1,973 matches
-
spus despre adevărul Ființei. Demonstrația, absolut convingătoare dă la iveală contribuția lui Eminescu la redimensionarea gândirii poetice moderne. Această posibilitate s-a produs prin coroborarea cuvântului poetic cu adevărul. În cuvântul poetic "lumea cea gândită pentru noi avea ființă". Heidegger redescoperea temeiul ființei în alétheia grecilor și în poezia lui Hölderlin. El, Heidegger, a identificat în limbajul poetic "casa Ființei". Gândirea autentică este gândirea ființei. Este drumul pe care pășește Eminescu: "A turna în formă nouă, limba veche și-nțeleaptă"; "dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înrudește prin strădania de a fructifica în permanență sugestiile izvoarelor -, Theodor Codreanu lămurește absolut convingător legătura de viziune artistică dintre cei doi poeți, prin trimiterea la ideea de "despărțire sporitoare de Eminescu" și a "întoarcerii la eminescianism". Concluzie: "Cezar Ivănescu redescoperă fericirea Treimică a creștinismului printr-o fecundă experiență spirituală orientală, infuzându-i acesteia strigătul existențial cel mai deznădăjduit pe care l-a dat poezia românească de după Eminescu și Bacovia..." Ar fi multe de discutat despre ceilalți doi scriitori ale căror
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacovian... Printr-un recurs asiduu la istorie (viața omului Bacovia, impresii ale cunoscuților și familiei lui Bacovia, însemnări și opinii despre Bacovia) domnul Th. Codreanu ridică vălul misterului absolut, șterge nostalgic, dar ferm pulberea uitării de pe oglinda mătuită de timp, redescoperind un adevăr ce face carieră la Bacovia și anume "ființa biologică motivează și hrănește durerea sufletului" (p. 109). Așa se face că descoperim un Bacovia maladiv. Un Bacovia măcinat fizic și oarecum confesiv, deși un alt fel de boală, cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tot mai vizibilă în realitatea contemporană. Realitate ce nu mai încape în grilele statuate în ultimele 2-3 secole; întâlnim fenomene cărora nu le putem afla cauza, necum efectul (efectele). Cu atât mai puțin reflectarea lor în creația artistică/literară. Deodată, (redescoperim că, din tripleta clasică corp-suflet-spirit (trup-suflet-energie) abia dacă mai avem loc în primul, pe care am ajuns să-l exploram cu adorație cinică. S-ar cuveni să facem, în sfârșit, pasul spre cel de-al doilea și să vizăm (vizam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este, înainte de orice, un om foarte informat. Mai mult, s-ar putea nici să nu greșească, transmodernismul instituindu-se ca noua paradigmă culturală. O carte grea, așadar, fără ecou (deocamdată), ocolită de zarva mediatică și care, suntem convinși, va fi redescoperită cândva (curând). Fiindcă trendul epocii repudiază modelul unui singur nivel de realitate și anunță ieșirea din disciplinaritatea îngustă (cu reacțiile știute ale modernității: multiși interdisciplinaritate). Or, finalitatea transdisciplinarității constă în înțelegerea lumii actuale, ne asigură Basarab Nicolescu. Iar pasul decisiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dirijeze lecturile. Mai mult autodidact, aflat mereu într-o aprigă luptă cu sine, el are datorii puține, abia întrezărite aici: Mihai Patrichi, pedagog la internatul liceului, care l-a ajutat să gândească independent, Sandu Tzigara-Samurcaș care l-a îndemnat să redescopere calea credinței sau prof. I. Sârbu cu care își va susține lucrarea de licență (1970). Nu în ultimul rând, contează în acest parcurs al devenirii spirituale, întâlnirile cu Dostoievschi (Frații Karamazov), Lev N. Tolstoi (Învierea), William Shakespeare (Hamlet), Goncearov (Oblomov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se întinde de-a lungul câtorva luni. Recunosc, eram decis ca anul acesta să nu scriu deloc despre Eminescu, fiind pentru încă o dată convins că singurul lucru "cu cap" ar fi fost acela de a-l reciti, de a-i redescoperi armoniile înalte ale unui cânt ce, adevărat, nu îl poți pricepe până la capăt. Dar planurile sunt făcute și pentru a fi încălcate, mai ales că motivația avea să fie una extrem de solidă: la finele anului trecut aveam să primesc cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asociezi maternității, pași în schițe involuntare, vorbeai în detrimentul pruncului, te plictisești, lambriul pilonului de pe mijlocul sălii, biet duet în distragerea atenției de la minunatele mișcări posibile, copilul ți le pierde forțat în dans de semnificații, așa îi trebuie, noua generație să redescopere roata și oul lui Columb din violența gestului, ia de aici! omul îți dă și haine, scoate din geanta lui, nu aude un mulțumesc! la ce-ți mai dă! ora 1,55, în colțul cu mai puțin curent, dacă te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
publică în calitate de autoritate morală și călăuză spirituală în vreme de criză, BOR a favorizat totodată tendințele ultranaționaliste ale românismului ortodoxist de sorginte interbelic, ale cărui pulsații reîncepeau să anime suflarea intelectuală postdecembristă. Dezbărată de controlul statal represiv, BOR și-a redescoperit vocația naționalistă, devenind în scurt timp platforma instituțională care a servit coagulării tendințelor extremiste și a viziunilor de extremă-dreapta în politica românească. Asocierea dintre extrema dreapta și BOR nu este deloc surprinzătoare, ținând cont de rădăcinile interbelice ale acestor afinități
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru un echilibru al preferințelor". Neo-instituționalismul În concluzie, s-a instaurat un fel de duel între două perspective care, dacă nu sînt exclusive, apar dominante la sfîrșitul acestui secol: neo-instituționalismul și teoria alegerii raționale. Prima perspectivă, ca să spunem așa, a redescoperit rolul instituțiilor, nu numai formale, dar și percepute drept comportamente ritualizate, construcții stînd în așteptarea propriului rol [pentru o sinteză eficientă, March și Olsen 1992]; a doua, dimpotrivă, pune accentul pe comportamente, pe calcule, pe așteptările individuale ale actorilor politici
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în versiunea Jain, care interzicea dăunarea oricărei forme de viață monoteistă. Pe zidurile celor două spectaculoase temple Ramandarya Mahadev și Laksham se află mai mult de 900 de sculpturi ale divinităților, fiecare înaltă de cel puțin un metru. Savanții victorieni, redescoperind Khajuraho, considerau că templele și sculpturile au fost create în scopuri pornografice (conform standardelor occidentale), în realitate acestea fiind create în scop filozofic. Pe teritoriul Pakistanului (fost parte a imperiului indian până în anul 1947) se află rămășițele unei culturi urbane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
constituise, "condiționase", inițial, dându-le sensul de substrat, subiectului, de general, predicatului. În această mișcare de recondiționare temporală a subiectului și predicatului se află ca atare și condiția de posibilitate a saltului de la judecată la dictatura judicativului. Și, în consecință, redescoperim și condițiile de posibilitate ale celor două discipline judicative, analitica și dialectica, modulate (ontologic, cosmologic, antropologic, epistemologic etc.) în funcție de temele filosofice sau de altă natură deschise în orizontul dictaturii judicativului. Pentru a parcurge și această ultimă parte a primului moment
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu se poate explica prin proastă organizare, sărăcie, corupție. E mai degrabă adevărat că și proasta organizare, și sărăcia, și corupția sunt rezultatul unui cronic deficit de mândrie națională. Aici e buba, aici ar trebui să vină antidotul. Trebuie să redescoperim gustul onoarei. Onoarea comunității solidare, a meseriei temeinice, a respectului de sine. E nevoie de o primă generație de români care să reabiliteze îndemânarea cinstită, știința - și mândria - de a face o ispravă ca lumea, oricât de măruntă. De pildă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să nu te grăbești să acționezi înainte de a pricepe. Vei desco peri, astfel, tocmai ceea ce credeai că deții: reflexia liberă, exercițiul binefăcător al gândirii pe cont propriu. Vei învăța să acorzi mai multă atenție interogativității decât răspunsurilor gata făcute, vei redescoperi biblioteca, calmul rațiunii, plăcerea dialogului pacificator. În definitiv, ești sigur că n-ai inventat problema pentru care combați? Că nu asumi o fioroasă poziție de luptă dinaintea unui sfârâiac? Spitalele noastre au dificultăți patetice. N-au destule medicamente, n-au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
supraviețuirea, fiecare se concentra asupra lui însuși și asupra apropiaților săi. Resemnarea, duplicitatea și decizia spontană de a îndura totul în tăcere țineau loc de morală și de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda, de a pune la zid și de a cere socoteală. Tranziția a devenit apogeul plăcerii de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă de pământ
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai pierdut o zi. Fără televizor, constați că ai dinainte o seară lungă, intens și divers utilizabilă. Poți citi, poți face conversație, poți întâlni prieteni, poți să te plimbi, să reflectezi pe cont propriu, să ieși în oraș, să-i redescoperi pe cei apropiați. Poți, de asemenea, să te plictisești în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul nostru de copil, parte din cel adolescentin. Acest lucru îl putem realiza cel mai bine însă prin arta cuvântului așternut pe hârtie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu propria-i viziune, cu capacitatea de sinteză inteligentă, adeseori clădită pe sugestiile paradoxului, cu finețea umorului deștept, cu știința utilizării corecte și profitabile a resurselor limbii române și, mai ales, cu necesara încărcătură culturală ce-i permite să nu redescopere Americi de mult cartografiate. Nu chiar toate panseurile sunt formidabile nici nu-i chip să emiți doar propoziții strălucite. Dar multe din cele peste 1000 de "pastile" sunt atât de dense, încât se cuvin citite de două ori ascund cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea în fila tipărită. Coșbuc spunea: "E greu să-ți iubești patria, dacă ți-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
i le furnizeze abia în 1987 Mircea Pahomi (m. 2002), un cercetător specializat mai mult în istoria Bisericii Ortodoxe din nordul Bucovinei. Cea de a treia întâmplare fericită a făcut ca hârtiile lui Taniac, păstrate de Toader Hrib, să le redescopere un tânăr împătimit de istorie, pe numele lui Marius Mirăuță, care s-a străduit să le ordoneze și să le expună, atrăgând astfel atenția asupra unui nume pe nedrept ignorat Filimon Taniac. El își spunea, simplu, "publicist". De când Caragiale l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Matei Millo, actorul. Folcloristul și istoricul Arthur Gorovei, cu revista sa, "Șezătoarea", unică, irepetabilă, inestimabilă. Mihail Sadoveanu. Eugen Lovinescu. Horia Lovinescu. Filosoful și etnologul de-o factură cu totul și cu totul originală, Vasile Lovinescu a cărui operă a fost redescoperită și tipărită mai ales după 1989. Actorii Jules Cazaban și Grigore Vasiliu Birlic. Pictorul Ștefan Șoldănescu. Prozatorul de o rară finețe, Anton Holban. Nuvelistul Nicu Gane. Mai puțin cunoscuții scriitori, care-au avut și ei un răsunet în epoca lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fost retipărite. Iar recent, acest titan despre care savantul Nicolae Iorga aprecia că "nu se poate încerca pătrunderea științifică în sufletul acestui neam fără întrebuințarea integrală a trebuincioaselor cărți pe care le-a pregătit (...) harnicul și modestul cleric" a fost redescoperit, a sporit însutit în valoare prin publicarea unuia din cele mai uriașe, complexe și tulburătoare manuscrise ale sale, Botanica poporană română (vol. I literele A-F, ediție critică, introducere, repere biobibliografice, indice Botanica, indice capitole publicate antum/postum, text stabilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
umerii osoși, și tot În blugii Înroșiți de rugină și năclăiți de mizeriile de pe Buceag. Doar gaura prohabului e prinsă acum cu un ac de siguranță ce-i mai protejează din priveliștea șortului. Cu o voluptate curată și Îndreptățită, mă redescopeream orfanul de treizeci și cinci de ani care eram. Mă abțineam cu greu să n-o Încalec acolo pe loc de-a-mpicioarelea, sub privirile Încurajatoare ale stăpânului nostru tânăr și ale părințelului și să-i spun mamă, dragostea mea, iubirea mea, ce dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și sfărâmătura de pământ de pe jos. Nu mai terminam ce aveam să ne spunem cu mâinile și cu picioarele, cu trupurile noastre Înlănțuite și asudate, Încleiate de sudoare și lunecând pe sudoare, contrazicându-ne doar pentru a ne aproba și redescoperind neîncetat ținuturi Îndelung străbătute și care se vor străbate neîncetat, căci deși mai trecusem pe acolo, Încă simțeam nevoia să trec dimpreună cu dorința mea de schimbare ce semăna tot mai mult cu un gând de sinucidere. Treceam și fugeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât de cât. Adevărul e că stăteam acolo de aproape două luni fără nici un fel de griji și fără să ne deranjăm prea tare unul pe altul. Pe măsură ce subiectele noastre se epuizau de la sine, treceam din ce În ce mai des la fapte și redescopeream treptat femeia pe care o dorisem cândva În curtea Unității de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Simțeam totuși că-i prea târziu, sau o fi fost nevoie de timp pentru o Împlinire pe care eu nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]