41,115 matches
-
de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de a 'sculpturaliza
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
atunci cînd luminile sînt aprinse la etajul doi al palatului regal sau participă la discuții aproape filosofice despre evenimentele delirante din jur. în spatele tuturor relatărilor se simte însă sensibilitatea, dar și voluntarismul acestei femei născute o dată cu secolul, în care se regăsește deopotrivă marea mondenă, dar și corespondentul de război al ziarului "Newsweek", și care semnează ambiguu: R.G. Waldeck. Relatările ei sînt amănunțite și de obicei neutre, romanul-reportaj pe care îl scrie la întoarcerea în America cuprinde atîtea evenimente, atîtea povești și
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
creștină, Piloții orbi etc.? în esență, fiindcă n-am spațiu ca să dezvolt, el atacă întreaga clasă politică din România de după 1918, acuzînd-o de politicianism, de corupție economică și de iresponsabilitate față de destinul național. Să mai spun că aceste teme le regăsim în presa din zilele noastre? Soluția ar veni, după părerea lui Mircea Eliade, de la tinerii din generația lui (generația '27, a Manifestului "Crinului Alb"), care și-au propus să înfăptuiască o "revoluție creștină" (dar nu o "nouă Reformă", ci "o
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
evreii care s-au consolidat în toate orașele de peste munți. Eliade oferă guvernanților români modelul celor din Iugoslavia și Ungaria, ambele state autoritare. Și iată ideea centrală a acestei critici, pe care, dacă o vom citi cu atenție, o vom regăsi în multe dintre atacurile contra guvernanților actuali. "Luntrea condusă de piloții orbi se lovise de stînca finală, scrie Eliade, reluîndu-și o metaforă care, și ea, circulă prin presa campaniei electorale din 2000. Nimeni n-a înțeles ce se întîmplă, dregătorii
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
Ana Blandiana este din nou prezentă în librării cu un volum de poeme inedite (există o singură excepție: poemul Dangăt de fructe). în acest volum - al cărui titlu, Soarele de apoi, este el însuși un poem, lapidar și metafizic - o regăsim pe poetă așa cum o știam dintotdeauna: gravă și reflexivă, de o demnitate statuară, cultivând simplitatea ca singura ei formă de cochetărie. Totuși, ceva s-a schimbat. Unele texte au o precipitare dramatică, trădând oboseala existențială a naufragiatului care scrie fără
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
nu oportuniștii care după ce au turnat ani în șir la Securitate, ba chiar au luat și bani pentru incredibilele murdării, au pretenția să apere blazonul valorilor democrației! Să recunoaștem: efectul e măreț! Poți să dai cu tunul și nu vei regăsi în listele Securității numele nici unuia dintre buzații, gușații și fonfii care se pregătesc să pună pe noi șaua dictaturii! Toți au fost impecabili moral, niște icoane bune de atârnat pe pereți, vestitori ai democrației și bunăstării în România! Ce democrație
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
sau legenda teatrului. Poate greșesc, dar atmosfera aceasta a trecut rampa, în spectacolul pe care l-am văzut, Ocean café. Nu vorbesc aici de valoare, de experiență, de izbînde sau neîmpliniri. Vorbesc de o atmosferă pe care acum n-am regăsit-o. Sau ea există și n-am avut eu acces. E posibil. Gînditorul și realizatorul spectacolului este tînărul regizor Radu Afrim, absolvent al școlii de la Cluj. Am citit destule comentarii, mai patetice sau mai echilibrate, scrise în jurul examenelor sale sau
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
și de an. L-am cunoscut la Facultatea de Litere. Era din același grup cu Dinu Pillat și Geo Dumitrescu. Îl consideram un periculos anarhist (totuși nu prea periculos). Ne-am împrietenit așadar în facultate și pe urmă l-am regăsit la Paris. De el însă am dat după ce-am văzut-o pe Monica, și anume, în momentul în care un grup de exilați, din care făceam și eu parte, am luat cu asalt Casa Română de la Fontenay-aux-Roses. Acolo era
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
apartamentul devenit prea scump și să se mute într-o țară mai ieftină, Spania. El, Vincent, tînjește după confortul elvețian, nu înțelege nimic din solara Spanie, nu poate și nici nu vrea să se adapteze. Ea, Florence, pare că își regăsește în noua țară o viață pe care a ignorat-o ani de zile, viața de scriitoare. Ea e cea care povestește. Despre toată tristețea vieții de soție a cărei vocație e sistematic ironizată de un soț cinic și plictisit. Poate
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
posibilă. Sindromul lui Asperger are o corolă întreagă de echivalențe cu ceea ce i s-a întâmplat lui Matthew zi de zi. Autiștii trăiesc în prezent și au mari dificultăți în perceperea viitorului. În fiecare dimineață, la ieșirea din somn, își regăsesc cu greutate propria identitate. Nu posedă imaginație și fac eforturi să-și mute atenția de la un lucru la altul, să parcurgă distanța între contexte, fraze și propoziții diferite. Cunoașterea și înțelegerea lor, precum și comunicarea sprijinită pe acestea, sunt profund non-contextuale
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
timp, de-a ține la amintiri, de-a fi, cu cei mulți și pretins importanți, pe cît de protocolar, pe-atît de indiferent, tot i-a rămas oricui. Puțini, însă, au profitat de ea. Curajul de a scrie, pierdut la început, regăsit pe parcurs, dar nu ca înainte (un înainte vag, despre care nu aflăm prea multe...) îi dă "povestitorului" un anume "ascendent". Cărțile lui, încă nescrise, de asemenea. Arta de-a te păstra așa cum ai fost coincide, în bună măsură, cu
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
moment pe Dumnezeu, de a fi continuu creat, cum zice Sfântul Grigorie. Și dacă este expresia naturii sale cele mai profunde, nu ne vom mira să vedem pe Sfântul Grigorie afirmând că este vorba de o atitudine permanentă care se regăsește de-a lungul întregii vieți spirituale și care persistă în viața veșnică 4. 2 In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 885D-888A. 3 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
este înainte, a ajuns deja la ținta spre care este orientată cursa și se învrednicește de comorile din cămări”58. Imaginea cursei este deci evocată aici de textul Cântării Cântărilor. Atracția din partea lui Dumnezeu este exprimată prin metafora parfumului 59. Regăsim aici această imagine a sufletului purtat „pe urmele” lui Hristos: „Cauza dragostei (ἀγάπη) (sufletelor) este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται) fără încetare, tinzând (ἐπεκτεινομέναι) spre ceea ce este înainte și uitând ceea ce era în urmă. Noi alergăm în urma
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
p. 313. 58 Ibidem, col. 784D-785A. 59 Tema parfumului divin se întâlnește încă din Vechiul Testament, în special în Cântarea Cântărilor. Este preluată de Origen și de Sfântul Grigorie de Nyssa, mai ales în comentariile la această carte biblică. Dar se regăsește și în literatura non-creștină, mai ales la gnostici, fapt ce explică dezvoltarea pe care o are în literatura creștină populară a primelor secole, în actele martirice și în viețile sfinților; cf. J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 232. Norme
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
βαθμός). Sunt imagini clasice pentru a descrie ascensiunea dorinței. La început, e vorba de o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în înălțimi (μετεωροπορεῖ), își regăsește aripile pierdute. Toate aceste imagini descriu participarea la viața divină, prin harul Duhului Sfânt. Sufletul ar putea crede că e la capătul urcușului său. Dar iată că Cuvântul îl atrage din nou, îi revelează noi splendori, la capătul cărora ceea ce
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în același indefinit familiar, sau infinit inepuizabil, în aceeași bucurie pe care ne-o întreține. E o îmbogățire a noastră, dar nu o înstrăinare, ci dimpotrivă, nu e o risipire în noutățile fără adâncime, de suprafață, în care nu ne regăsim niciodată pe noi înșine, în care rămânem mereu străini de identitatea noastră”. (notă explicativă, nr. 222, în PSB 29, p. 259-260). 76 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XI-a, în PSB, vol. 29, p.
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana Marin de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care o regăsim la poeți ca Ileana Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar o infiltrare perceptibilă a dramei în cotidian: "Vrei să treci mai departe/ dar
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie). Departe de a fi duioase, "lichide", elegiile acestea comprimă și desfășoară o tristețe fundamentală și incasabilă, o deprimare adâncă, dar coagulată sarcastic și făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare, utopiile se transformă în gunoi - și, contemplând toate aceste jalnice metamorfoze, personajul care spune eu
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
cană ca de un ultim reazem al existenței. Din războiul de o sută de ani, din atelierele morții și din tinerețea mutilată a artistului nu există scăpare. Salvarea poetului stă în perpetua, deși inutila, revoltă, în Acțiune - grafiată așa, și regăsită de Mariana Marin în programul poeților germani din Aktionsgruppe Banat. (Fără ei, Semnul, Punct oferă indicii clare pentru această filiație.) Grupul activ la începutul deceniului opt și care a dat scriitori ca Rolf Bossert, Richard Wagner, William Totok, Herta Müller
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie bine!" (p. 49). Fluența versurilor susține cantabilitatea și transparența mesajului, asigură accesibilitatea necesară vârstei căreia
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
și cel mai bine vedem și simțim asta pe tot felul de scene, ca efect direct. Cu o floare nu se face primăvară. De aceea sper să se schimbe ceva fundamental în lucrul cu actorul , iar atmosfera pe care am regăsit-o anul acesta în serile de la "Casandra" să contamineze profund.
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
minte sfatul primit de la primul (și singurul) meu antrenor de fotbal, la grupa de pitici: "urmărește cu atenție doar mingea, nu ce face pe teren adversarul!" Nu m-aș fi gîndit, atunci cînd aveam vîrsta de 12 ani, că voi regăsi peste decenii utilitatea acestui sfat, dar nu la fotbal, ci în dezbaterile de idei. Urmărind "doar mingea", Marin Mincu și Alexandru George schimbă în permanență taberele, par a fi cînd de partea unora, cînd de partea celorlalți și, în final
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul celor doi scriitori bănățeni din generații diferite. Carnaval prenocturn este o masivă antologie din lirica lui Petre Stoica. Ea reunește patruzeci de ani de creație poetică, de la volumul Pietre kilometrice (1963), pînă la cea mai recentă carte a
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
religiozități criptate), întrucît în această lume inanimată pare a se fi retras grația divină ofensată de imperfecțiunea umană. Marginea, periferia, secundarul, ne încredințează gînditorii creștini, poartă holografic duhul întregului, nu o dată cu o prospețime, cu o intensitate ce nu se mai regăsesc în ostenitele reprezentări centrale. Iar un fenomenolog precum Henri Maldiney e de părere că "prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu temelia lumii". Pentru Abăluță cultul concretului obiectual e un mod de integrare în cosmos, o consubstanțiere
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații, la căldura
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]