5,519 matches
-
niciodată, și doi ani m-a tot bătut la cap cu ideile lui ciudate, cu „stăm Împreună În marginea tabloului” și ciudățenii de astea... La el - În certurile noastre amicale - ăsta părea a fi un soi de deziderat ultim al receptării estetice! Or, În Humboldt există ideea asta: suntem Împreună În energia creației din momentul respectiv, dar nu mizăm pe faptul că, În realitate, am proiecta aceeași lume, deci rezultatul Însuși al creației, opera (pe care el o va asimila mai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să vadă dacă umezeala nopții mai stăruie, te Înfioară. O numărare se desfășoară (și nu i-aș spune numărătoare). O ordonare se caută (și nu i-aș spune Încă Împlinire). Ochi de critic au văzut deseori jocul poeziei și al receptării și nu s-au sfiit să-l așeze În categorii. Să-l protejeze. Să spună uneori, În bună credință, că jocul rămâne joc și Își află suprema potență În tocmai această nedeterminare și absență a oricăror finalități exterioare. Dar totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
așezarea lumii În ordine, În Unu și nu În despărțirea haotică a unei eventuale perspective mobile pornind de la vederea cu Doi ochi), o perspectivă, spun, ce Încearcă să controleze punctul de fugă. Limbajul scriiturii conține o dinamică accesibilă doar unei receptări active, În care orizontul de așteptare e permanent pregătit pentru reconfigurări și Împliniri istoriale. În fapt, Într-o ierarhie a timpurilor (pornind de la profunzimea lor și de la direcția de descoperire a ființei ca Dasein), Împlinirea istorială În scriitură a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără direcție și totuși o temporalitate existențială (În Înțelesul chiar heideggerian al conceptului de existențial). Textele au un orizont, o aură; inimile, la fel. Primele pentru că necesită, pentru a avea validitate ontologică Într-un aici și acum, o alteritate - a receptării. Celelalte pentru că necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc al alterității
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
necesită, pentru a avea validitate ontologică Într-un aici și acum, o alteritate - a receptării. Celelalte pentru că necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc al alterității În texte. Alteritatea e atârnată de capătul unei vederi care este a textului (de aici și vederea cu doi ochi: textul te vede așa cum și tu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doar punctul de Început al Înțelegerii unui text evanghelic. Acesta nu depinde, nu e format (doar) de perspectiva aplicată din exterior sau din vreo dogmă ce Încearcă să-i regleze jocul semnificațiilor și al puterii. Ca atare, o teorie a receptării nu e de ajuns pentru a-l struni, dar nici o teorie ce ar porni din Foucault și ar regla jocul textului după cel instituțional și al focarelor discursive de putere. Abia când devine limpede problematica punctului de fugă, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru că aici, În mod sincer și onest, Nichita Stănescu este utilizat, el nu este interpretat, este utilizat pentru că folosește teoriei. Aceasta este totuși o carte de teorie. Ruxandra Cesereanu: Dar nu provoci, de fapt, cititorul la o dublă falsificare a receptării critice prin faptul că Îl folosești pe Nichita Stănescu În felul În care Îl folosești? Horea Poenar: Cum adică? Ruxandra Cesereanu: Pe Nichita Stănescu nu-l folosești ca pe un reper critic, n-ai cum să-l folosești astfel: pornești
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de tipuri de discurs. Să Încerci să tot explicitezi, s-o iei de la capăt și să faci experiența asta mai accesibilă decât este aici, printr-o simplificare, printr-o ordonare a textului. Corin Braga: Mi se pare că toată problema receptării - și anume dacă există un public dispus să accepte fragilitatea, obscuritatea sau greutatea textului - vine din faptul că, În textul acesta, Horea chiar are revelații. Textul este dificil pentru că Horea Își provoacă și se luptă cu propriile revelații, construindu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sufăr toate limitările În a vă face clar ceea ce vreau să spun. Dar asta face și arta: receptorul sau criticul ia un tablou, Îl privește, Îl include În categorii interne, În subiect, aflându-se astfel la primul nivel. Conform teoriei receptării (bazată iarăși pe fenomenologie) a lui Jauss și mai ales a lui Iser, receptorul, prin experiența estetică (catharsis etc.), depășește acest nivel Înspre unul În care se Întâmplă alte lucruri. Pe acestea le vede și Merleau-Ponty. Există și o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În lumea elitei, a culturii scrise, acest succes Începe cu jumătatea secolului al XIX-lea, În siajul interesului goethean și herderian pentru folclor, prin gestul generos al lui Vasile Alecsandri de a pune În circulație literară Miorița (1852). Prin buna receptare asigurată de romanticii noștri, ca și - mai târziu - prin așezarea celor două creații anonime printre arheii literaturii noastre de către G. Călinescu (acolo mai apărea și artefactul asachian privind-o pe Dochia cea urmărită de un ilustru roman), Miorița a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Babeș-Bolyai” din Cluj. Autoare a cărților: Literatura Între revoluție și reacțiune. Problema crizei În literatura română și rusă a secolului XX (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999; ediția a II-a adăugită, 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie, antologie de texte comentată, dosar de receptare critică (Editura Aula, Brașov, 2001); În lumea nouă, Editura Dacia, Cluj, 2003; Ce rost are să mai citim literatura? (Editura Compania, București, 2004). Coautoare la Dicționar analitic de opere literare românești, coord. Ion Pop (vol. I, Editura Didactică și Pedagogică, București
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de eseuri, studii și monografii istorice: Troia, Veneția, Roma (1998), Lumea lui Simion Dascălul (1998), Arpadieni, Angevini, români (2001), Realități imaginate și ficțiuni adevărate În evul mediu românesc (2002), Trecutul istoric și omul evului mediu (2002), Hașdeenii. O odisee a receptării (2003), Originile istorice ale regionalismului românesc (2003), B.P. Hasdeu istoric (2004) și Sânge și trandafiri. Cultura ero(t)ică În epoca ștefaniană (2005). A publicat mai multe lucrări de europenistică: Europa, o idee În mers (1997; 1999, 2002, 2004), România
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Abecedar”. M. însuși publica număr de număr versuri, proză, traduceri și diferite intervenții la rubricile permanente „Carnet”, „Însemnări”, „Cronici (literare)”, cultivând cu ardoare valorile ardelene consacrate, militând pentru autenticitatea și responsabilitatea scrisului artistic, pentru înnoirea literaturii și a modului de receptare a operei literare sau difuzând opinii și informații despre evenimentele culturale curente, despre cărți și reviste. O acțiune complementară a fost și aceea de îngrijire a colecției „Biblioteca românească” a Editurii Librăria Poporală din Turda, în cadrul căreia a alcătuit broșura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
idei, pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la dezvoltarea gândirii logice și creatoare, a imaginației și a cultivării simțului artistic." Alte lucrări de specialitate menționează că, indiferent de ciclul de Învatamant, compunerea trebuie să devină mijloc de receptare creatoare a literaturii, iar referitor la clasele I-IV, că ea "implică un act individual de creație" sau "constituie cadrul cel mai prielnic pentru cultivarea capacităților de exprimare corectă a elevilor. Caracteristica principală a compunerilor efectuate de elevii din clasele
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
școlare, trebuie să țină seama de câteva cerințe metodologice fundamentale: - respectarea caracterului sistemic; - formarea cunoștințelor si disponibilităților afectiv intelective;conceperea compozițiilor ca instrumente de folosire a sistemului limbii În actul viu al comunicării verbale; - compozițiile trebuie să devină mijloace de receptare creatoare a literaturii; - compozițiile școlare trebuie concepute ca parte integranta a activității de inițiere a elevilor În tehnica muncii intelectuale;exersarea continuă și sitematică; - elevii să compună În conformitate cu propria lor individualitate și originalitate;compozițiile școlare trebuie să Îmbrățișeze o gamă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
stoicismului... Philodemos inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest subiect, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de emoții, de senzații și, în final, de plăcere... Muzica pitagoriciană a Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodemos. Bineînțeles, Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei de nivel și neajunsul frapant al autopastișării. Nu în ultimul rând, monograful tinde spre o sinteză a opiniilor critice, guvernată de onestitate și simț al valorii, scoțând astfel în relief altă premisă teoretică asumată: istoria literaturii este și istoria receptării ei - idee cu totul modernă. Contribuția literară a Transilvaniei face și obiectul primelor studii din culegerea Ipostaze critice (2001), unde se urmărește impactul acestei părți de țară asupra lui Mihai Eminescu sau „toposul ardelean” în opera lui Ioan Slavici. Ponderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
a imitării (imitarea non-verbală, verbală pentru comunicarea orală, imitarea prin semne pentru comunicarea manuală) și identificarea simbolurilor pentru comunicarea prin scris. Vor fi introduse substantive, verbe, prepoziții și În final vor fi alcătuite propoziții. Pentru verificarea și dezvoltarea posibilităților de receptare corectă, i se va cere să execute comenzi simple, exprimate prin substantive, verbe, propoziții, apoi comenzi mai complexe. Alegerea metodelor va fi În funcție de caracteristicile fiecărui copil, de nivelul sistemului lui de comunicare, de existența ecolaliei etc. d) dezvoltarea abilităților de
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
subiectului enunțării"5. În sens larg, lingvistica enunțării are drept scop descrierea "relațiilor care se țes între enunț și diferitele elemente ale cadrului enunțiativ, precum: protagoniștii discursului (emițător și destinatar (i)); situația de comunicare; circumstanțele spațio-temporale; condițiile generale ale producerii / receptării mesajului: natura canalului, contextul socio-istoric, constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere socio-economic), au fost studiate diferite tipuri de fenomene enunțiative, îndeosebi deicticele personale și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
depinde de dialogul regizor / actori spectatori ce se suprapune peste mesajul adresat de dramaturg spectatorilor, prin intermediul personajelor. Pentru a răspunde corect la întrebarea "cine vorbește într-un spectacol teatral?" atunci când nu ne mulțumește soluția dublei sau triplei enunțări 35 și receptări, trebuie să avem în vedere o adevărată polifonie de tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de ecleraj. Această polifonie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un ethos vehement și cvasiprofetic 155. De fapt, operele literare adoptă cel mai adesea ethosul atribuit genurilor pe care ele le învestesc. Funcția genului este tocmai de a defini a priori un sistem de constrângeri referitoare la producția și la receptarea operelor: când citim Cinna, citim de asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice" trimite indirect P. Hamon când opune "imaginea" "povestitorului" cu cea a "descriptorului". Pentru el, povestitorul "este un personaj mai degrabă masculin, mai degrabă truculent, care știe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mare parte, de tipurile și de genurile de discurs de care aparține. Pentru a da un exemplu extrem, un poem suprarealist, un jurământ din secolul al XVII-lea și o dramă romantică nu au aceeași factori de coerență. Cadrele de receptare se schimbă de fiecare dată și, o dată cu ele, și așteptările, presupunerile împărtășite de creatori și de public. O înșiruire de fraze care ar părea coerentă, dacă am raporta-o unei anumite categorii de texte, poate deveni incoerentă sau poate prezenta
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Coerență și literatură Tocmai am văzut că, atunci când este vorba despre un text literar, anafora nominală nu mai respectă regulile obișnuite. De fapt, factorul de coeziune pare a fi compensat de un altul. După cum discursul literar se bucură de o receptare "hiperprotejată" din partea publicului adică cititorii sunt dispuși să facă efortul necesar pentru a acoperi carențele aparente ale enunțurilor -, și autorii au capacitatea de a recurge la strategii specifice de organizare textuală. De exemplu, când Kafka 283 începe Vânătorul Gracchus: (1
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Fazekas Mihály -, urmărind acest vechi motiv de basm popular în folclorul maghiar, român și universal; s-a ocupat de balada meșterului zidar Kőműves Kelemen în cadrul motivului „jertfa zidirii”, de intrarea poveștilor lui I. Creangă în folclorul maghiar sau de receptarea în aria culturală maghiară a basmelor lui Petre Ispirescu și a colecției de folclor a lui V. Alecsandri. Consacră mai multe cercetări povestitului bilingv și, în general, rolului pe care îl are bilingvismul în conviețuirea est-europeană și în circulația interetnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
în primul rând, limbajul celor mici, întrucât considerăm că ameliorarea și dezvoltarea acestuia poate avea influențe pozitive asupra gândirii și întregii personalități a copilului. Este știut că un limbaj dezvoltat, sub toate aspectele sale (fonetic, lexical, semantic, gramatical), permite o receptare optimă a cunoștințelor, sporirea comunicativității și a capacității de înțelegere. Copiii trebuie să dobândească, încă de la această vârstă (preșcolară), capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligent, inteligibil, impresiile, gândurile, ideile, ceea ce va
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]