2,032 matches
-
anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu care treceam peste obstacole în favoarea reflexiei originale, pasiunea imprimată în scriitură puteau să-mi reînvie în spirit forța de a reînnoda, trecând peste abis, îndrăsneala inocentă de atunci cu reflecția matură de acum. Fără ele intuiam că ași fi avut multă vreme senzația chinuitoare a unei amnezii. Ce gîndisem? Ce vrusesem să realizez? Împreună cu gândul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi avut niciodată această idee smintită, care îi împinsese viața spre o prea înaltă frenezie; acum era silită să sufere, o suferință ca o boală mortală, dar care nu-și găsea soluția nici în moarte. Încercarăm în săptămânile următoare să reînviem vechea noastră dragoste, dar se dovedi că ea avusese dreptate când îmi spusese că nu mai era aceeași. Chiar nu mai era, îi vedeam privirea absentă, pierdută în trecutul ei vinovat care o îmbătrînea, și înțelesei că trebuie să încetăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu mult înaintea mea de toți marii filozofi și artiști. Se produseseră în ea astfel de mutații catastrofale? Ajunsese ea chiar atât de fundamental diferită? Nu, dar ceva grav se produsese totuși. Omenirea va sombra în urma acestei ere sau va reînvia? Iată întrebarea. Neliniștea trebuia să se insinueze în spiritul cititorului. Totuși, cei virtuoși nu aveau chiar nici o șansă să domine, să evite, să scruteze această domnie, această frenetică eră a ticăloșilor? Ba da, trebuiau afirmate vechile valori... Teama de moarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
două cărți (și știam că într-o zi o să revin să scriu altele) și îmi imaginam, intuiam cât de mare trebuie să fi fost a celor ale căror semne stăteau pe rafturile bibliotecii mele, semne magice, care aveau puterea să reînvie în noi propriile lor iluminări ca să comunicăm cu ei prin veacuri, dar acum această iluminare venea numai din mine și mi se părea unică, nedeterminată și eternă. Închideam cartea uitată în mâini tresărind cu putere, mă îmbrăcam și ieșeam afară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pica rostogolindu-se cu un pocnet pe largile trotuare... cădere și în aceeași clipă desghiocare, eliberare pentru o nouă viață, vin nou ciclu... Monotoni, nesiguri, parcă fără convingere, pașii ei se îndepărtau tot mai mult... Aveam o halucinație? Cineva parcă reînvia în această siluetă ezitantă, într-o scenă trăită demult... De cine mai mă despărțisem astfel?... Cine îmi mai vorbise cu un astfel de stins regret?... Trandafirii tăi, cântă o voce în mine (a cui era?) s-au ruginit în glastră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o iubeam și nici ea pe mine? Da, se poate, îmi spusei, de aceea aceste zile trebuiesc prelungite și dacă o să stea în puterile mele să determin acest încă fatidic să dureze indefinit... Simțeam teama, apropierea primejdiei? Da, trecutul reînvia și mă întrebam dacă un om poate fi în viața lui de două ori fericit... Vreau să spun dacă se poate lăsa de două sau de mai multe ori dus de puterea iluziei. Spinoza ar răspunde că numai dacă noua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau de mai multe ori dus de puterea iluziei. Spinoza ar răspunde că numai dacă noua ființă care ne repune în mișcare forțele sufletești e contrarie celei precedente și mai puternică decât ea, și desigur și noile puteri ale sufletului reînvie din alte surse neatinse încă ale ființei noastre. Desigur, fiindcă s-a dovedit că forța unui om da a îndura suferința e imensă și n-ar fi dacă noi resurse de speranță, care nasc în sufletul uman ca un val
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deși ici, colo, în pauzele dintre concerte și înaintea lor, voci foarte docte afirmau la microfon că exprimă, "zugrăvește", e în opoziție cu... Să fie! Bine că putem s-o auzim... Astfel, Palestrina, Corelli, Vivaldi, Bach, Haendel, Haydn, Mozart, Beethoven reînviară pentru publicul nostru, care crezuse o vreme că toți aceștia vor fi... Îmi cumpărai și eu un picup și plăci. Luni întregi ascultasem de pildă Matheus passion de câteva ori pe zi. Într-o seară îmi pusei un nou disc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înainte, dar asta nu dură mult și curând ne despărțirăm definitiv. Am spus ca înainte, dar nu se mai putu ca înainte, fiindcă nu mai eram aceiași. Vraja, cum se zice, se spulberase, deși noi încercarăm la început s-o reînviem. Ea însă, dorind să fie sinceră, cum înțelesese din învinuirile mele că nu fusese, zădărnici acea reânviere și mă făcu să descopăr că eu iubisem pe nesincera aceea, care mă fermeca, și nu pe sincera asta fără vocație: nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în formă lexicală sau discursivă, teoretizată, discontinuă sau sistematică, fragmentară sau organizată.” Ideea de literatură poate fi însă descompusă într-o serie de unități de bază, sensuri originare, simultane, date de la început, în continuitate neîntreruptă. Unele sensuri mor pentru a reînvia, altele par perimate în anumite perioade pentru ca în altele să se dovedească mai puternice. Nu există valori și respectiv definiții ale literaturii generale, universal valabile, stabile (ideea unei definiții „statice” a fost respinsă încă din perioada formaliștilor ruși), ci doar
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
acestora. Scrierea, cartea și tiparul devin sinonime. Răspândirea scrierii și mai ales a tiparului nu anulează încă tradiția și prestigiul expresiei orale. Oralitatea continuă să facă parte din tehnica literară cea mai evoluată: Boccaccio simulează stilul oral, umaniștii vor să reînvie tradiția retorică și cultivă procedeele sale, Rabelais mimează sau dă curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural, tradițional, fundamental și permanent de expresie. Conștiința literară a vremii continuă să vadă în scriere, redactare, o formă de vorbire. Prestigiul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
românească. Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și îngândurarea ei creșteau aproape de la o oră la alta. Părerile lui despre Nastasia Filippovna erau clare, altfel, firește, acum totul i s-ar fi părut misterios și de neînțeles. Dar el credea cu sinceritate că ea încă mai poate reînvia. Nu mințise deloc când îi spusese lui Evgheni Pavlovici că o iubește sincer și întru totul, și dragostea lui pentru ea includea într-adevăr ceva ca o atracție pe care o resimți față de un biet copil bolnav, pe care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
București; abia acum se vede clar că panglica cestiunii Stroussberg va rămânea nouăzeci de ani un pretext de esploatare față cu statul român, pretext pentru menținerea căruia tagmele de patrioți [î ]și vor da pururea mâna cu străinii. Cestiunea Stroussberg reînviată în toată vigoarea ei, ilustrul d. Brătianu se poate bucura văzând cum un singur act al său ilegal, încheiarea convenției primitive și punerea în executare fără votul Senatului, cum acel act neconstituțional, contra căruia n-am avut, în întreg mecanismul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
București; abia acum se vede clar că panglica cestiunii Stroussberg va rămânea nouăzeci de ani un pretext de esploatare față cu statul român, pretext pentru menținerea căruia tagmele de patrioți [î ]și vor da pururea mâna cu străinii. Cestiunea Stroussberg reînviată în toată vigoarea ei, ilustrul d. Brătianu se poate bucura văzând cum un singur act al său ilegal, încheiarea convenției primitive și punerea în executare fără votul Senatului, cum acel act neconstituțional, contra căruia n-am avut, în întreg mecanismul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru totdauna această imputare gratuită și imprudentă. Oare fost-am noi la Livadia ca să precupețim retrocedarea Basarabiei? Oare noi am plătit la Berlin datoriile lui Stroussberg, ca, cu luminele unui jurisconsult fără renume ș-a unui financiar fără finanțe, să reînviem pe Stroussberg și să-l aducem din nou ca o năpaste pe țară sub numele de Landau? Noi negociem chestiunea Dunării? Noi am zis ceea ce ne pare probabil după prevederile noastre. Am zis că Turcia amenință a dispărea din Europa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
om de știință N. C. Paulescu răspunzând unor afirmații cum că religia moare sub loviturile rațiunii și științei (Bernard Lazare În L-antisemitisme), afirmă că: “Religia creștină nu poate să moară prin adevărata știință ci din contra adevărata știință ar reînvia-o mereu”, sau afirmației că religia creștină moare În chip natural, pentru că ea a corespuns unei anumite perioade a civilizației umane, savantul român răspunde prompt: “Dar adevărata știință ne-a arătat că creștinismul este Adevărul care este etern și deci
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Noi pierdem (mai spune Lazare) pe zi ce trece simțământul și trebuința de absurd, prin urmare trebuința religioasă” După o documentată argumentare Paulescu concluzionează fără echivoc „religia creștină nu poate să moară prin adevărata știință ci din contra, știința ar reînvia-o mereu” și că „adevărata știință ne-a arătat că creștinismul este Adevărul care este etern și deci nu moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația Însăși și acum și pururea și În vecii vecilor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
nefericire. Ce Înseamnă venirea unui copil pe lume? este dacă vreți acea rază a soarelui de dimineață aducătoare de speranță pentru o zi senină și cu Împliniri, este acea adiere de primăvară În curgerea neîntreruptă a anotimpurilor, În care natura reînvie la viață În fiecare fibră a ei, aducând cu sine acea undă de vigoare, dătătoare de speranță și Încredere. În fața acestui dat natural nu este lipsit de importanță să coborâm puțin În sfera biologicului, de aici În sfera socialului și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Obama a trebuit să se delimiteze de mesajele lui Wright referitoare la semnificația atentatelor de la 11 septembrie, precum și damnarea, nu binecuvântarea Americii din gura unui om al bisericii. Atât Wright cât și Baraka își justifică pozițiile actuale prin injustițiile trecutului, reînviind în discursul lor retorica Black Power a anilor șaizeci. BLOOM, HAROLD (1930 ) Unul dintre cei mai remarcabili teoreticieni și critici literari americani ai secolului al XX-lea continuă să activeze în domeniul studiilor literare, fiind pentru mulți teoreticieni contestatari un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, în esență, de constructivism, încât 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă în forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacând marile probleme ale artei și literaturii, supunând unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltând spiritul novator și experiențele ce-l ilustrează - participând cu o totală dăruire
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu numai noile dezlănțuiri dionisiace reînviate în decorul și cu marca stilistică a metropolei moderne, promovate de futurism, cu știutul cult al vitezei și al „sportsmanului”, cu exaltarea „performanței” acrobatice etc. putea fi însă un exemplu la îndemână (în perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
existența unei morale eterne și, obligatoriu, universale, izvorâte din cunoașterea variet]ții codurilor și a practicilor din întreaga lume, au fost exprimate de c]tre Montaigne și dezb]tute în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Dezbaterile au reînviat cu mai mare fort] și profunzime odat] cu atacurile str]lucite și neobosite ale lui Friedrich Nietzsche (1844-1900) la adresa pretențiilor societ]ților sau ale filosofilor de a oferi principii cu valoare absolut]. În Genealogia moralei (1887) și în alte opere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în timp ce judec]țile morale exprim] sentimente, nu orice sentimente sunt bune. Procesul de „a chibzui” la diferite fapte, argumente și alte considerații privitoare la o anumit] problem] moral] poate schimba modul de a simți al unei persoane. Sentimente vechi pot reînvia, se pot modifica sau pot disp]rea; și pot ap]rea sentimente noi. Sau poate avea efectul de a consolida sentimentele pe care o persoan] le are deja. De aceea, trebuie f]cut] o diferenț] între sentimentele pe care cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]