1,587 matches
-
revistă română ca fiind o publicație „deloc simbolistă”, în ciuda titlului, Simbolul (25 octombrie-25 decembrie 1912) reprezintă placa turnantă dinspre simbolismul „insularilor” către postsimbolismul preavangardist; abia o notiță strecurată în numărul 3 scoate din anonimatul inițial echipa redacțională: „cu toată partea redacțională a revistei noastre este însărcinat numai dl S. Samyro”; nucleul dur e alcătuit dintr-un grup de elevi bucureșteni: S. Samyro, Ion Eugen Iovanache, Marcel Iancu. Samuel Rosenstock (n. 4 aprilie 1896, elev al Liceului „Sf. Gheorghe“ din București) debutează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hesperidelor și „revista de poezie” Simbolul. Ultima, pentru faptul că a găzduit modestul debut simbolist al viitorului Tristan Tzara (S. Samyro), alături de cîteva poeme în proză nonconformiste ale lui Adrian Maniu, de grafica lui Marcel Iancu și de o notiță redacțională anunțînd cartea lui Metzinger și Gleizes despre cubism, a fost considerată - mai mult printr-un efect de lectură inversă - drept adevărata bornă a preavangardismului românesc, „bornă” împinsă și mai înapoi în timp de către cei care au văzut în articolul-program „Aprindeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anume (conformistă?) lipsă de imaginație insurgentă. Oricum, din rîndul participanților nu au lipsit nemulțumirile, mergînd pînă la disidențe interne. Ele vor fi precipitat - deși nu pare, să fi fost singura cauză - ruptura dintre grupul Contimporanul și grupul Integral. Un comentariu redacțional acid (aparținînd probabil lui M.H. Maxy) poate fi citit la rubrica „Notițe“ din numărul 5 al Integral-ului (iulie 1925): „Ar fi trebuit poate să ne ocupăm mai amplu de exhibiția constructivistă de la Teatrul Popular, deocamdată, pînă cînd alții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anuală a lui «Juryiel». E singurul tablou reținut pentru muzeu — și încă un tablou «modernist». Numărul 96-97-98 conține o reproducere după Țigancă de Milița Petrașcu, „sculptură reținută de muzeul din Haga”, iar în pagina 4 a nr. 77, un text redacțional citează superlativele absolute cu care Cahiers d’art a întîmpinat sculpturile expuse la Paris ale Miliței Petrașcu: „Despre colaboratoarea noastră Milița Petrașcu, d. Christian Zervos, prestigiosul critic de artă parizian care i-a admirat numai cele cîteva bucăți expuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturii române, dar - probabil - și apropierea de Partidul Național-Țărănesc a unora dintre conducătorii revistei explică publicarea în nr. 93-94-95 a unui articol „în exclusivitate”, semnat de principesa Martha Bibescu, despre Iuliu Maniu și despre moșia părintească („Iuliu Maniu“). Iar comentariul redacțional din nr. 81 despre grupajul special dedicat de revista Der Sturm mișcării moderne slovene indică în mod explicit frustrarea „contimporanilor” față de ignorarea avangardei autohtone. Revista expresionistă germană prezenta în mod consecvent mișcările avangardiste din Europa, iar absența României - țară mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bunăoară, „Gînduri spre o mai limpede înțelegere a problemei mîntuirii“ de Marcel Avramescu, alias urmuzianul ezoterist Jonathan X. Uranus, alias viitorul preot ortodox Mihail Avramescu (colaborator la Ulise, Radical și Bilete de papagal, dar refuzat pentru „confuzie epigonică” la poșta redacțională a revistei unu). Interferențele dintre avangardă și Weltanschauung-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul Sterian („Poezie agresivă sau despre poemul-reportaj“) sau sexualismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Jacques G. Costin pentru Virgil Madgearu... Ruptura de Contimporanul devine „oficială” (o adevărată „declarație de independență”, cf. lui Ion Pop) abia în numărul 29; mai precis, odată cu apariția editorialului-manifest „Coliva lui Moș Vinea“, scris de Ilarie Voronca și semnat - redacțional - unu. Merită să ne oprim mai atent asupra lui, cu atît mai mult cu cît autorul (fost la Punct, ulterior la 75 HP și Integral, constant mefient, în pofida colaborărilor sporadice, față de revista lui Vinea și Iancu) este o personalitate „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aici este semnalată sumar — pentru prima oară — revista Zuvtotnika (corect: Zwrotnika) a lui Tadeusz Peiper. În catalogul expoziției internaționale a Contimporanului, lucrările prezentate de artiștii polonezi țin „capul de afiș” (Szczuka — Contrast, Fakturkontrast, Tereza Zarnowerowna — Construcție, Faktur contrast). Succintul comentariu redacțional în limba franceză conține o „remarcă” privind apropierea de „purismul” rus: La Pologne par Zarnoverowna et Szczuca démontre l’influence du dessin linéare et géometrique sur les moyens d’expression moderne. Ce serait quelques fois des projets de trés bons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și tot felul de sgomote din viața modernă” (nr. 59). În numărul 65 (15 martie 1926) al revistei, este recenzată traducerea franceză a volumului de „memorii” Voyage sentimental a lui Victor Șklovsky, reprezentant al tinerei generații de scriitori ruși. Atitudinea redacțională față de „revoluția sovietică” rămîne prudentă, cartea fiind apreciată în acord cu estetica „nud-documentaristă” a prozei futuriste: „Pentru prima oară e tradusă în franțuzește opera unui scriitor rus, dintre cei tineri, cari formează generația de după războiu și cari, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceasta e revendicată violent. Fiecare adept nou se simte fericit dacă activează în sensul și vederile maeștrilor”. O bizar de favorabilă propoziție despre Sașa Pană, animatorul de la unu („o inteligență acidă, ce-și difuzează activitatea în conducerea revistei, în articole redacționale, în schițe”), explicabilă doar prin relația de amiciție dintre cei doi, e urmată de expedierea la grămadă a restului colaboratorilor. De un bonus „beneficiază” Geo Bogza („unul dintre cei mai fanatici”, pornit de la poeme „ce închid și imagini inteligibile” spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din tainicul său spirit patriotic, cînd se scuza într-o scrisoare de familie că nu a putut lua parte la întîia parte a războiului mondial din pricina repartizării lui ordonate ca ofițer în administrația harnașamentelor”. Recuperarea protocronistă este explicită în chapeau-ul redacțional „Un caz limită” care preia un fragment din Marin Mincu („Urmînd brusc unei tradiții literare folclorice, avangardismul românesc este, cum ar spune Edgar Papu, protocronic prin Urmuz”), ajungînd la interogații patetic-retorice de genul: „Cum a fost posibilă reforma radicală asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colegi. Ei, s-a gândit ea, să-i ia naiba. N-o să treacă pe la redacție decât o zi sau două pe săptămână. Poate nici atât. Avea un birou personal cu numele ei scris pe ușă într-un colț îndepărtat al halei redacționale. Deocamdată nu conținea decât o mașină de scris și un teanc cu celelalte ziare din ziua respectivă. Se hotărâse ca titlul rubricii ei să fie PUR ȘI SIMPLU DE BUN-SIMȚ. Trebuia să umple aproape o pagină întreagă de tabloid, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am mai avut același succes în privința... — Adică nu mai e ca înainte. Totul s-a schimbat, editura e de nerecunoscut. Primim instrucțiuni numai din America și nimeni nu-mi acordă nici cea mai mică atenție când propun ceva la ședințele redacționale. Nimeni nu mai dă nici doi bani pe literatură, pe adevărata literatură și singurele... valori de care par să le pese sunt cele care pot să le mărească profitul. Își mai turnă apă în pahar și dădu pe gât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Insulele Coco, în lipsa contabilului șef plecat cu o cospondentă fulger în Polinezia, în lipsa directorului adjunct atașat samavolnic unei echipe de degustători la Concursul European de Vinuri din Tokyo, în lipsă de evenimente, tocmai era în curs de desfășurare concursul inter redacțional de leapșa pe ouate când... ...undeva, departe, îl redescoperim pe Ghelasse, corespondent voluntar la Expresul, tânăr cu originea sănătoasă, mama sa născând corect și patriotic încă patru pramatii. Ghelasse pivotă brusc pentru a salvgarda sticla aproape goală, moment în care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o mică deziluzie: publicația-i săptămînală. Așteptată cu-atîta Înfrigurare de toți cei ce simțeam că lipsește ceva din peisajul publicistic, ar fi trebuit să iasă din tipografie mai des, de cel puțin două ori pe zi. Nu există nici casetă redacțională. Se-nțelege că domnul Săraru face totul singur. Asta nu e bine. Are totuși colaboratori, care-l ajută cum pot: Stalin, Petre Ghelmez, Vasile Macoviciuc, Romulus Lal, Freud și alții. Pe prima pagină, directorul ne Înmărmurește așternîndu-ne-n față poeticul articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am fost zvîrlită din presă, mi se respingeau absolut toate textele. Habar n-am avut. Nici n-am presupus măcar cum și cînd m-au pus pe lista de interziși. Numai că nu-mi apăreau articolele. Se rătăceau prin mapele redacționale și, după "săptăluni", pricepeam că n-or să mai apară. Camarazii de revistă, cu care făcusem un fel de confrerie contra șefilor (da, e adevărat, am avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la același birou, parcă nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi își mai făceau apariția reporteri, redactori, veșnic grăbiți și agitați și nemulțumiți, discutând violent și abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au provocat. ― De ce să-i lase, domnule?! protestă bătrânul reporter Davidescu, înfricoșat de perspectiva opoziției. Mai bine să-i bage pe toți la dubă și să-i învețe omenie! Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului când Roșu îl întrebă ce-a văzut la țară? După ce tânărul povesti că în general a găsit liniște și numai atmosfera i s-a părut apăsată, Deliceanu observă: ― Firește! Unde n-au ajuns încă instigatorii dumnealor e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În Glamour că trebuia să ai Întotdeauna o bere rece În frigider, În caz că un tip În carne și oase s-ar materializa la tine În casă și i-am aplaudat În tăcere pe oamenii ăia de treabă pentru echipa lor redacțională. Totuși, până când m-am Întors, Philip părea să-și fi pierdut cunoștința. —Philip. Hei, uite, ți-am adus o bere. —Hrr. Mormăia, cu ochii zbătându-i-se sub pleoape, semn clar că se prefăcea. —Hai, scoală-te odată. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
D. Rosetti, Panait Zosin, Eugen Herovanu, Cincinat Pavelescu, Ludovic Dauș, I. C. Vissarion, Mihail Dragomirescu ș.a. Deși în redacția A., în anii următori primului război mondial, continuă să se afle unii dintre vechii redactori (I. Teodorescu, G. Millian-Maximin, B. Brănișteanu), echipa redacțională se va modifica în mai multe rânduri. De-a lungul timpului, până în 1937, vor face parte din această echipă Mihail Sevastos, Lascăr Sebastian, Horia Roman, Al. Graur, M. Graur, Mircea Grigorescu, Al. Sahia, Eugen Jebeleanu, George Macovescu ș.a. Rubricile destinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
lui Ion Anghel, fabricant de mobilă, A. își face studiile școlare în localitatea natală (1951-1962), apoi urmează filologia la universitățile din Cluj (1964-1965) și București (1965-1969). Își ia doctorarul cu teza Critica literară interbelică (1978). Îndeplinește, succesiv ori simultan, funcții redacționale - uneori de conducere - la „Flacăra”, „Tribuna României”, Radioteleviziunea Română, „Conspect”, „Curierul național” ș.a. Debutul ca scriitor a avut loc în 1967, în revista „Amfiteatru”, iar debutul editorial îl constituie volumul de versuri Duhul pământului, apărut în 1971. A publicat un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
ales cu adaptări și traduceri după narațiuni populare din literatura străină (Said și Hassan, din germană; Visul, basm oriental tradus din franceză; Baba Sălcuța, din germană; Dracii pe câmpia cerului, după R. Baumbach). La revista „Luceafărul”, în a cărei activitate redacțională se va implica, trimite, în 1904-1905, versuri, câteva poezii fiind publicate postum tot aici. În privința prozei, T. își menține preferința pentru povești, ca și pentru traduceri. În 1906 îi apar câteva însemnări intitulate Din viața reginei Carmen Sylva, de fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 21 ianuarie 1899 și 30 aprilie 1900. Poetul Artur Stavri s-a ocupat de întreaga muncă redacțională până la numărul 25, din 10 decembrie 1899, când i se alătură Ion Gorun. Au apărut cincizeci și patru de numere, exceptând perioada 24 iunie - 3 octombrie 1899, când apariția a fost suspendată, probabil din cauza unor dificultăți materiale. P.l. nu a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
care purta subtitlul „Publicație de informare, agrement și literatură cinegetică”) e de a pune în valoare frumusețile și bogățiile Carpaților, mai ales pe latura „vânătorească”. Rubricile principale ale revistei vor fi „Articole, schițe”, „Din munți și din câmpii”, „Cărți”, „Reviste”, „Redacționale”, „Din literatura străină”, „Diverse”. Rubrica de articole e întreținută de Mihail Sadoveanu, Ionel Pop, Mihail Moșandrei, Al. Borza, Marin Ciortea, Victor Stanciu, V. Liuția, Margareta Barcianu, Al. Melin, C. Rosetti-Bălănescu, Ieronim Stoichiția, Sabin Opreanu,Profira Sadoveanu, Emil Isac, Romulus Vuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286124_a_287453]
-
, revistă apărută la Constanța, lunar, din ianuarie 1939 pînă în august 1940. Proprietar este Aurel Vulpe, iar ca redactor răspunzător figurează George Duma, colectivul redacțional schimbându-se pe parcurs. În editorialul-program, intitulat Sub două îndemnuri, se arată: „S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]