18,995 matches
-
o epuizează, înclin să cred, în cea mai mare parte. Nu sunt printre cei care să decidă pe loc, la aflarea unui asemenea gingaș număr de producții, că Eminescu trebuia să se bucure de o mai mare atenție în planurile regizorilor. În ceea ce mă privește, trei filme foarte bine realizate aproape că m-ar fi mulțumit, iar absența celorlalte doar m-ar fi mirat sincer (ar fi și inoportun de altfel să se instituie un barem național de filme "necesare"). Cu
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
va fi cineastul canadian David Cronenberg (n. 1945), un excentric, cel putin judecînd după filmul catastrofal (dar care și-a găsit, și el, admiratorii lui), Crash, prezentat acum cîțiva ani la Cannes. Președintele Juriului la secțiunea Scurtmetraje va fi tînărul regizor danez Thomas Vinterberg, strălucitorul "dogmatic"premiat anul trecut pentru Festen. Nu se poate pronostica ce fel de ediție va fi ediția ^99, chiar dacă în competiție (22 de filme) figurează atîtea nume sonore, de la britanicul Peter Greenaway (8 1/2Women) la
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
de Fundația Principesa Margareta a României, implicată serios și ea în stimularea și promovarea dramaturgiei românești. Cîteva din textele premiate și-au urmat drumul firesc, pînă la capăt, adică pînă pe scenă, cîțiva dintre autori bucurîndu-se și de colaborarea cu regizori valoroși. Alții au avut destule motive să se mîhnească de întrupări scenice abracadabrante, prețioase și kitschoase în același timp. Că în orice, chestiune de șansă. Articolul de astăzi are ca subiect Piesă anului 1998: Noe care ne străbate memoria e
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
În ciuda tuturor speculațiilor, "fericirea familială" a Sofiei Loren a fost și este o realitate. În ^68 i s-a nascut primul fiu, Carlo, (care e un dirijor cu har), iar în ^70 al doilea fiu, Eduardo, care vrea să devină regizor. În prezent, de dragul lui Eduardo în primul rînd, la chemarea lui Antonioni, în al doilea rînd, Sofia Loren se întoarce pe platouri. Marele Antonioni, desi bolnav, pregătește un nou film, iar condiția sentimentală a Sofiei este că fiul ei să
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
tocmai ascendentă în ce priveste starea social-politică a României post-decembriste, lumea culturală e înregistrată dintr-o perspectivă mult mai senina. Întîlnim un Silviu Purcărete (cel de dupa succesul cu Macbeth la Naționalul craiovean) în plină pregătire de turnee peste hotare, un regizor de succes care crede în inspirație și în vocea daimonului, gata să accepte sugestii "și de la portarul teatrului". Cu umorul și nonșalanta bine-cunoscute, Octavian Paler ne lămursete ce înseamnă "director onorific": "Adică, văd ziarul cînd îl cumpăr de la chioșc. Singurele
Dialoguri bine temperate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17965_a_19290]
-
Pellea, Silvia Popovici, Dan Puican, Constantin Rautchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, dacă ar fi sa citam doar numele sonore. Cei mai mulți au plecat după absolvire la Teatrul Național din Craiova, atrași că un magnet de profesorul lor, regizorul Vlad Mugur, cu care au format o extraordinară echipa, deschizătoarea unui drum major pentru teatrul românesc. Interesant este și cu cine a lucrat în institut această generație: A. Pop Marțian, Moni Ghelerter, Ion Sahighian, Aură Buzescu, Beate Fredanov, Nicolae Băltăteanu
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
recunoască costumul și spectacolul. E inutil. Nici nu mai contează pentru că din suprapunerea momentelor pe scena se naște, ca un palimpsest, altceva, cu o nouă identitate. Se joacă cu chef, actorii gusta pe deplin codul și limbajul teatral propuse de regizorul Dan Puric. Îi simțim însă lipsa ca actor, de pe scenă. Dar Carmen Ungureanu, partenera lui, este liantul și relația constructivă a noii trupe, a noilor, poate, ucenici. Este o mare șansă pentru ei școală Puric, acest spectacol Costumele, lucrul cu
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
ce-as fi în stare să-i fac. Vreau să spun că totul este cu mult mai complicat, în artă, ca și în scris, decît mediocritatea virtuoasa de toate felurile. E drept că, în acest caz, hazardul, - cel mai bun regizor, - imi jucase una din festele lui, plăcută în împrejurarea dată. Pe scurt, se întîmplase așa. Dimineață, fusesem introdus în mînă însoțit de un inginer, om cu carte serioasă după vorbirile noastre, si de al cărui nume nu îmi mai aduc
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
o rigoare exemplara, cunoscîndu-se și distribuțiile rolurilor principale. Trebuie spus că Opera Maghiară de stat beneficiază de o echipă de soliști remarcabili specializați în repertoriul wagnerian, cu voci ample, bine puse la punct, interpretînd partitura în versiunea și limba originală. Regizorul Nagy Viktor a montat cele patru opere într-o viziune ce se plasează la nivelul bunului simț și respectului pentru textul liric, în linii generale tradițională, beneficiind însă de efecte moderne și de laser care realizează o atmosferă și o
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
cu o voce de mezzo bine timbrata, cu multă culoare. Walkiria este, poate, cea mai aproape de sufletul spectatorului, prin frumusețea duetelor, dar mai ales prin dramatismul situațiilor. A impresionat, în special, duetul Wotan-Brünnhilde, scena despărțirii și a focului din final, regizorul punctînd cu finețe relațiile psihologice dintre personaje. Eva Marton rămîne o artistă care știe să-și dubleze vocea cu totul specială de finețea unei interpretări de mare clasa. Am avut ocazia să cunoaștem o soprana maghiară de mare forță în
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
respect demn de apreciat pentru lucrare, pentru coordonatele ei filozofice și legendare care au fost foarte bine puse în valoare. Toate acestea denotă, de fapt, un mod de gîndire și de interpretare special, mai ales astăzi, cînd în lumea întreagă regizorii încearcă cele mai năstrușnice inovații și experimente, depărtîndu-se cu mult de viziunea wagneriana originală. Am plecat din Budapesta cu sufletul încărcat de sacralitatea muzicii lui Wagner, dar și cu un sentiment de invidie și de admirație pentru vecinii noștri care
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
trăi despărțita de ei. Și ce-ați făcut? La Iași, dar mai ales la București, am văzut foarte mult teatru. Era o explozie de teatru extraordinară în ^45, ^46, în capitală. Multe trupe, cei mai buni actori, cei mai buni regizori, noutăți, cele mai bune piese. Piese americane, franțuzești, filmele care începuseră să vină. A durat pînă în ^48 cînd a căzut capacul negru peste noi și s-a întîmplat ce stim. Începusem să am gust și discernămînt pentru teatru. Amuzata
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
În toamna lui 1947, m-am dus să dau examen la Conservatorul Regal de muzică și arta dramatică. Am dat și la regie și la actorie, dar m-am orientat de la inceput spre regie, fiindu-mi clar că voi fi regizor și nu actrița. La actorie am facut, de altfel, numai doi ani. Și la regie la fel. Dar cum? Din anul întîi am trecut direct în anul patru. Tocmai avea loc reforma învățămîntului și aveai posibilitatea să dai mai multe
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
plastice, ca să fim cît mai informați pentru cursul ce trebuia susținut: treagedie sîngeroasă, medievală. Tiranul îl ucide pe cel ce a îndrăznit să se considere om liber și să iubească și să trăiască liber. Ne duceam prin teatre, la mării regizori care erau atunci. Așa pot să spun că adevărații mei profesori de regie au fost aceia pe care nu i-am avut la clasa. Adică: Marietta Sadova, în primul rînd, pe care o consider pînă astăzi Profesoara mea. Ea m-
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
disponibilitate de a primi, de a da, de a merge împreună mai departe. Se așază în mine momentele pline, rotunde, consistente, cărnoase, minunate. Și apare comunicarea. Cum vine și cum se așază în dumneavoastră premiul UNITER pentru întreaga activitate de regizor? Emoție și mare plăcere. Este important și semnificativ și prin felul cum s-a decernat pînă acum, cum s-a conturat și s-a impus în mișcarea noastră teatrală, culturală. Este un moment important al vieții mele și-l resimt
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
cinema, vom fi, în ^99, un fel de "capitala mondială a eclipsei"). Ca să facem un cadou de Paști cititorilor noștri, le oferim cîteva pagini dintr-un nou român (al doilea) scris de Mircea Daneliuc. L-am descoperit, pe acest mare regizor al istoriei filmului românesc, mai plin de amărăciune și de exasperare că oricînd. Se află la sfîrșitul unor filmări, care s-au desfășurat "în condiții mai grele decît în studenție!"... Daneliuc refuză să se mai dezlănțuie în diatribe; a ajuns
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Marilena și cîteva voluptăți", o proza care, cîndva, poate va deveni film. N-ar fi prea fantezist să ne imaginăm că, dacă lucrurile vor continua în același ritm, va veni o vreme cînd Daneliuc va fi "omologat" nu drept un regizor care a și scris ci drept un scriitor care a făcut și cinema! Doamnelor și domnilor, Mircea Daneliuc s-a îndrăgostit - iremediabil - de literatură! Eugenia Vodă Mircea Daneliuc - Marilena și alte voluptăți Fredi scormonea meditativ cu bățul în frunze și
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
să aibă o anume coerentă, cel puțin în ceea ce privește un gen foarte bine reprezentat. După onorabilul remake O crimă perfectă, a venit rîndul lui Psycho să intre în colimator. Mărturisesc de la început că mult mai palpitanta mi s-a părut pledoaria regizorului Gus Van Șanț, decît filmul propriu-zis, care cade în păcatul vulgarizării, în primul rînd prin... colorizare și calc stereotip și nu neapărat prin ambiția cineastului de a apărea și el în același cadru în care - ca de obicei - Hitchcock își
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
implică și în producție, cu toate că este mulțumită de încrederea pe care potentații hollywoodieni o acordă astăzi noii generații. Noii generații de vedete îi aparține și seducătorul Will Smith, și el cu o dublă carieră de rapper laureat și actor solicitat. Regizorul Jerry Bruckheimer declară că-l antrenează pentru un Oscar, iar Barry Sonnenfeld l-a invitat să-i fie partener la regie și nu doar actor fetiș. "Prințul din Bel Air" se consideră un "terminator" care nu s-a dat în
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
Magdalena Boiangiu Important într-o comedie este "să n-o dai pe alături" crede regizorul Vlad Mugur și esențial pentru a "nimeri cu precizie nuanță și tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
Lourcine a fost găsit cadavrul unei fete și toate indiciile par a spune că cei doi cheflii nu șunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar vechi de zece ani. După ce a expus pe înțelesul tuturor datele problemei, regizorul își permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc pe ceilalți. Iar ceilalți, soția, servitorul, vărul se lasă contaminați de logică bizară a celor doi și participă cu antren și determinare
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
ce-ar ieși" și demonstrează cu aplicație și convingere consecințele paroxismului în bălmăjeala. Cînd încărcătură nervoasă ar trebui să provoace clocotul, intervine muzică (Nicu Alifantis), armonia în dizarmonie, punctul de unde poate reîncepe goana în cerc. Inteligență și privirea ironică a regizorului supraveghează pățaniile scenice, ferindu-le de dezordine și vulgaritate. Actorilor li se cere o detașare "englezeasca" cum spunea cineva, să joace cu maximum de seriozitate stupiditatea. Pompiliu Ștefan (Mistingue) este un fost premiant la latină ajuns bucătar, mitocan și limitat
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
cînd o ia la fugă spre avanscena. Crimă din strada Lourcine nu evocă în mintea spectatorului nici un fel de cadavru, ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur pe afișul unui spectacol da garanția stilului, a unei teatralități moderne atît în substanță cît și în forma ei. Spectacolele lui Vlad Mugur se constituie într-o structură finita cu o existență autonomă în
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
vine"vîrsta a treia"; vin, parcă tot mai multe de la an la an, persoane cu handicap. Acestea din urmă sînt și singurele care au parte de un tratament privilegiat: sînt împinse în săli pe ușile laterale, evitînd busculada. În rest, regizor în competiție, critic acreditat sau simplu plătitor de bilet - toată lumea intra "în mod democratic"! Nu poți să crîcnești, e de prost gust. Iar dacă îți vine, cîteodată, să lași baltă proiecțiile filmelor în competiție încercînd secțiunile paralele - aici te așteaptă
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
am dus să văd celălalt film al său prezentat la Clermont (în cadrul unei retrospective a universităților americane USC, NYU și Columbia), Blue City: același amestec, perfect stilizat, de banal și bizar, burlesc și bune sentimente. Or, Blue City - ne spune regizorul înaintea proiecției - este de fapt filmul său de absolventa!! De îndată ce va trece la lungmetraj (urmînd "calea bătătorită" Sundance-Hollywood), pariez că vom mai auzi de David Birdsell! Ca si, probabil, de cîțiva dintre colegii săi de facultate/generație: de un Meher
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]