10,187 matches
-
să sosească la fața locului. Într-un gros-plan avem chipul acestui șofer tânăr, un chip pe care camera scrutează o concentrare împietrită. Această trecere neașteptată de la veselie la moarte, fără nimic anticipativ, fără niciun fel de violență, provoacă tensiunea și reflecția. Ceea ce mi se pare remarcabil la acest moment cinematografic uitat este respirația normală, firescul pe care-l vom regăsi ulterior la regizorii Noului Val. Nu cred că Laurențiu Damian, cu această concatenare subtilă a scurtmetrajelor vechilor și noilor regizori, sugera
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
lumea contemporană, care își obține independența prin profesie, loc de muncă, dar libertatea autentică, nu doar exterioară, ci interioară, și-o câștigă mult mai greu. Merită lăudată inițiativa editurii Ibu de a oferi asemenea romane ce instigă la interogație și reflecție, merită respectat curajul ca într-un an în care cuvântul "criză" atinge maxima frecvență în presa românească să mizeze pe ficțiunea ce aduce lumi aflate multă vreme în zona de umbră. Aceeași editură amenință cu un roman al celei mai
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
toate punctele văzduhului și ale spațiului", colorează un discurs de bun simț cultural, aș zice. Care face din citit un ritm de viață. E o cîștigare a bunăvoinței în aceste rînduri de început de carte, făcute să nu sperie. Cu Reflecții asupra bibliofiliei, lucrurile se complică. Fiindcă "bibliofilul nu știe niciodată cui să arate comorile sale", între un public ignorant și niște "colegi" atinși, fiecare, de manii care nu seamănă, a convinge pe cineva de noima acestei vînători de cărți deja
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
e o extensie a obsesiilor care l-au bântuit pe scriitor ani în șir: relația dintre artă și sexualitate, șansa noului în confruntarea cu vechiul, multitudinea de măști în care-și îmbracă artistul personalitatea. În Mosquitoes, preocupările așa-zicând teoretice, reflecțiile despre forma și misiunea artei vor atinge nu rareori paroxismul: În acest decor limitat, scriitorul adună o cantitate apreciabilă de artiști, pseudoartiști, gură-cască, bogătași și o considerabilă varietate de preferințe și activități sexuale, masturbatorii, incestuoase, heterosexuale și lesbiene." (Minter, 1980
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
foarte veche. Cam tot atît cît modernitatea, de la primele ei semne, fin du sičcle. Timp în care trăiam în culorile, fie și doar spirituale, ale Franței. Nuanțele lor, mai vii sau mai șterse, le caută Irina Mavrodin, cu ale sale reflecții asupra francofoniei, Răzvan Theodorescu, scriind despre acei români care și-ar fi dorit să fie mai degrabă învinși lîngă Franța decît învingători contra ei, Cristian Preda, Adriana Ghițoi, Valentina Sandu-Dediu, Paula Iacob, totul întregit cu un frumos dosar, prefațat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
se pune aici, unde nu autorul, ci personajele vorbesc prin propriile documente. Parini recunoaște în aceeași Postfață că a mai "ajustat" citatele din Tolstoi. Probabil și din ceilalți protagoniști. E vorba însă de o "ajustare" stilistică, nu de fond, așa că reflecții precum "Exilul este o mare instituție rusească" sau "Superioritatea rasei slave asupra israeliților e cunoscută de când lumea și pământul" ori cele privind "ipocrizia tipică a claselor de jos din Rusia" - sunt percepute la lectură nu ca ale autorului, ci la
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
însă după structura cărții, întemeiată precumpănitor pe documente cunoscute, nu cred că aduce ceva esențialmente nou. Cu certitudine însă, Ultima gară oferă o lectură delectabilă, al cărei principal merit stă în a-și obliga cititorul la o opțiune și la reflecție pentru a-și împrospăta viziunea asupra unuia dintre marile, dificilele, inconfortabilele spirite ale umanității.
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
dreptul falsă. Noi nu corectăm "adevărul", adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, "inventîndu-ne" o existență în interiorul căreia ne distribuim ca protagoniști. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decît reflecția acestei "coruperi" ontologice a realității. Romanul "taie" o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din "ficțiune". "Adevărul" său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît "problema" romanului nu e "realitatea", ci tocmai absența ei. Henry James a fost acuzat frecvent că
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
de seducător sau pofta de cuceritor al masei, firea unui luptător sau diplomația periculoasă, carisma ori darul blestemat de a genera noi fantasme, de a acționa asupra inconștientului colectiv într-un mod incontrolabil. În orice caz, catalizatorul unui proces de reflecție pe teme fără număr. Simptom de normalizare a lumii în care trăim? Pe de altă parte, scriitorul începe să devină el însuși personaj, în romane care scrutează actul creației, procesul prin care se nasc subiecte și personaje, independența pe care
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
pagini, cele două comentarii făcute de Anya și Alan, dezvăluind atracții și mutații din viața fiecăruia, așa că se construiește povestea complicată a relațiilor ce îi leagă pe toți trei. J.M. Coetzee face un portret al scriitorului la senectute compus din reflecții și propune o meditație pe tema vieții ce provoacă mereu surprize, în care a învăța de la celălalt și a te schimba dă turnură subiectului profund. Rime despre viață și moarte de Amos Oz are ca personaj tot un scriitor, iar
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
-i aceluiași critic: "Acestea fiind zise, nu putem să nu fim de acord cu Matei Călinescu care - pe urmele unor comentarii ceva mai vechi - conchide: ŤCraii este și un roman al romanului, dar dimensiunea meta (comentarii în roman asupra romanului, reflecții asupra literaturii și artei, abundente la un Proust) este aici virtual absentă.ť Cumva la... recomandarea antilivrescului Pirgu, admirator, totuși, al lui Montaigne? (ŤAvea părțile luiť traduce ad litteram expresia avoir ses parties a "drăguțului" eseist francez)." (pag. 88) La
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
întinse mai mult decât le ține plapuma. Proporția compoziției se arată, din start, nepotrivită. O serie întreagă de noțiuni cheie, de pildă, scrise cu majusculă, reapar din loc în loc, salvând sau extenuând suflul unui poem. În jurul lor se construiesc senzații, reflecții sau revelații. Nici libera întreprindere, nici oda ca atare, nu lipsesc din această pletoră justificativă. Dimpotrivă, abundă. Se aud parcă din toate părțile deodată. Conceptul mediatic corespunzător unui astfel de defect e cel de supraexpunere. Ce-ar mai fi de
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Parcurse cu ochi neutru, e aproape de necrezut că scrisorile pariziene ale lui Lucian Raicu au fost citite întâi si-ntâi la Radio France Internationale. (hainite de a apărea în serial în România literară). Ele par, toate, să cultive mai degrabă reflecția intimă, de bibliotecă, decât adresarea la scenă deschisă, marcată de implicite concesii făcute publicului. Frazele sunt întinse, foarte întinse, niciodată neclare însă, cu opriri și aprofundări frecvente, cu explicitări personale ale omenescului generic. Raicu nu dă impresia c-ar face
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
2010, data de 15 ianuarie are o dublă semnificație: este atât ziua poetului Mihai Eminescu, cât și Ziua Culturii Naționale. În 2010, în Parlament s-a decis ca ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu să devină “un prilej de reflecție asupra culturii române și a proiectelor culturale de interes național”.
Ascultă cel mai mare actor român în viață recitând Scrisoarea I-a. Astăzi este aniversarea lui Mihai Eminescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65169_a_66494]
-
ocupa cu arderea cărților. Dimpotrivă, a rămas tot într-un spațiu religios: într-o religie dominată de carte. Sau, mai bine zis, în religia postmodernă a industriei cărții. Dar una e Cartea și alta sunt cărțile." (p. 79) Câteva din reflecțiile asupra Tradiției ar merita consemnate. Mai ales acelea care restituie analogiile dintre practica interpretării sacre și aceea a deconstrucției laice. „Rolul învățaților e cu atât mai important cu cât ei, prin capacitatea de a institui noi realități, au posibilitatea să
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
ambele netraduse în română. Și în cîteva nuvele lungi există pasaje cu totul remarcabile, unde Morand se apropie de ceea ce poate fi numit un „mare scriitor". Ținut în ultimii opt ani de viață, Jurnalul inutil, ironic numit astfel, amestec de reflecții asupra evenimentelor contemporane, amintiri, anecdote și portete, pe un ton dezabuzat, a fost mult comentat în Franța în momentul publicării (2001); atenția acordată pare astăzi cu totul excesivă. În noiembrie, jurnalul a apărut la Editura Cartier, două volume groase în
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
Ultima lună a anului nu este dedicată numai cadourilor sau pregătirii petrecerilor dedicate Sărbătorilor de Iarnă, ci ea este și una potrivită pentru reflecție, punerea de dorințe și stabilirea unor noi țeluri. Potrivit unui sondaj realizat în Statele Unite, una dintre dorințele cele mai arzătoare ale angajaților americani este concedierea șefilor, relatează CNN, potrivit Mediafax. Circa 2% dintre cei peste 2.000 de angajați care
Ce-și doresc angajații de Crăciun? () [Corola-journal/Journalistic/65404_a_66729]
-
fel încât să etaleze ideile pe care dorește să le comunice, conștient că un volum de eseuri nu ar fi avut un ecou similar nici măcar dacă ar fi fost alcătuit ca un compendiu de ziceri „cu limbă de moarte”. Soluția: reflecțiile vor fi semnate de un prozator având două dintre inițialele lui, J.C. (J. de la „Juan”, în loc de „John” - prenumele lui - și C. nu precizează de la ce), originar, ca și el, din Africa de Sud, stabilit (ca și el, din 2002), în Australia, profesor
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
a citi integral unul dintre ele trebuie să treci la paginile următoare înainte de a citi banda din mijlocul și banda din partea de jos a paginilor. Aceste două benzi țin loc de comentarii la textul propriu-zis și, în același timp, înglobează reflecțiile într-o structură epică. Una dintre ele este rezervată tot scriitorului, care își comentează singur textele, dar mai ales scrie despre Anya, tânăra filipineză cu „un fund atât de aproape de perfecțiune, încât era angelic”. Pentru a o avea aproape, o
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
niciun camarad, nici soția, niciun un copil în trecere al lui sau al nimănui. Iar sergentul Sanborn simte nevoia să-i comunice dorința lui legitimă de viață, este aproape o rugăminte, o implorare din care au dispărut cuvintele mari și reflecțiile emoționale: „Vreu să am un fiu". Doar în câteva din povestirile lui Hemingway am mai văzut o scenă atât de simplă și puternică între doi bărbați aflați la limita dintre viață și moarte, unde viața și moartea stau față în
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
cel puțin de puterea lui Katrina, în locul unei amenințări de o dată la 20 de ani, ca până în prezent”, a adăugat el. Cum putem încetini încălzirea globală Un studiu făcut public de Centrul pentru Cercetări și politici Economice, un centru de reflecție liberal cu sediul la Washington, a arătat că scăderea duratei de lucru cu câteva ore poate încetini încălzirea globală, scrie ecomagazin.ro. Potrivit studiului trecerea la un program de lucru mai "european", ce presupune ore de lucru mai puține și
De ce avem soare de Crăciun și zăpadă de Paști. Cauze și efecte by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64648_a_65973]
-
ci la o considerație, și anume că generația '80 este mai vie ca niciodată, resuscitată tocmai când era pe punctul de a-și da obștescul sfârșit. Considerația curajoasă pe care nu sunt pregătit să o contrazic mi-a stârnit o reflecție: oare optzecismul nu este cumva etern și în 2020, 2030 sau chiar în 2100 ne vom întâlni cu unul reloaded? Titlul lui Alex Goldiș îmi sugerează, dacă nu mă înșel, puțin realism magic, marca „O sută de ani de singurătate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
spusese tâmplarul răsucindu-și pe degete părul sur, pe care îl purta tot așa, în ciorchine [subl. mea] lungi, ca în tinerețe" (p. 53) Oricum, inventarul acestor formulări imposibile e consistent. Mai grav decât aceste anomalii stilistice (odată cu care eventualele reflecții savante despre „farmecul" celor unsprezece bucăți nu-și mai au locul) e controlul precar al epicului. În aceeași proză, Cămașa în carouri, întâlnim un papagal, Jojo, care posedă nici mai mult, nici mai puțin decât două suflete. Unul al lui
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
fi ajutat mult în activitatea sa de manager al Operei Naționale dacă ar fi fost lăsat să o ducă până la capăt așa cum dorea - mă refer la oameni, nu la soartă. Este definitoriu pentru deschiderea și echilibrul opiniilor capitolul care adună „reflecții și confesiuni" despre diferite subiecte (talent, mod de viață, public, povara marilor succese care obligă și apasă, scena lirică bucureșteană de care era atât de atașat, menirea unui director de teatru, încredea în tineri, etc.). Și pentru că nu putea să
Un premiu pentru o carte de excepție by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/6394_a_7719]
-
în schimb, prin chiar condiția ei, neterminata scriere a lui Creangă". Ar fi acceptat teza marelui critic cititorul-copil al poveștii despre Făt-Frumos, Fiul Iepei? Nu prea cred. Doar cititorul matur poate s-o accepte, ca pe un subiect incitant de reflecție literară. Eu, cititorul de acum, sunt gata s-o accept, la sugestia lui Valeriu Cristea, câștigat de ideea salvării eroului prin aceea că rămâne pentru totdeauna „singur, pe fundul puțului blestemat". Nu pot totuși să uit cât de rău mi-
O carte veche by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6090_a_7415]