99,695 matches
-
ai universurilor fragmentare. Așa cum foarte puține dintre cărțile lor au coerența epică a unui roman, populația ce iese din pagini pare mai degrabă produsul final al unui joc de puzzle identitar. Caracterele se compun și descompun din frânturi de acțiune (reală, imaginată, amintită), din însemnări mai mult sau mai puțin răzlețe pe marginea existenței proprii și apropiate. T. O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Cezar-Paul Bădescu, spre exemplu, optează pentru discursul formativ. Eroii lor sunt posesorii unei ingenuități aparte, născută din mimarea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
dificultățile cu cap și de a face cam ce vor ei, avînd în rest aerul unor copii cuminți. Pe de altă parte, maturii sînt la mîna celor mici (și puțin cuvîntători cu adulții), pierduți și ineficienți. Hazardul își joacă rolul real doar apropo de ei, puștanii par a fi imuni în fața lui. Iată ce zice autoarea, iar filmul îi dă dreptate: "mă interesează oamenii care vor să se apropie unii de alții - un cartier, o familie, un cuplu - dar care nu
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
s-au formulat definiții ale naționalismului. Combinând elementele moderniste cu cele ale definițiilor postmoderne, Smith 9 definește naționalismul drept "mișcarea ideologică pentru obținerea și menținerea autoguvernării și independenței în numele unui grup ai cărui membri consideră că ea constituie o "națiune" reală sau potențială". Și, realizând o sinteză a tuturor orientărilor pe care le-a analizat, el identifica aspectele definitorii ale acestei ideologii astfel 10: "Ideologia naționalismului se poate reduce la propozițiile sale esențiale și principalele puncte de vedere rezumate astfel: 1
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem aminti definiția națiunii dată de către David Miller 19, în concepția căruia există cinci caracteristici ale națiunii că și comunitate: este constituită din credințe împărtășite și angajare reciprocă; extinsă de-
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și exogamia descendentei au permis extinderea modelului primordial de organizare socială la comunități mari. Astfel, descendentă comună a fost parțial fictiva din cauza migrației, cuceririi și exogamiei. "La fel ca în grupurile de rudenie mai mici, înrudirea era de ajuns de reală pentru a deveni baza acelor sentimente puternice pe care le numim naționalism, tribalism, rasism și etnocentrism. Ușurință și viteza cu care aceste sentimente pot fi mobilizate chiar și în societățile moderne industriale..., ferocitatea oarbă a conflictelor la care pot duce
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
împărțită în două tabere: una care ar vrea să se unească cu Rusia și alta cu România. Există acest amestec, dar ponderea este diferită". Pe de altă parte, prof.univ.dr. Dan Pavel a insistat asupra necesității modernizării politice în sensul suveranității reale a Republicii Moldova, întrucat "Nimic nu este mai periculos decât să decidă alții pentru tine. Integrarea Republicii Moldova în UE este mai usor de făcut decât (re)unirea cu România, fiind pasul preliminar de scoatere a ei din zona de influență a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Cristian Bocancea a accentuat faptul că "Democratizarea formală a Moldovei ex-sovietice s-a produs în siajul proceselor politice declanșate de perestroika gorbaciovistă. Dar, democratizarea profundă a societății moldovenești depinde de transformarea manierei de administrare a colectivităților locale, prin susținerea unei reale autonomii locale și a descentralizării". Tot în acest sens al democratizării profunde și de substanță, conf.univ. dr. Sabin Drăgulin a susținut o prelegere pe tema corupției. Pornind de la o remarcă a Victoriei Nuland conform căreia " În această regiune, cele două
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și Miliția! - și intri în Scilla și Caribda talk-showurilor și a emisiunilor-concurs. Iar aici nu mai e scăpare. Vulgaritatea, agresivitatea, mitocănia, imbecilitatea sadea, lăudăroșenia scabroasă, ura scuipată printre dinți, prostul gust și reaua-credință alcătuiesc un imperiu ce concurează cu șanse reale cu imbecilitățile ideologico-religioase în numele cărora ucid Bin Laden și Zarkawi. Unde ni s-a evaporat rațiunea? Când am pierdut simțul măsurii? De ce, nouă din zece dintre noi, ne lăsăm seduși de jalnicele destrăbălări ale unor minți găunoase? La începuturi, Bin
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
multele secole de umilință a periferiei, marginalitatea care încă și azi ne macină și ne dă frisoane? De fapt, patriotul de serviciu, cel care își bea cafeluța de dimineață cu cocarda tricoloră traversându-i burdihanul, nu e interesat de situația reală, de nivelul la care se află societatea noastră - ci, dimpotrivă, de exploatarea în interes personal a colapsului național. Dacă toate ar merge bine și lumea românească ar funcționa normal, asemenea "patrioți" ar dispărea de la sine... Să nu pierdem însă din
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj care este prins într-un elan narativ delirant, cu accente de mitomanie, de paranoia. Dar imediat eu, autorul (sau el, autorul
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
repetat peste voința sa? (...) Cine este așadar autorul? întrebare complicată, la care nu am priceperea să răspund: autorul - un eu difuz, cu mari probleme identitare, probabil indefinibil..." Rezultă astfel suprapunerea în roman a mai multor instanțe narative, începând cu autorul real, până la autorii "simulați", naratori omodiegetici, integrați universului ficțional din care relatează: Cesar autorul resimte scrisul ca refulare într-un spațiu compensatoriu, ca evadare din banalul cotidian, în timp ce Cesar-personajul nu se poate sustrage scrisului, scrisul este confirmare a existenței. El devine
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune că mai există și vise reale. 1072. Rămâi în afara lumii și nu o lua în seamă dacă nu vrei să devii la fel de nebun că și ea. 1073. Lumea este un ospiciu unde fiecare nebun își impune normă să de normalitate. 1074. Bisericile sunt simbolul absurd al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
stau lucrurile: Secretul Genezei (X) Misterul Elementelor (Y) Misterul Energiilor (Z) Femeia (Y) Fericirea (X) Dragostea (Z) Omul (X) Viața (Y) Creația (Z) XYZ XYZ XYZ Nimic mai simplu decât aceste „Adevăruri simple!” Parabole și alegorii, informații esoterice și istorii reale, trecut și viitor, intratereștri și extratereștri, Pământul și Omul, Omul și Dumnezeu, Energie! Antagonice, vizibile și invizibile, Densități și Vibrații, împletite în trei - că părul femeii - ca să țină, si apoi, împletite iar în trei, ca să dea 9 (NOUĂ) și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și reacțiile criticilor străini, începînd cu Jay Weissberg de la "Variety", care invocă și aspectul de "reality show", bașca cunoașterea intimă a mediului spitalicesc de care beneficiază scenariștii. Nici "New York Times" nu ignoră verosimilul filmului, susținînd că "este atît de absolut real încît te absoarbe în lumea lui la fel cum documentarul lui Frederick Wiseman din 1970, Spital îți picură în conștiință". De remarcat că Puiu îl include pe Wiseman pe lista influențelor lui. Și BBC-ul a pus accentul pe scenariu
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
cele două chei de lectură ale filmului: o poveste realistă din punct de vedere social (doar incidentul s-a întîmplat pe bune, nu? Deși Puiu s-a lepădat de sloganul american cum că "acest film este inspirat dintr-un fapt real") și o satiră alegorică neagră. Nu le-aș separa însă, pentru că osmoza lor face tot deliciul lungmetrajului.
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
între propriul interes și propriile fantasme bolnăvicioase. Nu cred, însă, că lucrurile stau chiar atât de tragic. Mai există șanse de redresare, mai există posibilitatea de a alege între continuarea minciunii și stoparea ei. Pentru ca acest demers să aibă șanse reale, e însă necesar ca etapa coșmarescă din istoria României - numită FSN-PDSR-PSD - să înceteze definitiv.
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
acestei generații păcatele pe față. Este ajutat și sprijinit în schimb tineretul politicianizat, pervers și mincinos, precum și tineretul străin de aspirațiile acestui neam". Și încă o voce, dintre multe altele ale vremii, care își nota cu amărăciune constatările despre situația reală a Basarabiei și a locuitorilor la aproape două decenii de la Marea Unire. În Școala basarabeană, revistă a învățătorilor din județul Lăpușna, care apărea la Chișinău, Gh. Rașcu atrăgea atenția în nr.7-8, septembrie-octombrie 1937, că nu peste mult timp, la
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
dintre temperament și bovarism (cum am mai arătat anterior). Grija suspectă a criticului e de a nu da bovarismului prea mult credit: "Bovarismul ideologic nu trebuie însă înțeles în sensul conceperii, voluntare sau nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
cei din țările de Est care își atribuie cu dragă inimă un mare curaj politic. Pretenție ce însă devine uneori indiciul unei lipse de curaj intelectual, dacă nu chiar de probitate. Și chiar atunci când curajul politic al unui artist este real, la ce bun să te opui dictaturii, dacă te pliezi în schimb ideilor și exigențelor mulțimii, dacă abdici în fața cerințelor pieței? Cu ce rimează denunțarea turpitudinilor unui regim, dacă în locul lor accepți ticăloșiile altuia, dacă respingi realismul socialist pentru a
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
în neștire și s-a zvârcolit până dimineața". După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940, P. M. e de părere că "România a scăpat de un escroc". O vreme are iluzia că legionarii, ajunși la putere, vor aduce o reală schimbare, dar văzându-le metodele, constată plin de dezamăgire foarte curând: Mișcarea legionară va fi cel mai penibil faliment politic din țara noastră chiar decât cele de până acum." El e pur și simplu indignat de ceea ce fac legionarii în
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
în căutarea emoției trecute. Pe cât de masiv, impozant, impresionant ne părea jurnalistul daco-roman la lumina reflectoarelor, în prime-time, pe atât de pipernicită se arată statura lui în paginile propriilor cărți, deposedate de haloul mediatic și înfățișate, acum, la o scară reală. Izbitoare, la lectura articolelor strânse de Andrei Pleșu în Obscenitatea publică, este tocmai senzația că ele reprezintă mai mult decât niște simple articole de gazetă, din specia efemeridelor. Nu o fișă a postului le dictează conținutul, agenda, ci o curiozitate
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
tranziției". Îl explorează și îl înfățișează cu o tandră complicitate, fără a lua în tragic tulburarea vremilor și a oamenilor. Constatând "inflația nevrotică a comentariului", eseistul care a îmbrăcat haina gazetarului încearcă să străpungă cortina mediatică, interfața sclipitoare dintre lumea reală și imaginea ei refăcută, pentru a ajunge la sensul primar al întâmplărilor. Atenția e distributivă, iar mișcarea obiectivului, circulară, panoramând o realitate ieșită din cămașa de forță a comunismului. Dacă lumea românească pare - și este - după 1989 scăpată dintr-un
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
cu principii nu există contexte: sunt legaliști până la nesimțire"? Cum să vezi în comunism "o victorie nemiloasă a principiilor asupra vieții"? Este, neîndoielnic, o confuzie terminologică. Fiindcă nici în cazul semidoctismului individual, nici în cel al comunismului materializat în socialismul real, nu întrezărim măcar umbra vreunui principiu. Ceea ce mediocritățile ori propagandiștii regimului (de multe ori, unii și aceiași...) susțin ca principii constituie, de fapt, o frazeologie găunoasă, vorbe fără acoperire în fapte. Ca să existe, principiile trebuie asumate și urmărite consecvent. Altfel
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]