7,913 matches
-
radicală, științifică, adâncind psihologia omului, exprimându-i suferințele, nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și sonorităților unui secol mașinist, a procedeelor științifice și gazetărești - îmbinate adesea cu o vastă cultură umanista - le conferă mijloace de expresie mult mai variate și mai adecvate, apropiindu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
al Ťsecretelor de statť" (p. 132). Petre Pandrea are astfel de momente de naivitate când crede în virtuțile "comunismului umanist" (p. 133), deși e capabil să analizeze în pagini vitriolante (p. 161-180) dedesubturile unor tertipuri ideologice, cum e, de pildă, realismul socialist. Nu se pot uita nici alte portrete caricaturale. Despre Nicolae Titulescu nu are deloc cuvinte bune: "Titulescu a fost personaj de rang secund pe eșichierul european. Proporțiile mitice, exagerate, au fost create de jurnaliști stipendiați cu peste o sută
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
Daniel Cristea-Enache Negativist, intelectualist, obiectivist, rezistent prin familiarismul atitudinii și al producției literare, cu un scris ambiguu și iresponsabil; un element dubios, cu rude în străinătate; o javră mic-burgheză... Calificativele din repertoriul anilor '50, ai luptei de clasă și ai realismului socialist, i se potrivesc lui Radu Cosașu la perfecție, cu acea ironie a sorții care consacră mârșăviile unei epoci prin adevărurile cristalizate în alta. În limbajul lemnos și cu gândirea lor viclean-rudimentară, activiștii care îi pun aceste etichete tânărului reporter
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
fenomenul unei resurecții a figurativului, mai cu seamă la numeroși poeți din veacul trecut care s-au apropiat sau chiar au plonjat în ermetism. Ungaretti, Montale, Saba, chiar și Luzi, au simțit în aceeași perioadă nevoia să recupereze un nou ,realism", să îmbrace cu concret ideile, după ce poezia se devitalizase în recuzita postsimbolistă. Ar fi vorba de un neosimbolism care întoarce spatele simbolismului decorativ, tocmai pentru a găsi, probabil, spațiul cel mai expresiv nu pentru etalarea de simboluri ci pentru simbolizare
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
regizor și mai ales de prozator și autor dramatic. încurajată la debuturile ei, cu generozitate, în anii '30 de Camil Petrescu și apreciată de E. Lovinescu, Lucia Demetrius devine, după instaurarea comunismului în România, unul din reprezentanții de vază ai realismului socialist, confecționând o serie de piese de teatru schematice, răsplătite copios de partid cu substanțiale premii de stat. Până atunci însă ea a avut o intereseantă viață de artist și de scriitor, a cunoscut o mulțime de lume, a trăit
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
ai văzut?" "Nimic." "De ce?" "Mă uitam la oi." O formă de civilizație foarte concentrată asupra unor adevăruri/ interese proprii - aceasta a fost, în mare parte, caracteristică satului românesc" (Alexandru Duțu; p. 168); ,Creștinii nu sunt utopici, ei sunt de un realism care pe unii contemporani îi poate deruta. Creștinii trebuie să știe mereu foarte exact unde stau, ce trăiesc, ce vor, mereu trebuie să aibă exemplul lui Christos, al Apostolilor, al primilor creștini, acei oameni care au știut să administreze bine
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
elaborate echivalează cu niște schițe palide, ,anatomistul" vieții mai curând o ascultă cu stetoscopul decât o disecă. A trece dincolo de suprafețe, a pătrunde în compoziția și structura ființelor, a lucrurilor, a lumii, ar fi într-adevăr o probă convingătoare de realism. Numai că, observă Testiban, ,vrând să despici, să analizezi, să nu mai rămâi la suprafața lucrurilor (descrieri oricât de frumoase, dar plate) intri în străfunduri, în moleculele bucății de zahăr, ca și în intestinele vreunui personaj (...) cum să reziști tentației
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
Drama unui adevărat artist e că trebuie să dea deoparte toate aceste intenții și să rămână logic, pentru a fi înțeles, că ceea ce scrie el pentru public e o infimă parte din universul sfărâmat de ochiul său cercetător." (p. 117). Realismul consecvent este, atunci, unul ,letal", cu formula plastică a lui C. Stănescu; personajele se sufocă în plasa unei cercetări și a unei descripții prea minuțioase. Prin urmare, dacă e preferabil să ne oprim pe suprafețele netede, de ce n-am recunoaște
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
Stănescu; personajele se sufocă în plasa unei cercetări și a unei descripții prea minuțioase. Prin urmare, dacă e preferabil să ne oprim pe suprafețele netede, de ce n-am recunoaște-o, conștienți fiind nu numai de forța, ci și de limitele realismului? În Ficțiune și infanterie nu se întâmplă mai nimic, prozastic și prozaic vorbind. Se meditează, în schimb, în mod substanțial la condiția scriitorului și a literaturii. Nu am de unde să știu cum era romanul pierdut de Victor Testiban; dar acesta
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
la scriitorii ceva mai vârstnici comunismul, regimul trecut constituie încă un subiect, la cei mai tineri el dispare în aburii calzi ai copilăriei, lăsând loc liber, în prezentul narativ, consistentelor realități postrevoluționare. Iată noile jaloane ale prozei noastre, laolaltă cu realismul ce continuă să dețină, în cadrele ei, supremația. Acesta fiind fundalul, provocare e cuvântul-cheie și parola romancierilor de azi. Departe de a face excepție de la regulă, tânărul Alain Gavriluțiu o ilustrează, intrând ostentativ în hainele fluturânde ale anarhismului și conturând
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
trece în subsidiar, va fi uitată, se va putea concepe o istorie (fără menajamente, ocolișuri, amnezii și temeri)" a literaturii. în aceeași ordine a priorității eticului: , Citit memoriile lui Crohmălniceanu. Magnifică mistificare! Teribilul Ťdirector de opinieť al anilor '50, profetul realismului socialist, cosmetizându-și cu abilitate propriul trecut și omițând dibaci perseverența, zelul și iscusința cu care a contribuit la demolarea tradiției noastre literare". Scris cu finețe, ,opul îi confecționează autorului o mască nobilă cu care speră să rămână în posteritate". Cu
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
a loro pre-esiste. Mazzini viene non a caso riconciliato con Gioberti, a cui vengono dedicați altri corposi saggi nei primi fascicoli di "Politica". Îl recupero di Mazzini da parte di Croce, fino ad allora visto attraverso le lenți critiche del realismo politico, invece, non avviene nella fâse "conservatrice" fra îl '14 e îl '24, bensì dopo, quando, cioè, viene tessuta la "religione della libertà". Quando la guerra finì, se Gentile ebbe toni affini a quelli nazionalisti relativamente al sangue versato, Croce
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
una logică e drammatica conseguenza, è assimilata, da Croce, ad un evento naturale da cui discende l'imperativo di schierarsi a difesa del proprio gruppo. Nella concezione dello Stato potenza și fondono în un corpo compatto l'accettazione crociana del realismo politico e la critică all'astrattismo illuministico e al democraticismo. În particolare da quando quest'ultimo, con la nascita dei partiți di massa, ha reso possibile l'accesso di classi sociali, precedentemente escluse, nei luoghi della decisione politică, più acută
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
classi sociali, precedentemente escluse, nei luoghi della decisione politică, più acută diventa în Croce la critică al sistema politico democratico - rappresentativo, fenomeno d'altro canto, che caratterizzò l'intera cultură europea nel primo quindicennio del secolo 26. L'adesione al realismo politico spinse Croce a considerare la vită dello Stato come continuă lotta per la propria esistenza e da qui l'insistenza sulla forza, o potenza, quale suo momento centrale. Questo "universale principio direttivo" - così Croce definisce questa dottrina - impone a
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
legendele locului și ale personajelor, principala sursă fiind Generalul Marosin. Plasate la limita credibilului, povestirile alunecă în fantastic. Ștefan Bănulescu s-a apărat de calificarea prozei sale ca fantastică și evazionistă (poate mai mult formal, sub presiunea exigenței oficiale de realism). A pretins că nuvelele și romanul (statornicite în același univers crepuscular) descriu o lume reală, resuscită ,o memorie istorică a societății românești". De unde vine atunci impresia puternică de irealitate pe care o emană lumea bănulesciană? Mai întâi, din elaborarea savantă
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
cale a păstrat cu consecvență compo nentele sale românesti, a adâncit și lărgit toate dimensiunile moștenirii sale spirituale strămoșești. în esență, noua pornire nu constituie un fenomen de renegare a poeziei cu sens restrâns angajate și a epuizatului deja agresiv realism socialist, ci o depășire revoluționară, de fapt naturală, a lor. Generația șaizeci, în noua sa pornire, nu e călăuzită de un program poetic comun, sau mai bine zis nu emite un anume manifest poetic. Mergerea spre înainte a ei nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și ca un catehism familiarizator cititorului român cu poezia străină. Inovator și modern poate fi considerat și volumul Pâine și Sare, de Ion Gheorghe. în 1957 vede lumina tiparului Surâsul Hiroșimei, de Eugen Jebeleanu, capodoperă a poeziei românești, a așazisului realism socialist, care ar fi putut fi așezată alături de orice operă de valoare a literaturii străine. Cu acest poem, poetul român a arătat că și în România există mari creatori care plăsmuiesc opere mărețe. Cei paisprezece poeți români din culegerea de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
circulație în 1956; cu doar patru-cinci ani înainte ca cei de o vârstă cu el să înceapă să treacă pragul panteonului poeziei românești. Cât de apropiat și, cu toate astea, cât de depărtat a fost Labiș de înaintașii lui, ai realismului socialist? în culegerea aceasta constituie un capitol aparte. Nicolae Labiș n-a fost inelul ce lega o generație cu alta. Nu aș spune că a fost nici predecesorul generației sale. Aș zice, un comergător, un tovarăș de drum, care le-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ani înainte de poemul de mare suflu, Surâsul Hiroșimei, de Eugen Jebeleanu. Ba, înainte incă și de cele mai multe poezii de suflu modern, înnoitor, ale lui A. E. Baconsky, precum si de cele două poeme de o deosebită rezonanță a ultimului stadiu al realismului socialist: Cântare Omului și 1907, de T. Arghezi. Poezia lui Nicolae Labiș avea embrionul care a dobândit carne și oase, s-a închegat, în poezia generației șaizeci, în poezia celor de o vârstă cu el. Labiș e un reper. Antologia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
două naturi, cea pământească și cea celestă, cea lumească și cea divină ( în grecește, spre deosebire de theios, care în seamnă «divin», entheos inseamnă «cel cu divinul în sine») coexistă strâns legate una de cealaltă, în universul său poetic. “La Ion Alexandru, realismul dur și primordial nu e mitic, ci de o autenticitate de-a dreptul fioroasă,” semnează undeva criticul Ion Negoițescu. O oarecare necontinuare, ambiguitate în unele din poemele lui sunt voite, deoarece cam astfel pricepe poetul realitetea. Stilul torențial, supraîncărcat, șerpuitor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și totuși puternice, care fac lumea mai bună și mai frumoasă, bărbați altruiști, prietenoși, cu o curiozitate inegalabilă pentru tot ce există, dornici să învețe, să știe, să înțeleagă, patrioți genuini, inteligenți, deprinși să gîndească într-o combinație unică de realism și idealism, gata să se sacrifice, harnici, curajoși, cu o nestăvilită poftă de viață. Și asta fie că e vorba de un boiernaș ca Alecsandri, de un burghez ca Maiorescu sau de un muncitor sărac ca Petre Ispirescu". Nu era
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
ale femeii ,contrafortul" unor chinuri cumplite. Dacă am decodat corect intenția autoarei, ea nu încearcă doar să pună în fața ochilor Lukianei ,un alt ecran", cum speră prietenul în halat alb. Prin aceste istorii derulate au ralenti și narate cu un realism, așa zicând, chirurgical, e punctată concluziv ideea că suferințele personale contează mai puțin. Ele nu sunt cu totul neglijabile, dar pălesc în comparație cu cele trăite, sorbite până la capăt de oameni complet nevinovați. O fată de cincisprezece ani, de pildă, care arată
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
îi vindece lipsurile. Ok, e surprinzător să îl vezi pe un junior Robert Kennedy participând în calitate de acuzator la faimoasele audieri, e interesant să vezi tone de materiale de arhivă, dar la ce bun? Din nou se ajunge la pretenția de realism, la granița cu documentarul, dar, în lipsă de tensiune și de personaje secundare valide, și ce dacă? Nu mi-e clară relevanța sau valoarea acestui film. N-arată rău, există un echilibru între stilul de filmare al lui Mr. Clooney
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
de vizită a tinerei generații de scriitori, apărute la mijlocul deceniului nouă al secolului XX. Scriitorii ,desantați" de Ovid S. Crohmălniceanu au impus în proza scurtă românească un alt tip de scriitură și un alt mod de abordare a realității înconjurătoare. ,Realismul" optzeciștilor este unul în cheie minoră, croit de un scriitor care lucrează cu uneltele la vedere și nu ezită să transmită, ori de cîte ori simte nevoia, mesaje din propriul său laborator de creație. Literatura nu mai este rodul observării
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
alienat, zdrobit de banalitatea traiului cotidian, în lumea vecinilor de bloc, a pensionarilor de prin parcuri, a loser-ilor care trăiesc vegetal, fără pasiuni și fără ambiții. Spre deosebire de predecesorii lor, scriitorii optzeciști nu mai sînt atrași de ,marile teme" ale literaturii realismului socialist. Ei se mulțumesc cu statutul de umili cîrpaci ai textului care se chinuie să transforme cîteva banale diorame din viața cotidiană într-un colaj artistic. Ironia acestui tip de demers literar este însă perfectă. Pentru că în spatele acestui joc textual
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]