4,689 matches
-
fumigații cu pucioasă, silitră, iarbă mare, rășină ș.a. Se schimbau la fiecare bolnav pernele și păturile, iar cele utilizate de holerici erau arse. Căruțele în care erau transportați bolnavii se afumau, iar profilactic s-a dăruit o porție dublă de rachiu tuturor soldaților. Pentru serviciile spitalului au mai fost angajate în plus și două spălătorese. Măsurile preventive adoptate de corpul medical pentru oștire au dat unele rezultate, deoarece nu au decedat decât 18 soldați. Medicul spitalului militar, maiorul August Abegg, a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de seamă", cuprinzând mai multe dispoziții: pentru supravegherea măsurilor preconizate, doctorii "văpselelor" Capitalei trebuiau să facă inspecții de două/trei ori săptămânal, cu concursul cetățenilor în orice loc public de distracție (cîrciumi sau case de prostituție); vânzarea de vin și rachiu să se facă doar în cârciumi mici, sub răspunderea cârciumarilor, privind respectul legii. S-a hotărât să se afișeze public interdicțiile sus-amintite cu următoarele "povățuiri individuale": a) trupul să fie menținut la căldura potrivită, individul urmând să poarte pe pântec
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
remediu anticholerinic, indicat deci în enteritele provocate de Cholera morbus, dar fiind un preparat fără valoare profilactică sau curativă în holera asiatică 461. Pentru tratamentul holerei epidemice se mai foloseau la noi, în 1865, ceaiuri de izmă și cafea, cu rachiu sau rom, și un revulsiv preparat din muștar sau foi de tutun și piper, extrase cu alcool, sub formă de comprese aplicate pe pântece, împreună cu cărămizi calde 462 . Despre eficacitatea "căldurii artificiale" în terapeutica holerei pomenește și medicul ieșean George
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unde a lucrat chirurgul Frantz Bede465. Despre procedeele utilizate la Bacău în 1865-1866 pentru prevenirea și tratarea holerei, un cronicar local, Costache Radu, își amintea că "tot ce sfătuiau doctorii de atunci pe oameni era să mănânce usturoi, să bea rachiu și vin roș, iar apa s-o bea îndoită cu rom". Drept urmare, un spectacol neobișnuit li s-ar fi oferit băcăuanilor la vremea aceea: "Pe unde erau cafenele, cofetării, oteluri vedeai șezând pe bănci și pe scaune afară, cete de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o bea îndoită cu rom". Drept urmare, un spectacol neobișnuit li s-ar fi oferit băcăuanilor la vremea aceea: "Pe unde erau cafenele, cofetării, oteluri vedeai șezând pe bănci și pe scaune afară, cete de oameni având fiecare o sticlă de rachiu, de vin roș, de apă romuită, și mai toți erau cu chef"466. Unii medici erau împotriva izolării bolnavilor și suspecților în interiorul unor clădiri anume. Astfel, Constantin Vîrnav se mândrea cu rezultatele pozitive obținute prin ținerea holericilor în aer liber
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din mahala și cheamă-le mai pe sară la făcut sarmale. Zi-i țaței Maria să vină olecuță mai devremi, să vadă de borș, iar pe Viorica cheam-o la frământat. Treci și pe la cumătru și zi-i să aducă niște rachiu pentru fimei și un caș. Hai, mamă, hai că amu’ îi noapte. Saveta își prinse trupul subțire în brâul negru, își trase sumănelul și cizmele și ieși în ogradă. Soră-sa venise de cu noapte și jumulea niște găini, iar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să pleznească de zăpadă. Își trase baticul mai pe frunte și-l legă în față. Coboră și ieși pe poartă. Femeile mai uitau de ce au venit, se luau cu vorba și se îndemnau la râs, în putere fiind și de la rachiul îndulcit cu zahăr ars. Erau învățate cu munca, nu osteneau. Saveta era trudită și sleită de puteri. Oleacă dacă s-ar întinde, că nu o fi foc. - Vezi, tată, săraca mă-ta, uite cum mă iubește. Vezi câte îmi pregătește
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
hai, bade Neculai. Oi fi eu puicuță, da’ matale tre’ să-ți zic sar-mâna că ți-o cam trecut vremea, așa zice parcă Mariana în versu’ ei. - Mă fierbi, adică...Iar pe aia, ah, grijania cui o făcut-o!!! - Numai rachiu de ai vrea, că pe mata nu te fierb, ești bătrân și aș strica două căruț’ cu lemne... dacă nu te-ai însurat când ți-o fost datu, de amu ce să-ți fac. Cât despre... aia... ia vorbește mătăluță
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mi-o luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în miez de vară la prășit, înghețat de iernile geroase și încălzite cu rachiu fiert, pălea atunci Mariana zicea “una de pe la noi”. Frunză verde foi ca mura ‘Poi nu mă da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-a pune să fac
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
intra pe unde apuca. Își aruncă privirea spre masa unde era bărbatul mic de statură, scăldat puternic în soarele de vară și slab ca Vinerea Mare. Omul era chircit lângă sobă, la o masă mică, cu luleaua în mână, tutunul și rachiul alăturea, iar în față cu Biblia, din care citea sau, mai bine zis, îl citea ea pe el. - De ăsta îmi ești tu? Satană!...Pângărești Cartea Sfântă. Furios, Lică intră în casă. Nenorocitule. Uite la el... - Apoi, nu te supăra
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să se întunece. Ceasul acela era plin de dulceață pe terasa casei sale, unde se așeza după ce venea de la lucru, bucuros de cămașa curată pe care Fernande știa s-o calce atât de bine și la paharul aburit plin cu rachiu de anason. Se lăsa noaptea, pacea învăluia pentru scurtă vreme cerul, iar vecinii cu care stătea de vorbă coborau dintr-o dată glasul. Nu știa atunci dacă e fericit sau dacă îi venea să plângă. În acele clipe era împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-i răspunse, se spălă în spălătorie, apoi se așeză pe bancă, cu spatele rezemat de zidul scund al terasei. Deasupra lui atârnau câteva rufe cârpite, cerul era străveziu, și, dincolo de zid, se întindea marea blândă din fiecare seară. Fernande adusese rachiul de anason, două pahare, cana cu apă rece, și se așeză lângă bărbatul ei. El îi povesti totul, ținând-o de mână, ca în primii lor ani de căsătorie. Când termină de vorbit, rămase nemișcat, cu fața spre mare, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cerc de gauchos uzi până la piele. La club, un fel de mic bar la primul etaj, mobilat cu o tejghea de bambus și cu niște măsuțe înalte din tablă groasă, persoanele de vază se strânseseră în număr mare. Se bău rachiu de trestie în cinstea lui d'Arrast, după ce primarul, înălțând paharul, îi urase bun venit și toată fericirea pe care și-o putea dori. Dar în timp ce d'Arrast își bea rachiul lângă fereastră, un lungan cu pantaloni de călărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de vază se strânseseră în număr mare. Se bău rachiu de trestie în cinstea lui d'Arrast, după ce primarul, înălțând paharul, îi urase bun venit și toată fericirea pe care și-o putea dori. Dar în timp ce d'Arrast își bea rachiul lângă fereastră, un lungan cu pantaloni de călărie și cu jambiere de piele veni către el și, clătinându-se puțin pe picioare, îi ținu un mic discurs încâlcit, din care inginerul nu înțelese decât cuvântul "pașaport". D'Arrast șovăi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată dorința s-o oprească. Dar când ieși în urma ei, nu o mai recunoscu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cât vrei, băutură cât vrei, mâncare cât ți se dă. Înguste porți laice, de sticlă, modeste temple unde se celebra supremația clipei. Cercetă chipurile obosite. Câte o friptură grasă, de porc, în fiecare farfurie. Sticle de bere, de vin, de rachiu... cunoștea ritualul. La fiecare colț de stradă, cuplul de milițieni înarmați, câinele-lup între ei. Zumzetul rămase treptat în urmă. Nu se decidea să revină la hotel. Somnul pieri, pierduse oboseala. Suflul nopții îi împrospăta pulsul. Se simțea fortificat și ușor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de lumea literară cu aprecierea ce i se cuvine. Mi-a plăcut enumerarea asemănărilor ce i se conferă Lunei. Aici se trece de la proză la poezie... Și ca o observație personală: toți eroii obișnuiesc să tragă câte un păhărel de rachiu sau de votcă, și gândul mă duce la Emil Iordache, devenit dependent, iar unii chiar să practice alcoolismul până la mahmureală. Este aceasta o caracteristică a omului slav? Autorul respectă întocmai o anumită stare morbidă ce plutește peste sate? Probabil că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Miroslava în schimbul unei pivnițe din piatră „în două părți” din Târgul Făinii și încă „puțin dărîmată”. Păi una-i să muncești din greu din primăvară până în toamnă în vie și alta-i să stai la tejghea, unde să vinzi vin, rachiu sau alte cele... Uite că și părintele Fidele Rochi, prefectul catolicilor din Moldova, cumpără vii. Vânzătorul întocmește zapisul la 24 septembrie 1790, în care spune: „Am vîndut sfinții sale patru pogoani și trei fîrte de vii lucrătoare i cu livadă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu RATA - în timpuri imemoriale, de la Bârlad spre Puești... Parcă-l aud: “Sî vezi amu cum mă ie fimeia la întrebări... Da’ unde ai fost barbati de vii așa cleampă? În republică - îi răspund eu... Șî în republică se dă rachiu așa pi digeaba? Nuuu! - zic. Da’ mi-o ieșât o crâșmuliță taman când s-o cotigesc spre otogarî... Șî ci poati sî facî omu’ când mangosâta să așazî tam-nisam de-a 124 curmezâșul drumului? Am... intrat șî... nu m-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
taman când s-o cotigesc spre otogarî... Șî ci poati sî facî omu’ când mangosâta să așazî tam-nisam de-a 124 curmezâșul drumului? Am... intrat șî... nu m-o lasat sî ies pânî n-am golit vo... două-trii țoiuri di rachiu... (asta i-o spun eu așă...). Da’ eu am supt vo’... Cine mai știe? Ei! Aiasta-i. Ci sâ-i faci?...” Chiar așa: “Ci sâ-i faci?” O să ne întâlnim și noi pe lângă Plopii fără soț... Aha! Acuma cam știu unde bați
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a venit vorba de pictori, am să-ți spun că Emanoil Bardazare a făcut un tablou reprezentând hanul într-o zi obișnuită, când țăranii se întorc de la târg și... poate se opresc pentru câtva timp să cinstească un țoi de rachiu... Atunci, s-o pornim către casă, fiindcă și mâine e o zi, vere. Drept grăit-ai, dragă prietene. Pe mâine! * Peste noapte, cu gândul împăcat că am reușit să colindăm împrejurimile Iașilor și să vorbim de viile care au fost
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a nopții, se auzi un zgomot slab în lemnul navei. După câteva clipe, ajutat de ceilalți, Valukaga se urcă pe corabie, ud și istovit. Căzu fără glas pe punte. I-ar fi prins bine un strop de vin sau de rachiu de palmier, dar n-avea nimeni. Când își veni în fire, Valukaga povesti: - Nu știu ce mi s-a întîmplat. Am amețit și m-am dus la fund. Cred că m-a lovit un val. Noroc că fundul era aproape. Când m-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grâu. Negustorul așezat pe o piatră zbiera și se zbătea. Străinul nu înțelese ce se petrece și se opri să privească, însă văzu cu mirare că după ce răcnetele încetară, negustorul cel rotofei își luă măseaua însîngerată, trase un gât de rachiu de palmier și suflând greu îi dădu celuilalt pentru osteneală o măsură de grâu și, pe deasupra, două plăcinte calde. În alt colț al pieței, o femeie vindea țesături înflorate. În brațele ei plângea un prunc. Femeia îi turnă ceva în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am zărit lacul lung de circa patru kilometri. Ne-am apropiat de o căsuță. Nu era prima dată când poposeam pe aceste locuri. Paznicul ne-a întâmpinat, am schimbat cuvinte de salut. L-am aprovizionat cu mâncare, o sticlă de rachiu și câteva pachete de țigări Mărășești. - Puteți merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai în coada barajului, căci acolo apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]