1,579 matches
-
conflict apărut între Ellison și producători: când aceștia au sugerat modificări ale scenariului, în loc să folosească diplomația (așa cum le sugerase Asimov), Ellison „a reacționat violent”, jignindu-i. Scenariul a apărut ulterior în volum, cu titlul "I, Robot: The Illustrated Screenplay" (1994, reeditat în 2004, ISBN 1-4165-0600-4). În 2004 "The Saturday Evening Post" spunea că "Cele trei legi ale roboticii" din "Eu, robotul" „au revoluționat genul science fiction și au făcut roboții mai interesanți decât oricând înainte.” "Eu, robotul" a influențat multe aspecte
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
8". Publicarea pieselor de pe "Celelalte Cuvinte I" în format compact disc s-a produs în 1996, o dată cu editarea de către Electrecord a compilației "Vinil Collection", unde materialul de pe discul de față este reluat integral. De asemenea, "Celelalte Cuvinte I" a fost reeditat în format CD în anul 2006, cu ocazia aniversării a 25 de ani de existență a formației. Ediția reeditată include, pe lângă materialul discului original, cele patru piese apărute în 1985 pe "Formații rock 8". Acest album, împreună cu "Celelalte Cuvinte II
Celelalte Cuvinte I () [Corola-website/Science/326526_a_327855]
-
instrumente de percuție, sintetizator, chitară și chitară bas. La muzicuță a cântat Chris Smith, iar la chitară ritmică David Williams. Inginerul de sunet a fost Geoff Emerick. Producția piesei „Say Say Say” s-a încheiat în 1983, când a fost reeditată la Cherokee Studios din California. George Martin, care lucrase cu Beatles, a produs piesa. Acesta a povestit despre experiența cu Jackson, „Într-adevăr emite o aură de radiație atunci când intră în studio, fără nicio îndoială. El nu este un muzician
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; traducerea lui Ion Vinea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Hopa-Broscuță” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
Vinea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Hopa-Broscuță” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Povestirea poate fi categorizată ca una dintre povestirile de răzbunare ale lui Poe, ca și „Balerca de Amontillado”. La fel ca și în acea povestire, criminalul pare să scape fără a fi pedepsit pentru faptele sale
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
and Lady's Book", editată tot de Hale. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. James Hutchisson
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. James Hutchisson, biograful lui Poe, consideră „Lada dreptunghiulară” ca fiind asemănătoare cu seria de „povești de raționament” sau de povestiri polițiste ale lui Poe, serie care include printre altele „Crimele din Rue Morgue”. Scott Peeples compară
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri). Alte traduceri mai noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Ca și naratorul din povestirea „Inima care-și spune taina” a lui Poe, naratorul din „Pisica neagră” are
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
Poporul din București, în cadrul Bibliotecii Facla, nr. 5 (1911). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea, a cărui traducere a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de a fi îngropat de viu a fost profund înrădăcinată în cultura occidentală din secolul al XIX-lea, iar Poe a profitat de fascinația publicului față de ea. Au fost raportate sute de cazuri în care
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
1911), nr. 38, pp. 3-5. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Balerca de Amontillado” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Butoiul de Amontillado", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Deși subiectul povestirii lui Poe este o crimă, „Balerca de Amontillado” nu este
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
and New Year Present". Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea (P.I.P.) și a fost publicată în anul 1907 sub titlul „Tăcere” în ziarul "Viața literară și artistică" (anul I, 1907, nr. 29, p. 233), fiind reeditată în "Vieața Nouă", "Epoca", "Evenimentul" și "Tribuna poporului" (toate în 1908). Povestirea a fost tradusă apoi de C. Cioflec (publicată sub titlul „Tăcere” în revista " Foaia ilustrată" din Budapesta, anul II, 1909, nr. 23, pp. 1-2), de Nicolae Dașcovici (publicată
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
consultat. Traducerea realizată de I.L. Caragiale (considerată de mulți istorici literari ca fiind prima traducere românească a povestirii) a fost publicată în anul 1896 sub titlul „Masca” în revista ieșeană "Epoca literară" (anul I, nr. 1, 1896, pp. 2-3), fiind reeditată în 1898 sub titlul „Masca, după Edgar Poe” în revista ieșeană "Calendarul Dacia". Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Paul Zarifopol, vol. II. (Ed.
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
sub titlul „”, nedatată). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Masca Morții Roșii” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; traducerea lui Ion Vinea a fost reeditată și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Alina Luca (publicată sub titlul „Masca morții roșii” în volumul "Nouă întâmplări bizare", editat în 2006 de Editura Pandora M din Târgoviște), Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
Manuscris găsit într-o sticlă” (vezi imaginea din dreapta). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Editorii care au publicat primii povestirea „Manuscris găsit
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
pentru prima dată în text (ca un poem compus de Ligeia) în versiunea publicată în "New York World". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Achimescu și publicată în revista "Adevărul ilustrat", anul III, 1897, nr. 15-19, fiind reeditată în volumul "Nuvele alese", tipărit de Tipografia Dor. P. Cucu, 1912, pp. 28-52. Povestirea a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu (inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103, pp. 236-238) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (inclusă în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București și reeditat ulterior și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Naratorul afirmă despre Ligeia că îl conducea
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
anii 1930 de ziarul "Curentul", în colecția „Lectura pentru toți”, anul II. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga scria că această povestire conține "„o nuanță de critică socială sau morală, o undă de etică și umanism. Iar în Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană, schiță în care Poe se arată
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
O pogorâre în Maelström” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, apoi în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”, fiind reeditată ulterior și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „O coborâre în Maelström” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
anul I, 1907, nr. 7, pp. 431-441). O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Hruba și pendulul” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Puțul și pendulul” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Poe nu face nici o
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Prăbușirea Casei Usher” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Maria-Ana Tupan (publicată în volumul "Himere. Proză fantastică americană" (vol. I), editat în 1984 de Editura Minerva din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
fost adăugat de el ulterior pentru a explica implicarea numerologului. Această povestire - una dintre favoritele lui Asimov - are legături cu seria Multivac și a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1956 al revistei "Science Fiction Quarterly" și reeditată în antologia de față, "The Best of Isaac Asimov" (1973), "Robot Dreams" (1986), "Opus 100" și "Isaac Asimov: The Complete Stories, Vol. 1". Povestirea narează dezvoltarea computerelor din rețeaua Multivac și relația lor cu omenirea prin intermediul a șase perioade istorice
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]