5,123 matches
-
pseudonimul favorit, Cridim, e preluat și pe coperta culegerilor editate compact întrucâtva după 1900, apoi la intervale tot mai mari; excepție face întâia carte, Florile iubirei, semnată Christ N. Dimitrescu, în 1901, an fast și pentru umorist, care ieșea la rampă cu primele Catrene (grafia din original reda Quatrene, în nota prețios latinizantă vizibil agreată de poet). Cu ambele volume ale seriei (al doilea apare în 1903), nu pregetă să candideze la un premiu academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Cu ajutorul unchiului poet, D. intră la Colegiul „Sf. Sava”, pe care-l va absolvi în 1924. În revista elevilor, „Ramuri fragede”, debutează cu o poezie, pe când era în clasa a VII-a. Înscris la Facultatea de Litere, publică frecvent în „Rampa”, versuri și notițe, iscălite, din resentiment față de tată, cu pseudonimul la care nu va mai renunța. Devenind apoi redactor al gazetei, ia numeroase interviuri personalităților lumii literare și artistice. Concomitent, colaborează și la „Adevărul literar și artistic”, „Cotidianul” (Brăila), „Țara
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
și Grigore Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea), la „Revista idealistă”, „Revista noastră”, „Bunul prieten”, iar după ce devine student, la „Revista celorlalți”, „Conservatorul”, „Românul literar și politic”, „Insula”, „Versuri și proză”, „Facla”, „Rampa” ș.a. Editorial, debutează cu placheta Spre Cetatea zorilor (1912). După ce își ia, în 1911, licența în drept și, în 1913, pe cea în litere, avocat la Târgu Jiu și profesor la Craiova, Râmnicu Vâlcea și Alexandria, C. își diminuează activitatea
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
și aceea cu Ovid Densusianu l-au determinat pe C. să devină un adept fervent al simbolismului, în favoarea căruia pledează prin articole și comentarii, dar mai cu seamă prin ancheta asupra curentelor literare pe care o întreprinde în 1911-1912 în „Rampa”, ca replică la ancheta Poporanismul, inițiată de „Luceafărul”. Sensibilitatea sa nu este însă nici destul de profundă, nici cu adevărat modernă, încât în primele versuri merge pe drumuri măcar croite, dacă nu și bătătorite de alții. Poemul ce deschide și dă
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
vor publica traduceri din scrieri contemporane, aparținând literaturilor belgiană, italiană, spaniolă și maghiară. Poezia originală e bine ilustrată, de la Mircea Cărtărescu la Cassian Maria Spiridon, Florin Iaru, Ioanid Romanescu, Dionisie Vitcu. Revista aspiră să se înscrie însă și ca „o rampă de lansare a tinerelor talente din țară și din întreg spațiul limbii noastre”, publicând în special texte ale tinerilor poeți și prozatori premiați la concursurile de literatură pe care le organizează. Interesante sunt - dintre studiile de critică literară - Postmodernismul, Dimensiunea
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
Istrati, se încadrează în mișcarea socialistă, scoțând ziarul „Dezrobirea”. Semna, totodată, în „Adevărul” și „România muncitoare”, iar în 1910 editează „Viața socială” și „Facla”. Mai colaborează la „Viitorul social”, „1907”, „Pagini libere”, „Minerva” și face parte, o vreme, din redacția „Rampei”. În 1911, întreprinde o călătorie în Italia, descrisă în ziarul „Dimineața” și apoi în volumul Spre Roma (1911). Atacurile violente contra politicienilor zilei și mai ales contra monarhiei, apărute mai cu seamă în „Facla”, și sub semnătura Ioan Nicoară ori
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Bibliografia scrierilor lui C. despre arta românească e imensă: de la frescele Voronețului până la operele celor mai importanți pictori, sculptori, graficieni din secolul al XX-lea. Avea douăzeci și unu de ani când a început să lucreze într-o redacție, aceea a revistei „Rampa”; articolele sale de aici sunt scrise cu nerv, cu un anume aplomb și vădesc dorința de a-și spune părerea despre cele mai acute probleme ale contemporaneității. Se va impune cu adevărat în 1927, anul în care va începe să
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
a prințului Carol, C. se dedică scrisului. Semnează în „Gândirea”, „Năzuința”, „Scrisul românesc”, „Bilete de papagal”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a. articole, schițe și nuvele, din care o parte sunt strânse în volumul Conu Enake (1928). Ar fi fost redactor la „Rampa” - unde totuși numele nu-i apare - și la „Cuvântul”. „Restaurația” din 1930 îi aduce numeroase funcții și onoruri: general de brigadă, adjutant regal, bibliotecar al lui Carol al II-lea, secretar general al Uniunii Fundațiilor Regale și secretar general la
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
carte lirică, „de cea mai bestială și apocaliptică tensiune”, anunță el cu un fel de mândrie tragică. Colaborase, mai înainte, începând din 1931, la „Mișcarea”, „Gândirea”, „Floarea de foc”, „Arhiva pentru știință și reformă socială”, „Vremea”, apoi la „Discobolul”, „Abecedar”, „Rampa”, „Acțiunea”, „Cuvântul” ș.a. Debutează în 1934, an în care Eugen Ionescu publică Nu și D. D. Roșca Existența tragică, cu volumul Pe culmile disperării, o carte „explozivă și barocă”, un fel de despărțire „plein de rage et de défi” de
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
printre români, Ana Borbély despre studiile filologice din Ungaria, Maria Berényi despre Personalități de frunte ale iluminismului bănățean, Elena Muntean despre Motivul casei în „Povești” și „Amintiri din copilărie”. Numărul 2 găzduiește o anchetă cu titlul „Problema minorităților revine la rampă”, articole despre pamfletul românesc (Cornel Munteanu), despre Bălcescu la Seghedin (Mihai Cosma), despre obiceiurile din Cenadul Unguresc (Ana Hoțopan). Apar poezii semnate de Maria Berényi și George Irimieș și un interesant articol semnat de Farkas Jenö despre Literatura română în
CONVIEŢUIREA (EGGYÜTTÉLÉS). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286401_a_287730]
-
s-a consacrat și preocupărilor literare, pe lângă profesia sa de avocat. C. a fost căsătorit cu una dintre fiicele lui N. N. Beldiceanu. Debutează cu poezie în 1921, în „Viața studențească”, și colaborează cu poezie și proză la „România nouă”, „Straja”, „Rampa”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Universul”, „Familia” ș.a. A fost redactor la revistele „Mișcarea umanitară” și „Limba română” (1929-1932), prin aceasta din urmă urmărind să educe gustul literar al cititorilor tineri. În acest scop a obținut colaborarea unor
CORBASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286407_a_287736]
-
copertă, autorul anunța o piesă în trei acte - Două forțe - și un volum de nuvele - Nebunia lumii, care, devenit roman, va apărea în 1924. Pe când ar fi avut sub tipar un alt roman, acesta cu tematică socială, din care revista „Rampa” dăduse la iveală un fragment, C. se sinucide cu un glonț de revolver în incinta Spitalului Militar, unde se afla pentru un control medical. Ciudățeniile de comportament ale ofițerului bolnav de nervi făceau, desigur, dificile relațiile sale cu oamenii de
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
al învățământului secundar. După câteva încercări neînsemnate, C. publică, din 1912 versuri în „Viitorul” și „Flacăra”, iar în „Adevărul”, stanțe satirice și politice, care i-au adus notorietatea. Între 1918 și 1922 a colaborat cu proză la „Universul”, „Dimineața” și „Rampa”, iar în perioada 1932-1943 susține o intensă activitate publicistică în „Cele trei Crișuri”, „Pământul” și în numeroase reviste ploieștene, cele mai multe articole apărând sub genericul Figuri culturale din Bucureștii de ieri și de azi. S-a bucurat de prețuirea și prietenia
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
se înscrie la Conservator (clasa Victor Ion Popa) și începe să frecventeze cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, obținând însă licențe în psihologie și în regie. Lucrează imediat după război la ziarul „Ecoul” și debutează în „Rampa”, cu o cronică despre piesa Manasse a lui Ronetti-Roman; colaborează la „Fapta” și „Tribuna poporului”. Din 1947, se află în redacția noii serii a „Contemporanului”, unde semnează cu pseudonimul Mioara Cremene reportaje despre Delta Dunării. În 1950, după un diferend
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul. Compune un prolog în versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th. Cornel la dicționarul biografic Figuri contimporane din România (1911), traduce din Dostoievski. În 1913 este redactor-șef la cotidianul lui Al. Bogdan-Pitești, „Seara”; ține rubrica polemică „Tabula rasa”, având ca țintă pe
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
apărută în 1923 din inițiativa lui I. G. Duca, este scrisă aproape în întregime de A. El rămăsese adeptul modelului cultural german și biciuia haosul social de după război. Apar aici Belșug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Litere”, „Viața literară”, „Azi”, care-i găzduiesc debutul literar cu versuri. Participă la întrunirile cenaclului lovinescian Sburătorul, în cadrul căruia citește versuri, și nu ocolește boema. Corector de noapte la câteva ziare, este angajat secretar de redacție la „Azi”, redactor la „Rampa”, „România” (sub conducerea lui Cezar Petrescu) și, mai târziu, la cotidianul „Ardealul”. În timpul războiului editează în regie proprie publicațiile „Arta” (1941, transformată în „Arta nouă”, 1942-1943), „Galeria” (1941-1943) și bilunarul politic-cultural „Câmpia Libertății” (1944). Lucrează un timp ca secretar de
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
presa socialistă, apoi, în 1929, debutează, în „Foaia tinerimii” cu povestea Gheorghe Bolboacă. Succesul primei cărți, Apărarea are cuvântul (1934), dă un sens vieții sale. Publică alte volume și colaborează cu articole literare și sociale, cu amintiri, interviuri, proză la „Rampa”, „Gazeta”, „Facla”, „Tempo”, „Raza literară”, „Tribuna” și multe altele. Ca ziarist la „Gazeta refugiaților”, „Informația zilei”, „Drapelul”, „Era nouă”, el vizează diferite aspecte ale vieții sociale și literare, apără interesele celor mulți. Mai puțin cunoscută a rămas activitatea sa de
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
dintre devotații cenaclului lovinescian, căruia îi datorează, poate, orientarea spre roman. Ca publicist și scriitor în limba română, B. își începe cariera la „Scena” (1918) și continuă cu teatru, proză, articole literare și teatrale la „Adam”, „Hasmonaea”, „Reporter”, „Viața românească”, „Rampa”, „Facla”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Contemporanul”, „La Roumanie nouvelle”, „Gazeta literară”, „Teatrul” ș.a., semnând și Adam, Ben-Hador, S. Benador, S. Schmidt, Zanol Balon. Cu volumul 5 acte (1925), B., autor de piese nejucate, se situează în avangarda mișcării teatrale românești, sensibilă
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
doctoratul în științe juridice cu teza Asigurarea asupra vieții (1930). În paralel, are o activitate publicistică și literară intensă. Este redactor la „Timpul”, „Era nouă”, „Bilete de papagal”, „Poporul”, „Timpul familiei”. Colaborează la „Sburătorul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, precum și la publicații de specialitate ca „Revista avocaților” sau „Jurnalul avocaților”. A mai semnat Alexis Bihoreanu, V. Iru, Mircea Robu, Banul Mărăcine, Dr. Bemol. A colaborat la Radiodifuziunea Română, la redacția pentru străinătate. B. este un scriitor deosebit de prolific. El
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
apropiați ai lui Ion Vinea. A fost unul dintre cei mai redutabili și fecunzi critici teatrali din perioada interbelică, semnând (uneori și cu inițiale), între 1918 și 1944, numeroase cronici și articole în „Chemarea”, „Contemporanul”, „Adevărul literar și artistic”, „Politica”, „Rampa”, „Ultima oră”, „Cuvântul”, „Facla”, „Seara”, „Acțiunea” (la care a fost și director din 1940 până la 1944) ș.a. Cronicile dramatice ale lui B. se constituie într-o adevărată frescă a vieții teatrale bucureștene, incluzând o multitudine de aspecte revelatoare, precum schimbările
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
din „Adevărul literar și artistic” (1926), pune capăt prozei de ficțiune a lui B. În faza căutărilor, el publică versuri, cronici muzicale și teatrale, interviuri, recenzii și medalioane („medalii”) literare la „Gazeta Transilvaniei”, „Viața bucureșteană”, „Curierul artelor”, „Analele literare, politice”, „Rampa”, „Nădejdea” (Timișoara), „Năzuința” (Craiova), „Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când devine secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic”, și până în 1938, scrisul său se adaptează profilului revistei, căpătând, din nevoia de a acoperi tot felul de rubrici mărunte, o
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
merituoși. În 1920, întemeiază Editura Cultura Națională. Mai târziu, instituie Premiul „Techirghiol-Eforia”, primul laureat fiind Mircea Eliade. Îl sprijină pe doctorul N. Lupu în tipărirea ziarului „Aurora” (1921) și, dintr-un capriciu de magnat de presă, cumpără publicațiile „Lupta” și „Rampa”, fiind, la un moment dat, și proprietar al ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”. Membru, din 1930, al Societății Autorilor Dramatici, pune la dispoziția lui N. Iorga fonduri pentru înființarea Teatrului Popular. În slăbiciunea lui B. pentru teatru e un amestec de
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
la „Facla”) și reportaje, interviuri, cronici teatrale, plastice, muzicale, recenzii, pertinente comentarii pe teme externe, vioaie însemnări pe marginea unor probleme la ordinea zilei, traduceri la „Gazeta Mehedințului”, „Dreptatea”, „Tribuna”, „Țara noastră”, „L’Indépendance roumaine”, „Naționalul”, „Adevărul”, „Izbânda”, „L’Orient”, „Rampa”, „Aurora”, la care a lucrat ca redactor, „Propilee literare”, „La Nation roumaine”, „Vremea”, „Politica”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Gazeta” ș.a. A condus publicațiile „Se zice...” (1922- 1923), revistă săptămânală ilustrată, și „Bucarest” (1932-1933), hebdomadar politic, literar, social. C., care nu s-
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
la devieri în practică; de a construi un cadru semnificativ pentru înțelegerea de către occidentali a termenilor și ideilor ezoterice chineze pe care se bazează qi gong; de a stabili un fundament solid pentru practica de bază care va servi ca rampă de lansare către sănătate și longevitate, în același timp inspirându-vă să urmați o viziune spirituală mai înaltă pe care practica îndelungată a qi gong-ului o produce mai devreme sau mai târziu. Practic, toate tradițiile spirituale, atât cele orientale
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]