o schimbă ochii stelelor. Cărțile sunt razele de soare frământate în pâinea cuvintelor. Cărțile deschise îmbracă dimineață cu râs de copil. Cartea îmblânzește tăcerile și îi trage din lăcașul umbrelor pe cei rătăciți. Citind, aluneci ușor în bărcile Soarelui, bei nectarul fericirii Cititorul prețuiește visele ce cresc în fapte de zbor. Să deschizi și-n vis o carte și-ți cresc aripi far’ de moarte *** Le biblioteche scavono fontani nella colanna dell’ acrobaleno
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
nemachiată. -Doar de-atâtea generații N-am pomenit deviații. Negri-am fost din tată-n fiu Zise cocoșul zglobiu. Și-uite-așa, lângă coteț, Se-ntocmi un sfat isteț. Discutând acest delict Se ajunse la verdict: Gălbenuș e negreșit, Pui de rață rătăcit. Referință Bibliografică: Gălbenuș / Teodora Noje : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1205, Anul IV, 19 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Teodora Noje : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
GĂLBENUŞ de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375996_a_377325]
-
marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu ... Citește mai mult mi-e sete de tine se-apleacă copaciisub fustele toamnei
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
vise cu-a mâinii zveltețete pierzi în marasmul de basm si blândețeeu pipăi o boare ce curge prin tinete-nchizi în amorul ce fierbe în minem-aplec peste tine în cernerea nopțiila poarta tăcerii cu ivărul sorțiiînchid dezgolirea ce-nalță păcatulprivesc rătăcită de-a lungul de-a latultu uiți să te nărui mai bei o carafăîți simt poposirea ce degeră-n ceafăte plimb în iubire cu ... XX. CÂTE CEVA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015. Pe stradă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de căință, de înțelegere, de compătimire și de modele demne de urmat. Ajută-ne, Doamne, să ne bucurăm alături de cei fericiți, să plângem alături de cei necăjiți, dar să ne rugăm cu lacrimi fierbinți pentru noi înșine și pentru întreaga lume rătăcită! Amin! Referință Bibliografică: BINECUVÂNTAREA DĂRNICIEI ȘI PAGUBA ZGÂRCENIEI / Ionel Cadar : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1443, Anul IV, 13 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
BINECUVÂNTAREA DĂRNICIEI ȘI PAGUBA ZGÂRCENIEI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376089_a_377418]
-
cenușă trezire din moarte mustrările Tale cum câmpia-nsetată fulgere vestitoare primește de ploaie și rod de voi și alerga nebunește în ochii cuminților Tu singur știi Părinte și-n tăcerea veșmânt de cuvinte aștepți mai înainte acasă pe sărmanul rătăcit călător. Citește mai mult ce foc proaspăte luminaTa Doamnenu ca mierea de rogojinăa furilor acestui timpnu ca cerul lorde-argințiși cenușătrezire din moarte mustrările Talecum câmpia-nsetatăfulgere vestitoareprimeștede ploaie și rodde voi și alerganebuneșteîn ochii cumințilorTu singur știi Părinteși-n tăcerea veșmânt de
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PRIN LUNETA UNUI GÂND! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Prin luneta unui gând! O idee rătăcită Umple golul dintre noi. Într-o lume retrăită, Gândul vede cifra doi! Amintirile senine, În lumină, stau la rând. Întrevăd un dor de tine, Prin luneta unui gând! O distanță, fără margini, Aburește ochiul blând, Inima așează-n pagini, Doar
PRIN LUNETA UNUI GÂND! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376692_a_378021]
-
răbdătoare ale femeii. Câțiva tineri purtând căciuli de moș, trecură în grabă prin parc, gălăgioși și fistichii, aruncându-și unii altora bomboane de pom, într-un joc neastâmpărat. După plecarea lor, fetița se aplecă și culese de pe jos o bomboană rătăcită. Studie ambalajul roșu de pe care îi zâmbea un îngeraș, îl desfăcu cu grijă și strecură între dinți bucățica dulce. Închise ochii de încântare. Sub ciocolată, o cremă moale cu gust de căpșuni i se topi în gură, într-un răsfăț
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CONDAMNAȚI FĂRĂ LEGE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe pragu' gândului poposesc destine rătăcite, ce s-au găsit, cândva, printre păduri de umbre, deja desfrunzite, dar au rămas de dor bântuite, apusurile sunt bolnave de nostalgie și sumbre. Fără să vrem, azi, retrăim clipe din ani trecuți, suntem pelerini prin amintiri și-n suflet
CONDAMNAŢI FĂRĂ LEGE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375116_a_376445]
-
nevoie de convingere, nu de constrângere. Trebuie păstrat și echilibrul între acrivie și iconomie în funcție de situația și de starea sufletească a credinciosului respectiv cu toate predispozițiile ei. Și aici, autorul acestei însemnate lucrări, face comparația cu recuperarea „oii pierdute”: omul rătăcit este mult mai mult greu de adus înapoi fără forță, ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dacă vom pune față în față primele dintre faptele milosteniei trupești și sufletești, și anume: a
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOUA VISE Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îți scriu cu mâna tremurândă, Prin veacul rătăcit departe-n nori, Când primăvara se așază blândă În viața noastră ruptă de ninsori. Legat cu vânturi și cu valuri reci, Mă las purtat spre lumi nedefinite, Luminile se-sting atunci când pleci Spre zările cu soare poleite. Când sufletele fug
DOUA VISE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375233_a_376562]
-
ïrla (śaśïrdas) a încurcă, a rătăci, a zăpăci, a înșela, a deruta śaś ï r- śaśïrm ï śi încurcat, rătăcit, zăpăcit, înșelat, derutat sawurla (sawurdas) a vantura, a spulberă saw u r- sawurm u śi vânturat, spulberat diśinla (diśindas) a gandi diś i n- diśinm i śi gândit furlela
SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372653_a_373982]
-
Toate Articolele Autorului Am încăput într-un bagaj de mână! Mă poartă viața prin periplul ei. De ce m-a luat? Nu cred că vreun temei Avea. Cred doar că e hapsână. Ori poate, cum mi-a spus străbunul mie, Pe rătăciți, prin codri ori prin mlaștini, Poți să îi pierzi. Mereu fără de baștini, Hoinarii-s îndemnați de protimie. Așa că ea, năstrușnica mea viață, M-a luat dintre hai-hui și pierde-vară, Acum mă ține prins ca pe-o comoară, Într-un bagaj
BAGAJ DE MÂNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372675_a_374004]
-
o cupă de lumină în acorduri divine. Pe aripi de liniște, poeta plutește spre orizonturi nebănuite acolo unde eternitatea freamătă în viori și timpul capătă valori de o rară însemnătate. Autoare a trei volume de poezii („Descătușări-Fărâme de azimă” - 2011, „Rătăcite anotimpuri” - 2012, „Poeme pentru un vis” - 2012) apărute la editura Armonii culturale, poeta Georgeta Resteman este un mesager al iubirii și frumuseții divine. Poezia sa este un cântec al veșniciei în simfonia spiritului. „Îmi amintesc că scriam versuri - naive, copilărești
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
deschise tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiau frunțile de piatră ale masivului. În curând, umbrele nopții învăluiră regatul munților în întuneric. Glasul vântului trona deasupra înălțimilor, iar vocea munților răsuna în ecouri. Pe ici, pe colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
trecutul, puțin câte puțin. Puterea ei destramă, căci totu-i trecător. Purtând chemări tăcute prin spații siderale Din nemișcata geană mai pică câte-un dor, Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale. Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite. Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi Îngemănând puterea în clipe neclintite Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi. E prea departe locul și calea mult prea lungă, S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri
ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373130_a_374459]
-
imagini deosebite. Este fascinată de splendoarea toamnei, dedicându-i versuri alese în care conturează tablouri impresionante: “Pe șevalet de ceruri turcoaz am picurat aramă/ Întârziind zborul păsărilor spre înalturi/ Și învelindu-mă cu nouri de melasă.../ Voiam să plac îngerilor rătăciți de noi.” ( Pentru că toamna nu trebuia să moară). Stările sale lăuntrice se împletesc în decoruri profunde de toamnă, unde freamătă tăcerea iar amurgurile sângerii deplâng dureri nescrise: În forfota toamnei îmi caut locul între frunzele tăcerii/ Și gândesc că ai
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
un sobor de preoți, în frunte cu Preasfinția Sa Episcopul, veniră, aici, în creierul muntelui, unde ținură slujba de sfințire a bisericuței. Acele moaște au fost canonizate ca aparținând unui sfânt pe care l-au numit „Sfântul pustnic, ocrotitorul celor rătăciți și însingurați”. Acest Sfânt Schit este dat spre îngrijire unui preot bătrân de la o mănăstire de peste munte și a unui ucenic mai tânăr care să-l însoțească. Nu trecu mult și Elena Valdescu născu al doilea copil, o fetiță de
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
membrii familiei le abandonau la un moment dat. Se urca prin podurile caselor bunicilor și mătușilor, adeseori pe ascuns, sustrăgându-se uneori de la treburile gospodărești, pentru a căuta cu nesaț printre obiectele depozitate cu bună știință ori uitate pe acolo, rătăcite și pierdute prin toate cotloanele. Nu știa ce anume caută, dar cu timpul se oprea cu privirea numai asupra unor lucruri ce s-au dovedit a fi, mult mai târziu, deosebite, prețioase, unice. „Într-o șuricică aduna obiecte de trebuință
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
grămadă peste inimile noastre? la poarta bizară m-așteaptă doamna în galben, nu mai e primăvară, nici vară, a venit ora apusului, învelește-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
sudoarea frunții lor. Din ce în ce mai mulți pribegiți prin lumea largă constată că ceea ce îi definește și îi face să se simtă cu adevărat ei înșiși, împliniți și fericiți este această zestre lăsată cu limbă de moarte de părinții lor. Încearcă, acești rătăciți, într-un târziu, să-i cinstească pe cei care au făcut multe, multe sacrificii materiale, spirituale și au ajuns la nemurire, prin fiii lor, lăsându-ne nouă, astăzi, să purtăm cu mândrie și cinste tricolorul românesc: - roșu reflectă pe o
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]