2,974 matches
-
niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6. Tremură popoarele înaintea lor, toate fețele îngălbenesc. 7. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui. 8. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers. 9. Se răspîndesc în cetate, aleargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. 15. Cel ce mînuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, și călărețul nu-și va scăpa viața; 16. iar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul." $3 1. Ascultați cuvîntul acesta, pe care-l rostește Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din țara Egiptului! 2. "Eu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
-ți toată puterea!... 2. Căci Domnul așează iarăși slava lui Iacov și o face iarăși ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că l-au jefuit jefuitorii și le-au stricat butucii de vie... 3. Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carăle de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc. 4. Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere, și aleargă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
pentru a-și sublinia spusele. — Te rog, ridică-te, zice împăratul Hsien Feng. Dă-mi voie să îmi reformulez cuvintele astfel încât să nu existe nici o neînțelegere. Ceea ce vreau să spun e că armata imperială, mai ales acele divizii conduse de războinici manciurieni, a devenit un vas cu viermi. Ei se hrănesc cu sângele dinastiei și nu-și aduc nici o contribuție. Aceasta e motivul pentru care îmi petrec mai mult timp să aflu despre tine. — Da, Majestatea Voastră. Tseng Kuo-fan se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci despre vreme, în timp ce el întreabă de sănătatea Majestății Sale. Când este însă întrebat despre rebelii din Taping, Yung Lu răspunde cu răbdare și exactitate. Sunt impresionată de comportamentul său, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a lungul unei poteci lăturalnice. Deodată, îl văd pe comandant călare. Îmi ofer un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine. Mă uit la el pe sub umbrele aruncate de soarele care răsare. În clipa în care mă recunoaște, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi ofer un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine. Mă uit la el pe sub umbrele aruncate de soarele care răsare. În clipa în care mă recunoaște, se dă jos de pe cal și se aruncă la pământ: — Majestatea Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking. Se cuibărește în munți, înconjurat de pini înalți. Drumul ceremonial este pavat cu marmură și flancat de elefanți enormi, cămile, grifoni, cai și războinici ciopliți în piatră. La vreo sută de metri pe drumul de marmură, Nuharoo și cu mine ne apropiem de un pavilion în care sunt păstrate tronurile din aur și satin și robele galbene de dragon ale lui Hsien Feng. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
purtat la vale pe coasta dinspre Dunăre. Drumul, Îndată ce ieșea din sat și se repezea spre ogoare, fusese cândva Întrerupt de o barieră de lemn. De multă vreme, Însă, nimeni n-o mai Închisese și trunchiul de lemn se oțăra, războinic, către cer, iar de capătul Înălțat cu semeție atârna o bucată de funie putredă. Nenorocul i-a pus pe niște copii de rudari să se joace cu bariera. Se urcau spre vârf și ea Începea să coboare lin atunci când greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
războinicilor i-au străpuns Înainte de a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră atunci cu hoții. Urmașul și Păgubitul au intrat și ei În grotă, dar nu mai era nimic de făcut. Războinicii și-au luat Înapoi sulițele Însângerate și s-au Îndreptat spre ieșire. Celor doi mai În vârstă li se tulburaseră, nu știau de ce, sufletele. I-au pus pe morți unul În brațele altuia, au presărat peste ei boabe de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
război, dar muriseră Între timp, și la mormintele celor ce se prăpădiseră pe front. Sub crucile acestora nu se găseau ciolane: familiile celor duși Îngropaseră haine, Încălțări și pălării care fuseseră ale morților. Legat de faptul că fusese un mare războinic, Colonelul mai avea un temei ca să fie respectat: era tatăl Învățătorului Socol. Își crescuse singur băiatul, căci nevastă-sa murise de tânără. Când Socol cel mic terminase cu bine școala de Învățători și fusese repartizat chiar În sat, Colonelul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Însurau Înainte să apuce să se bată cu ăi din satul de la Răsărit, iar cei cu neveste, oricât de tineri ar fi fost, n-aveau ce căuta acolo și, dacă stăruiau, puteau primi o legiuită mamă de bătaie de la războinicii cu drepturi depline. Avea să se lupte ca un leu și mai ales avea să-i uimească pe cei din oastea dușmană cu mașinăria de război pe care o născocise și o făurise Împreună cu Titel Meșteru. Acesta din urmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduia, cam fără spor, să pregătească grătarele și carnea pentru fript. Chefuise Împreună cu luptătorii până Îl doborâse băutura. Ajunsese a doua zi acasă cu o căruță În care zăceau de-a valma, cuprinși de somnul rău al vinului neașezat, toți războinicii ce luptaseră pentru Satul cu Sfinți. Câțiva ani mai târziu - Între timp Ectoraș se străduise să uite că fusese la Război numai În calitate de bucătar și de chefliu -, pe când maestrul Foiște avea să-l facă pe Repetentu să devină un ratangiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
palmaresul său editorial fac parte: volumul „Noaptea Pandorei” (1969) „Ornic ul trecerii” (1971), „Poemia” (1980), „Aprili” (1986) „Poemia și alte poeme” (1995), „Sunetul cheamă auzul” (2001), „Poeme Hu” (2008 ) - toate versuri, romanul „Iubirea din strada a șaptea”(1983), „Comedie cu războinici” - proză de teatru, jucată la Teatrul „Luceafărul ” Iași 195 CONSTELAȚIA MAMEI mama plânge aici, florile par aduse de o mână neștiută care tresare. fiecare anotimp seamănă cu mama și cu mâna ei tremurândă și eu aștept! o, de la ea înțelept
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
campania din Harima, alături de Kanbei. Este hotărât să se distingă în bătălie, cu nimic mai prejos decât tatăl său, gata, în chip curajos, să lase totul în seama destinului. — Cum? Vrea să plece pe câmpul de luptă? — Kanbei este un războinic vestit, iar Shojumaru e fiul lui. Rugămintea mea este să-l încurajați în prima lui campanie. Ar fi o mare binecuvântare dacă i-ați spune să facă față în mod bărbătesc. — Dar tu? — Bolnav fiind, mă îndoiesc că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse până la brad, unde fusese pus un koto, pe o rogojină de papură. După ce rezistaseră timp de trei ani asediului, cu tot curajul și integritatea lor, războinicii din provinciile apusene, care îi consideraseră pe ceilalți oameni frivoli și vanitoși, deveniseră doar niște umbre ale celor care fuseseră înainte. — Nu-mi pasă dacă mor în luptă azi sau mâine, numai să mor de foame nu vreau, spuse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care și-a trădat seniorul pentru Oda. Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și cu un general inamic, dacă ar fi altcineva. Dar, în cazul lui Kanbei, simt că nu m-aș sătura nici mâncându-i carnea de pe oase. — Nu lăsa inamicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra lor, sângeroșii și flămânzii soldați nu mai prea putură simți nici un strop de mânie, cu toate că aveau în față dușmanii. Acum înțelegeau că inamicul purta acea bătălie cu o hotărâre și o perseverență egale cu ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sângeroșii și flămânzii soldați nu mai prea putură simți nici un strop de mânie, cu toate că aveau în față dușmanii. Acum înțelegeau că inamicul purta acea bătălie cu o hotărâre și o perseverență egale cu ale lor, astfel că îi înțelegeau, ca războinici, pe emisari. În chip ciudat, simțeau chiar și un fel de compasiune pentru ei. După ce trecură de palisadă și de poarta castelului, Kanbei și fiul său ajunseră rapid la poarta principală, unde Goto și trupele sale alese pe sprânceană îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creasta unei coline, departe de cazărmile improvizate. Nu era adăpostit de vânt, iar acesta îi tăia carnea și aproape îi îngheța sângele în vene. Dar Kanbei privea concentrat spre întinderea întunecată, de parcă ar fi fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu sunt. Când Shojumaru veni lângă el și îngenunche Kanbei se mișcă ușor. — Ai primit permisiunea stăpânului tău de a veni? — Da, și am venit imediat. — Bine, atunci, așează-te puțin pe scăunelul meu de campanie. — Am înțeles. — Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un pârâu de munte, nu-i așa? Să vă traversez? îi oferi Mori spatele său. Kanbei se lăsă dus în cârcă peste pârâu. Încotro se îndreptau? Cei doi vasali încă n-aveau habar. Cu câteva ore în urmă, văzuseră un războinic coborând dinspre palisada de la poale, pentru a-i da lui Kanbei ceva ce părea o scrisoare, iar, peste scurt timp, fuseseră chemați, pe neașteptate, să-l însoțească pe Kanbei la picioarele muntelui, dar mai mult nu li se spusese. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe cap. Poate că Iwanosuke încă nu înțelegea; nu avea decât șapte ani. Fiind într-o tabără străină, cu oameni necunoscuți, nu făcea decât să privească totul în jur cu ochii mari. Peste mulți ani, avea să ajungă vestit ca războinic al clanului Kuroda. În acel moment, însă, era un copil singur, ca o maimuță de munte care căzuse din copac. În sfârșit, sosi și ziua fatală: se anunță căderea. Era a șaptesprezeceea zi din Luna Întâi, în al optulea an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fratele său mai mic Tomoyuki și vasalii lui superiori își spintecară burțile, porțile castelului fură deschise, iar Uno Uemon îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare de capitulare. Am rezistat timp de doi ani și am făcut tot ceea ce puteam ca războinici. Singurul lucru pe care nu l-aș putea suporta ar fi moartea câtorva mii de luptători curajoși și loiali și a membrilor familiei mele. Mă rog pentru vasalii mei și sper că le veți arăta milă. Hideyoshi încuviință această cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
disciplină? Cât de degradați pot fi? Mulți dintre generalii de sub comanda tatălui meu, ca Baba, Yamagata Oyamada și Amakasu, fie sunt bătrâni, fie au răposat deja. Cei rămași sunt niște oameni cu totul diferiți: sunt fie copiii acestor generali, fie războinici care n-au avut legături directe cu tatăl meu. Kaisen nu spuse nici acum nimic. Călugărul fusese mai intim cu Shingen decât oricine altcineva, iar acum avea peste șaptezeci de ani. De sub fruntea sa albă ca zăpada, îl observase foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]