3,034 matches
-
știam dinainte, le spuneam în gând cu teamă și cu speranța că n am să le dau și mă gândeam pe unde greșisem, în afara jocului, firește; mă îngrijorau tendința și capacitatea mea de a-mi face rău singur, faptul că redeveneam o ființă cu două voințe când socoteam că scăpasem de asta, mă rog, n am să intru în amănunte; oricum, mă simțeam mâhnit, celălalt era convins că mă necăjește pierderea unei nenorocite de partide, avea și el punctul lui de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
phin aeh hochia sau cămașa sau capotul, făhă să se miște, veneau singuhe...“. „Vai, doamnă Gerda“, am spus, „pe cuvântul meu de onoare că mă uimiți ! Cum de puteți vorbi așa ?...“. „Atunci să lăsăm“, a propus ea (zâmbea, trebuia să redevin atent). „Ia spune, altfel cum o mai duci ?...“ „Ceac-pac“, i-am răspuns. „Uite, chiar adineauri jucam un joc în care trăiam toți într-un vast cimitir și ne strigam unul pe altul, fiecare din sicriul său...“ „Ghoapa mea se află
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din lucru. În momentul ieșirii din umbră, zări un puternic dinam și o pilă atomică Și simultan, cu o dezamăgire intensă, își dădu seama că erau prea departe ca să le poată folosi sau controla cumva Foarte repede, în acest moment, redeveni conștient. Îi revenea vederea și observă că nu era nici în apartamentul venusian al lui Janasen și nici într-un loc în care Enro l-ar fi trimis pe Ashargin. Era întins pe un pat tare, cu ochii fixați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în secundă, mai mult. Și Gosseyn, reîntors imediat în corpul său în momentul în care Zeul fusese ucis, prevăzuse ceea ce se întâmpla acum în fața lui, stând în picioare în micul culoar al biroului. Forma întunecată a Discipolului dispăru și Secoh redeveni vizibil, clătinându-se pe picioarele care-l mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îndoială ― se bâlbâi el. Ceilalți pot urma cursurile respective, natural, au dreptul, dar... Deodată fu cuprins de o dorință imperioasă, de o nevoie bruscă să se afle în fața dr-ului Enright. Câte n-ar putea afla de la un asemenea om! Apoi, redevenind prudent, se întrebă de ce fata îi pusese această problemă în loc să-și exprime opinia despre ansamblul celor povestite de el. O privi cercetător în umbră. Dar chipul, expresia feței erau disimulate de întunericul nopții. Fata reluă: ― Vrei să spui că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a acționat astfel numai pentru că oamenii lui erau, în realitate, pe punctul de a-ți descoperi al treilea corp. De altfel nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
s-a părui că omul NEARISTOTELIAN ar fi putut fi acel ceva... desigur, secretul imortalității nu putea fi încredințat unor neintegrați de teapa lui Thorson, care l-ar fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și personalitatea. Ici, colo, probabil mai rezistau mici grupuri de celule care funcționau haotic, mase de neuroni, care formulau imaginea proprie a morții iminente. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
părea să se mărească. Dimpotrivă, se micșora vizibil! Iar în curând dispăru cu totul în zarea întunecată. Corl se simți atins parcă de un vânt de gheață. Vreme de multe minute, scruta încordat întunericul, sperând ca acel unic reper va redeveni vizibil. Dar nu văzu decât punctele luminoase ale stelelor depărtate, înfipte ca niște bumbi în catifeaua spațiului infinit. Deodată, însă, unul din punctele acestea începu să crească. Cu ochii la pândă, Corl văzu cum punctul devine o pată, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o judecată publică“. Mitropolitul respinge acuzațiile și înmânează Sinodului o întâmpinare scrisă, apoi se retrage. Sinodul intră în deliberări, „respinge punctele de apărare ca nejustificate“ și Mitropolitul este condamnat la „pierderea darului de preot“ și „caterisirea din rangul de Mitropolit“, redevenind simplu călugăr la Căldărușani, sub numele de monahul Ghenadie Petrescu. 24 mai: Procopiu sublinie ziua, socotind că aici se afla cheia evenimentelor. Ca la jocurile din copilărie, simțea că s-a apropiat de obiectul căutat și că i se strigă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că-ți facem de petrecanie cât ai zice pește, fără să ne gândim ce-o fi după aia. Povestea noastră e foarte simplă. Ai fost fraier și ți-ai pierdut toate paralele la cărți. Râse și se ridică în picioare, redevenind imperturbabil și misterios. - Pa, băiete! Iți urez mai mult noroc data viitoare, dac-o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prima dată își dădu seama că Centrul de informații al Arsenalelor trebuie să fie pe la jumătatea orbitei în jurul lumii, căci atunci când ieșise de acolo era încă în plină zi. Tabloul dispăru de parcă nici n-ar fi existat vreodată, în timp ce el redeveni conștient de satul Glay, adormit de jur-împrejurul lui. Tăcut, pașnic, și totuși urât, se gândi el, urât de acea urâciune pe care o aducea întronarea răului. Se gândi la dreptul de a cumpăra arme - și inima îi zvâcni în piept; îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea să se ierte, gândind că se luptase destul cu propriile rușini. Unsprezece ani, de când plecase Omar, nimeni nu-i văzuse buricul. Într-o vineri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
recunosc independența României, proclamată la 9 mai 1877. Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor revin României, care din 1881 se va proclama Regat. Congresul General al Bucovinei - după înfrâgerea Imperiului Habsburgic în primul război mondial, se produce fărâmițarea lui, popoarele redevenind independente. Fostul Ducat al Bucovinei, înființat în 1849 (vezi Bucovina), se dezintegrează. La Cernăuți se întrunește, în noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, care, prin vot, decide Unirea cu Regatul României (vezi Unirea Mare). Consiliul Frontului Salvării Naționale - formațiune politică
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
singur cuvânt. Întoarse capul ascunzîndu-și lacrimile. Scarlat își pipăi pulsul. "50... 55... 60... Încă e bine! Unde am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă. ― Cârnul trece la volanul Fiatului. Tu stai între cucoane. Căruntul surâse amar. ― Dacă le vine cumva ideea să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă prin minte că de fapt își iau rămas-bun de la doi, o dată... Melania Lupu îl privi cu reproș: ― Domnule Popa, nu se cade... Redeveni practică. Trebuie pregătit ceva. Noroc că am în casă mezeluri și o sticlă de țuică. Și acum să ne gândim încă o dată dacă n-am uitat ceva. Începu să patruleze în sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta?! Melania Lupu zâmbi obosită. Suflă moale: ― Abia acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcîndu-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încît seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mâncarea și să dorm în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: "O să-mi plătiți voi toate astea". Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le cere un raport pe această temă, când doctorul Richard a fost și el răpus de ciumă, și tocmai în pragul scăderii molimei. Administrația, în fața acestui exemplu, impresionant lucru fără îndoială, dar care la urma urmei nu dovedea nimic, a redevenit pesimistă cu aceeași inconsecvență cu care devenise mai întâi optimistă. Castel, în ceea ce-l privea, se mărginea să-și prepare serul lui cu cât de multă grijă putea. În orice caz nu mai exista un singur loc public care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de la un restaurant vecin. Seara numai, ieșea pe furiș, cumpărându-și cele necesare, ieșind apoi din magazine pentru a fugi repede pe străzi singuratice. Dacă Tarrou îl întâlnea atunci, nu putea scoate de Ia el decât monosilabe. Apoi, fără trecere, redevenea sociabil, vorbind fără măsură despre ciumă, solicitând părerea fiecăruia și pierzându-se din nou în fiecare seară, bucuros, în valul mulțimii. ÎN ZIUA DECLARAȚIEI DATE DE PREFECTURĂ, COTTARD DISPĂRUSE CU TOTUL DIN CIRCULAȚIE. DOUĂ ZILE MAI TÂRZIU, TARROU L-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de nerăbdare și de zăpăceală. Căci Rambert aștepta tremurând să confrunte această iubire și această duioșie, pe care lunile de ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același care la începutul epidemiei voise să iasă alergând într-un suflet din oraș și să se avânte în întâmpinarea celei pe care o iubea. Dar știa că asta nu mai este posibil. Se schimbase, ciuma lăsase în el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]