3,662 matches
-
cele patru strofe, mai bine chiar decât pe “Tatăl nostru”. Am mai avut dreptul la încă o jumătate de oră de somn, care mi s-a părut cea mai dulce din viața mea de până atunci. La prima oră de școală recitam prima din clasă ”Imnul României”, dar mare mi-a fost mirarea, când, la a doua strofă, învățătoarea nemulțumită, mi-a făcut semn să mă opresc: -V-am dat numai prima strofă! mi-a spus cu reproș că nu fusesem atentă în
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
se vedeau încă la ora patru dimineața pe pulpele mele slabe. Eram așa de necăjită, că săraca învățătoare, la sfârșitul orei, mai mult să-mi facă placere că îmi pierdusem toată ziua să învăț “Imnul”, mi-a spus să-l recit pe tot. L-am recitat fără tragere de inimă, mă simțeam vinovată față de fundul și pulpele mele că nu deschisesem bine urechile să o aud pe învățătoare, până unde trebuia să știm pe de rost. La prânz m-am întors
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
patru dimineața pe pulpele mele slabe. Eram așa de necăjită, că săraca învățătoare, la sfârșitul orei, mai mult să-mi facă placere că îmi pierdusem toată ziua să învăț “Imnul”, mi-a spus să-l recit pe tot. L-am recitat fără tragere de inimă, mă simțeam vinovată față de fundul și pulpele mele că nu deschisesem bine urechile să o aud pe învățătoare, până unde trebuia să știm pe de rost. La prânz m-am întors mai infirmă decât “Peneș Curcanul
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nevoie și nu dormi până când nu le știi ca pe “Tatăl nostru”. De data aceasta nu am mai plâns; mi-aș fi pierdut somnul, așa cum pierdusem și joacă dorită cu sania. Fără să clipesc, am început să le scriu, să le recit și în mai puți de o oră, stăteam lângă godinul vechi în care ardeau cărbunii cumpărați în toamnă. Nu eram fericită că îmi salvasem noaptea, dar nu eram nici tristă că ratasem joacă. Pe furiș îmi pipăiam fundul, mulțumită totuși
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
poimâine ceva „mare” și ce o să ne mândrim! Mă uitam la ei cu milă. Nici nu intrasem la școală și voiau să ajung ceva „mare”. Tataie visa să-i fac injecții; tanti Oala mă vedea artistă, pentru că îi plăcea cum recitam poeziile; mami să învăț limbi străine; tata tot vorbea de un avocat pe care-l cunoștea. De un singur lucru mă bucuram: nu era prea mare anturajul din jurul meu, pentru că ar fi crescut numărul pretențiilor. Numai eu îmi doream să
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Capitolul XII MAMI ÎMI DESCOPERĂ SECRETUL Dacă în prima zi fusesem prilej de glume și de râs, în cea de a două am fost motiv de invidie pentru unii și de admirație pentru alții. Când învățătoarea ne-a pus să recităm pe rând câte o poezie, nimeni nu a știut mai multe poezii decât mine și nimeni nu a știut să recite, cu intonații, versurile, așa cum am făcut-o eu. -Cine te-a învățat? m-a întrebat învățătoarea mirată de faptul
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
două am fost motiv de invidie pentru unii și de admirație pentru alții. Când învățătoarea ne-a pus să recităm pe rând câte o poezie, nimeni nu a știut mai multe poezii decât mine și nimeni nu a știut să recite, cu intonații, versurile, așa cum am făcut-o eu. -Cine te-a învățat? m-a întrebat învățătoarea mirată de faptul că știam poezii pentru copiii din clasele mai mari. -Mami mă învață după cartea de citire a Marietei, care este în
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
văd reacția celor care, cu o zi înainte, văzuseră în mine o nătăfleață. Învățătoarea m-a privit cu admirație și după aceea m-a mângâiat pe păr în semn de răsplată. L-a pus apoi pe grasul de lângă mine să recite ceva. De data aceasta era rândul meu să râd: roșu ca un rac se chinui să-și amintească și el câteva rânduri. -Cățeluș cu părul creț! a început dintr-o dată fericit, dar râsul clasei i-a topit elanul și i-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și i-a blocat și cele câteva varsuri, care, în loc să-i iasă, stăteau agitate undeva în minte și în gât. Învățătoarea râdea mai tare decât noi, copiii. Fâstâcit, el nu înțelegea de ce râdeau până și cei care nu știuseră să recite o poezie. -Asta este o poezie pentru copiii de trei ani! i-am șoptit când se așeză dezamagit la locul lui. Nu mi-a răspuns nimic, numai când învățătoarea și-a întors capul fără să-l vadă cineva, și-a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
cuvânt, pe litere și pe silabe de la cap și de la coadă toate propozițiile. Plângeam și citeam aruncându-mi privirerea din când în când la fereastră, pierzând ultima speranță când nu mai era lumină, că de fapt, nu făceam decât să recit lecțiile, fără să știu exact unde se afișau cuvintele. A doua zi am plecat la școală cu frica în sân. O auzisem pe mami când îi spunea lui tăticu că era nemulțumită de învățătoarea că nu descoperise că, de fapt
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
exact unde se afișau cuvintele. A doua zi am plecat la școală cu frica în sân. O auzisem pe mami când îi spunea lui tăticu că era nemulțumită de învățătoarea că nu descoperise că, de fapt, nu făceam decât să recit lecțiile, fără să știu unde se afișau cuvintele. Abia după prima recreație am văzut-o pe mami la școală. Învățătoarea se uită la ea înmărmurită și nu-și credea urechilor ce auzea. Cum a ieșit mami din clasă, eram lângă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
uit lecția sau poezia pentru a doua zi. Pe zăpadă sau primăvara cu cretă pe trotuar, le scriam lecțiile mele, iar ele mirate de câte lucruri noi învățam în fiecare zi, mă așteptau nerăbdătoare să le povestesc sau să le recit. Încet și mami a început să se convingă că reușise să mă pună pe “drumul bun de la început” și îmi dădea toată responsabilitatea apparent, nebănuind că, în fiecare săptămână, se întâlnea cu învățătoarea mea. Într-o zi s-a întâmplat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
simpatizam și apreciase gestul meu. În ziua serbării, care se ținea în sala mare de festivități a școlii, părinții nu numai că erau prezenți, dar aduseseră cu ei toate rudele disponibile și toți prietenii, să le admire odraslele, care sau recitau, sau dansau, ori interpretau roluri în cele câteva piese de teatru. Fiecare învățătoare răspundea de un număr din program. Eram toți emoționați, de la părinți și învățătoare până la noi, artiștii. Fiecare aveam grijă de costum, pentru că, fiind din hârtie, se putea
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
câteva ori, împinsă de mami cu lacrimi în ochi, m-am urcat pe scenă și mi-am luat premiul. Era o carte de povești. Mami era fericită, dar eu plângeam pentru că o strigase înaintea mea pe Elena, care niciodată nu recitase nicio poezie de la “cap la coadă” și care nici nu știa să numere și să socotească repede. -Maica-sa este croitoreasă! i-a șoptit mami lui tanti Oala, care nu vedea nimic rău între a fi strigată la premiul doi sau
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
nu învățase încă buchiile și, mărturisește ea, “Pentru mine, toate viețuitoarele din gosopodăria noastră constituiau motiv, subiect de literatură! Nu mă lua nimeni în serios, după cum spuneam. Li se părea că e normal să am imaginație. Mai târziu, la școală, recitam cât mă ținea gura. Citeam cărți care mă depășeau ca vârstă. Făceam compuneri la toată clasa, dar eram disperată când trebuia să stau nemișcată în bancă, să învăț tabla înmulțirii. Mai târziu, scriam și scrisori de dragoste pentru fetele din
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
se poate concentra și, implicit, poate acționa conștient și conștiincios, este foarte limitat. De multe ori, din dorința noastră de autodepășire, uităm aceste lucruri simple și esențiale, și îi privim pe copii ca pe niște roboței capabili să cânte, să recite și să danseze fără încetare. Poate și datorită acestui fapt au loc serbările acelea la care copiii stau ca pe ghimpi, fără să mai amintesc de părinți, și la care maestrul de ceremonii - educatoarea - îi supune pe copii unui adevărat
LUMEA COPILĂRIEI, PROFUND MARCATĂ DE LUMEA ADULŢILOR de MIHAI MARIN în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357357_a_358686]
-
aminte/ De strada copilăriei/ Și de-o vorbă de părinte.// Am lăsat acolo totul/ Cu durere și regret/ Și-acum simt că amintirea/ Se șterge încet-încet!// Inima îmi plânge tare/ După sfânta Românie / Nu mai cânt ca altădată/ Nu mai recit poezie.// Aș vrea să mă-torc acasă/ Să găsesc ce am pierdut,/ Dulcea mea copilărie / Și... s-o iau de la-nceput.// Știu că asta nu se poate/ Mă învinge depărtarea/ Și puterile mă lasă/ Căci se stinge lumânarea.// Dacă o
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
Ludicul îți dă târcoale, dar constați cu ușurință că poezia e treabă serioasă și te scuturi repede. Citești, zâmbești și iar citești și zâmbești! De ce zâmbești? Fiindcă îl și vezi pe copilul tău, (în cazul meu, pe cel de la clasă) recitând cu drag și ușurință poezia. El o simte, o trăiește și, nu în cele din urmă, o iubește. Versuri simple, dar pline în esență, versuri care curg precum apele limpezi ce străbat drum lung și anevoios, șlefuind și spălând pietre
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
darul sfânt al unității și demnității naționale.” Dacă au înțeles sau nu semnificația evenimentului, micii școlari, nu știm! Însă glasurile lor cristaline au intonat cântece de slavă pentru cei cărora ziua aceasta le este dedicată. Iar poeziile pregătite au fost recitate cu multă emoție și bucurie. A fost sărbătoare! A fost un moment răscolitor pentru cei rămași în urmă, pentru cei ce conștientizează câtă trudă, cât sânge a curs și de cât sacrificiu au fost capabili înaintașii noștri. Și astfel, în
BRĂILA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357514_a_358843]
-
clasa a III-a și apoi a chemat un coleg de clasă în spatele școlii unde i-a citit câteva strofe dintr-o poezie. Aceasta se încheia cu versurile: „Hai cu toții, frați români/ Să dăm năvală-n păgâni”. Colegul căruia îi recitase, îi spuse: „Ce-mi dai să nu te spun lu` domnu? (n.n. - domnul profesor)”. Reacția poetului a fost promptă: „Două palme peste obraz”. Atelierul de țesătorie a reprezentat o autentică școală de industrie casnică în arta țesutului, dar și o
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
de la un muncitor miner din Bocșa, mai precis de la Orbulescu Gheorghe din Bocșa care era detașat aici. Un țigan analfabet zicea el, însă cu o memorie de invidiat. Îmi solicita să-i citesc din poeziile mele, iar după aceea le recita de parcă le citea din caietul meu. Iată deci că după mulți ani de zile am reușit să citesc acest roman care încearcă să scoată în evidență multe aspecte neștiute despre istoria mineritului din Banat cu localizarea la mina Anina. Romanul
SCURTĂ PREZENTARE A ROMANULUI; LUME FĂRĂ CER DE VIRGIL BIROU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357901_a_359230]
-
Bogdan - numele unei ființe dragi sufletului său. Poetul i-a dat cuvântul d-lui Cristian Petru Bălan, care a punctat câteva aspecte necesare ale comemorării Eminescu de pe 15 iunie - împlinirea a 123 de ani de la trecerea în neființă a Luceafărului, recitând două dintre poemele dedicate lui Eminescu: "Odă lui Eminescu" și "Detractorilor lui Eminescu". Dl. prof. Culiță Ioan Ușurelu a subliniat valențele calitative ale textelor prezentate în concurs și a opinat că, de fapt, nici nu poate fi vorba despre un
PREMII SI LISTA LAUREATILOR.FELICITARI ORGANIZATORULUI, POETULUI IONEL MARIN ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358326_a_359655]
-
a ridicat sala în picioare. Momente încărcate de semnificații și de o vibrație specială, care au bucurat sufletele participanților la memorabilul eveniment. Un rapsod popular din Țara Vrancei a făcut o demonstrație de virtuozitate, cântând la peste 15 instrumente și recitând o frumoasă baladă păstorească - una dintre creațiile proprii. Evenimentul de la Focșani a fost unul necesar și util. Atât oaspeții, cât și concurenții au fost plăcut surprinși să constate că în pofida problemelor actuale, Ateneul Popular a devenit pentru câteva ore o
PREMII SI LISTA LAUREATILOR.FELICITARI ORGANIZATORULUI, POETULUI IONEL MARIN ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358326_a_359655]
-
Brașov și Eminescu făcea parte din rândul actorilor. De data acesta nu mai era un simplu „admirator”, ci un profesionist. El a ocupat cușca suflerului și cu o memorie prodicioasă a învățat pe de rost pasaje întregi, pe care le recita pe scenă. Au urmat apoi anii de peregrinare cu actorii din teatrul Ștefaniei Tardini, care au avut o mare însemnătate în viața poetului. Avea acum 16 ani împliniți, noul drum ar fi vrut să însemne calea spre mai multă libertate
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
veselă și nobilă visare? ” Trupa de teatru a Ștefaniei Tardini era compusă din 17 persoane, 10 bărbați, 3 doamne și 4 domnișoare. O trupă așa de mică avea nevoie de ajutor. Actorii făceau de toate, nu aveau o specializare, ei recitau, cântau și jucau. Eminescu pare că le căzuse bine. Cu vocea lui putea să fie un bun actor, dar cu scrisul un excelent copist de roluri. Mite Kremnitz avea să amintească cunoscuților că „ Abia un băiețandru, părăsi dar gimnaziul și
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]