22,519 matches
-
la scară cosmică. Dar cultura asta ne-a format și ne-a spus cine suntem. Cultura asta a definit omul din toate perspectivele imaginabile, iar noi am luat definiția drept bună pentru totdeauna. Dacă în spatele complexității vrem să punem o rațiune superioară sau, dacă o privim ca pe ceva orb, rupt de orice intenție - e o problemă de alegere. Suntem în insondabil. Poate că nevoia ca lucrurile să aibă un sens e atât de puternică, încât cu toții păstrăm undeva în adânc
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
de mișcare învestită cu capacitate de expresie artistică, de uscăciunea sufletească și de goliciunea ideatică. Care îl amenință. Dar și atitudinea și gestica celorlalte personaje, unele care rosteau text, altele care erau numai prezențe fizice evocatoare, a fost la fel de adecvată rațiunii lor scenice, fie că era vorba de soția lui Iov, Diana Văcaru Lazăr, de îngerul lui Iov, Ofelia Popii, de Satana, Pali Vecsei sau de cei trei prieteni ai lui Iov, interpretați de Florin Coșuleț, Cătălin Pătru și Adrian Neacșu
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
în termenii Epocii Luminilor: fericirea e posibilă încă din lumea aceasta, ea avînd un sens cu precădere public (nu poți fi fericit de unul singur, ci numai în relație cu semenii tăi). În plus, condițiile fericirii depind îndeosebi de facultatea rațiunii umane. Voltaire, Diderot, Rousseau încep să-și privească compatrioții ca pe niște cetățeni a căror viață este stăpînită de regulile egalității și libertății. Și, în ciuda promiscuității și a mizeriei din epocă, fericirea era considerată o stare predominant colectivă, marcată fiind
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
care să se culcușească sub aripa tribunului agitat. Dar eșecul de proporții spre care se îndreaptă partidul arată că nu poți trăi la nesfârșit din demagogie, naționalism steril și atacuri la persoană ce sfidează nu doar bunul simț, ci și rațiunea. Căderea Partidului România Mare vorbește despre șubrezenia originilor sale. Nu poți rezista, la nesfârșit, în viața publică apelând la una și aceeași metodă - a excrementelor proiectate de ventilator în direcția celor care-ți displac. Or, Vadim și-a imaginat că
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
migrația masivă de parlamentari spre câmpii mai mănoase. Distanța enormă dintre ceea ce Vadim pretinde a fi și ceea ce este în viața de zi cu zi i-a îndepărtat și pe puținii indivizi valabili care, într-un moment de pierdere a rațiunii, s-au înscris în PRM. Când între fidelii "tribunului" se numără pesonaje de calibrul unei Buruiană-Aprodu și când ideologia partidului atârnă în dintele cariat al unui naționalism de două parale, e limpede că viitorul formațiunii în care s-au pripășit
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
și-a propus să pună în discuție o temă ca aceasta: "Așteptările europene față de literatura țărilor recent aderate la Uniunea Europeană. Scriitorii din țările ex-comuniste împărtășesc din experiența lor". În Cuvântul înainte din cartea festivalului, Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, explică rațiunea acestei opțiuni: Două lucruri ne-au determinat să alegem pentru Zilele și nopțile de la Neptun tema lor principală: Așteptările europene față de literatura țărilor recent aderate la U. E. Primul este că literatura este parte a integrării politice. Unei Europe fără frontiere
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în roman, metafora primește atât conotații politice, cât și existențial psihologice) se asociază cu pierderea rațiunii și dezechilibrele de comportament. Individualitățile debusolate, persecutate, deformate, se transformă în măști și roluri. Așa se întâmplă cu Anatol Dominic Vancea Voinov, numit Tolea între prieteni sau colegi. A fost profesor la o școală dintr-un oraș de provincie, dar
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de către el lider maximo, cel care alternează cu o viteză uluitoare bancul grosolan și instigarea la violență, și de fanatism contagios, născut de teoriile conspiraționiste și de proliferarea teoriilor rasiste. Flancată de personaje provenite dintr-un fel de subterană a rațiunii, precum femeia Buruiană, capabilă să sară la bătaie ca ultimul produs al mahalalei și proferând insulte cu viteza unei moriști (culmea, persoana are și gradul de "maior onorific al armatei române"!) și, mai nou, de juni desperado de teapa lui
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
îndreptate împotriva creștinismului și, dintr-un gest spontan de răzbunare simbolică, Langbein va fi privit cu compătimirea cuvenită celor care vor fi pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui poartă numele raționalității, și tot ce nu încape în tiparul ei se cuvine a fi lăsat deoparte. Potrivit acestei optici, nu merită să crezi decît în lucrurile pe care le știi cu claritate și pe care le-ai
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
să crezi decît în lucrurile pe care le știi cu claritate și pe care le-ai înțeles cu limpezime, dar pentru nimic în lume nu ai voie să te pleci în fața amănuntelor neînțelese, a detaliilor neverificate sau în fața întîmplărilor misterioase. Rațiunea nu poate abdica în fața nimănui, căci tot ce există în lume se clădește pe proptele raționale. Prin urmare, iraționalul este totuna cu diavolul sau, în cel mai bun caz, este un tertip de care se folosesc teologii atunci cînd, vorbind
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
o lepădare. Se poate cumva și altfel? Nicidecum. Căci cel care întreabă e apostaziat.ť (p. 161) Lucru valabil pentru fiecare din noi. Avem de ales: ori sentimentul confuz, lipsit de logică, în virtutea căruia viața noastră are un sens, ori rațiunea luminată, înarmată cu logică, contemplînd deznădăjduită absurditatea lumii. Sentimentul sau argumentul, iată o dihotomie pe care Langbein a ales s-o rezolve în favoarea celui de-al doilea element.
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
romanța), apoi filmul și spectacolele de te-le-viziune au contribuit foarte mult la răspîndirea unor nume de botez. În plus, artele, alături de școală, au făcut să sporească și circulația unor nume legate de miturile istorice naționale. Pe lîngă numele atribuite din rațiuni tradiționale (nume augurale, numele sfîntului protector din zilele apropiate nașterii, numele transmis prin familie - de la părinți sau bunici -, numele nașului), s-au răspîndit tot mai mult numele "estetice" și evocatoare. În literatura română, există cîteva mărturii (comice) ale influenței miturilor
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
ușor. El nu are nici măcar scuza că a sărit de pe axa ideologică, înspăimântat că partidul o ia la vale dacă nu intervine în forță. Dezlănțuirea de ură din discursurile lui Geoană n-a fost provocată de-o întâmplătoare pierdere a rațiunii. La fel s-a comportat și în timpul campaniei anti-Băsescu pentru primăria Bucureștiului. În mai 2007, am retrăit același scenariu, augmentat de frustrările induse de înfrângerea usturătoare de atunci. La începutul lui 2004, Geoană a pierdut cu un scor suportabil, la
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
acelorași țări cît și în planul raporturilor dintre țări și regiuni ale lumii. Oricît de comprehensivi ne-am strădui a fi, cum am putea ocoli simțămîntul de eșec al moralei, parte esențială a crizei societății moderne? Încălcînd limitele principiilor de rațiune, armonie socială, progres, morala prezentului, înălțată pe temeiul Luminilor, a înscris o sumă de derapaje asociate cu o stare a "demoralizării", așa cum vede lucrurile, între alții, Gilles Lipovetsky: "astăzi noi suntem demoralizați. Ceea ce înseamnă, aici și acum, că nu mai
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
etică general-obligatorie și strict fundamentată", n-a izbutit "pentru nimic în lume așa ceva". Iar Gilles Lipovetsky proclamă "sfîrșitul moralei" moderne, în beneficiul unor etici "slabe", "minimale", imanente societăților "postmoraliste". Tablou defel încurajator, ce probează cu pregnanță disoluția moralei întemeiată pe rațiunea autoguvernatoare a Luminilor, rațiune suficientă sieși ce a dus la monstruoase anomalii. Alasdair MacIntyre sesizează la rîndu-i eșecul "proiectului iluminist", care ne-a adus la un "simulacru de moralitate", căci "am pierdut în mare parte, dacă nu în totalitate, înțelegerea
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
fundamentată", n-a izbutit "pentru nimic în lume așa ceva". Iar Gilles Lipovetsky proclamă "sfîrșitul moralei" moderne, în beneficiul unor etici "slabe", "minimale", imanente societăților "postmoraliste". Tablou defel încurajator, ce probează cu pregnanță disoluția moralei întemeiată pe rațiunea autoguvernatoare a Luminilor, rațiune suficientă sieși ce a dus la monstruoase anomalii. Alasdair MacIntyre sesizează la rîndu-i eșecul "proiectului iluminist", care ne-a adus la un "simulacru de moralitate", căci "am pierdut în mare parte, dacă nu în totalitate, înțelegerea - atît teoretică, cît și
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
La capătul unui drum glorios, de la Platon și Aristotel și de la marile personalități ale teologiei pînă la Kant și Hegel, morala cade în abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
tradiționale. Să nu pierdem din vedere că descompunerea moralei în societatea modernă se explică pentru unii gînditori tocmai prin abandonarea religiei, între ei fiind Nicolae Berdiaev, Ortega y Gasset, Rene Guenon. Într-o asemenea direcție sîntem îndemnați a asocia demersurile rațiunii autosuficiente de sorginte iluministă ce au configurat mentalitatea modernă și elementele religiei din care omenirea și-a dedus valorile comportamentale. În faimoasa discuție a lui Habermas cu Joseph Ratzinger, devenit Papa Benedict al XVI-lea, cel dintîi se dovedește permeabil
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
dintîi se dovedește permeabil la mesajul celui de-al doilea, caracterizînd abordarea secularizării "ca un dublu proces de învățare, care face necesar ca atît tradițiile iluminismului cît și doctrinele religioase să se concentreze asupra limitelor lor respective", precizînd nevoia ca rațiunea "să se exerseze într-o interacțiune autoreflexivă cu limitele iluminismului", așadar cu o filosofie avizată asupra sîmburelui său de insuficiență, posedînd "disponibilitatea de a învăța de la religie". Pe de altă parte, cardinalul Ratzinger pledează pentru comunicarea celor două sfere ale
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Pe de altă parte, cardinalul Ratzinger pledează pentru comunicarea celor două sfere ale conștiinței, celor două "mari culturi ale Occidentului", cultura credinței și cea a raționalității secularizate, recunoscînd atît existența unor "patologii în religie", cît și a unor "patologii în rațiune". Întrucît ambele au un caracter de "nonuniversabilitate", e benefică o colaborare între ele, în spiritul interculturalității, ca "dimensiune indispensabilă în dezbaterea referitoare la chestiunile fundamentale care privesc ființarea omului, care nu mai poate fi purtată de exclusivitate nici în sînul
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
benefică o colaborare între ele, în spiritul interculturalității, ca "dimensiune indispensabilă în dezbaterea referitoare la chestiunile fundamentale care privesc ființarea omului, care nu mai poate fi purtată de exclusivitate nici în sînul creștinismului și nici doar în cadrul tradiției occidentale a rațiunii". Să adăugăm că, potrivit unui comentator, papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi poziționat "de partea postmodernismului", grație atacului său împotriva marxismului și a liberalismului secular, pentru că "filosofiile secolului XX și-au pierdut farmecul iar vremea lor a
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
vremea lor a trecut". Ni se pare nu numai dezirabilă ci și probabilă o nouă structurare a moralei într-un viitor poate nu foarte îndepărtat în care religia, ca formă inalienabilă a vieții spirituale, va juca, în benefică relaționare cu rațiunea, un rol corectiv al excesului de labilitate, relativizare, dispersie a valorilor, precum un liant al lor, căci, după cum afirma Jean Baudrillard, "destinul oricărei valori îl reprezintă universalul". Și, bineînțeles ca un izvor al conviețuirii noastre civilizate, în condițiile dizolvării "principiului
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Toată opera lui Mircea Horia Simionescu este străbătută de nevoia de a amortiza tensiunea dintre lume și închipuire, de a lămuri sensul chinuitoarei oscilații a scriitorului între rațiunea vieții și aceea a cărții. MHS este un scriitor pentru care între viață și scris nu există granițe, pentru că lumea sa e deopotrivă realitate, imaginație, vis, trecut, prezent și viitor. E o lume ce se rotește parcă în jurul principiului câtă
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
Joseph De Maistre nu pot fi moderați. Cuvintele au spirit, nu doar litere. Iar antimodernul este unul dintre cuvintele care, Mircea Martin simte, nu trebuie luat în literă, ci în spirit. E vorba aici, cum spune Pascal - modelul antimodernului - despre rațiunile inimii. E vorba despre un stil - oximoronic, dacă vreți - și, în alt registru, este vorba despre, într-adevăr, o altă lumină. O lumină nouă sub care stau texte electrice, cuantificabile în volți - poate dacă trimitem cititorul la expresia "faire volte-face
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
un cod care se cere dezlegat sau măcar un detaliu care poate răsturna unghiul de înțelegere a temei înfățișate; 2) nimic din ceea ce apare într-un tablou nu este pus acolo întîmplător. Pictorul este un demiurg mînuind cu strictețe principiul rațiunii suficiente (orice detaliu își are rostul lui în ansamblul pictural); așadar, nimic nu e de umplutură, totul e cîntărit la centimă, și de aceea chiar și fleacurile au importanța lor: un melc devine un cal troian care răstoarnă semnificația unui
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]