5,064 matches
-
lui Vasile Neagu! Un alt individ, Teodor Drăghici, revoluționar plătit, cu foncții, afirmă că mulți din Piața Universității au fost plătiți. Cu câte 50 de lei de diverse forțe interesate. Cine-i individul? Unul dintre cei mulți care s-au repezit din plin la cașcavalul Revoluției. Un alt domn, disident, de prin târgul Ieșilor, nu știe cum să-și mai dea importanță cu rolul său, antemergător, la Revoluția din Decembrie. Ca mulți alții. Vreau să-i amintesc că hărțuirea de către securitate
TABLETA DE WEEKEND (34): GÂNDURI (1) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346075_a_347404]
-
ce să se sufoce. Cu ochii ieșiți din orbite, tuși până la epuizare, bătând ritmic cu pumnul în piept, ca să-și elibereze esofagul pe care îl obturase cu ,,bolovanul” alimentar ce refuza să intre în stomac. Speriat de-a binelea se repezi la chiuvetă și goli două pahare de apă dintr-o suflare. Din fericire, problema fu rezolvată și el trase cu lăcomie aerul în plămânii eliberați. Ce dracu e cu mine? Mă comport ca un autentic barbar!” se dojeni el îngrijorat
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
scuzi”) existența în Franța medievală și renascentista; pentru comparație menționam această denumire, în formă literară, atât în cronici, cât și, sub influența lor, în românul „Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas. Tatăl aduce iedul acasă. Motanul, flamand și sălbatic, se repede la ied și îl sfâșie. Câinele, probabil un dulău uriaș, se repede apoi la motan, îl musca de moarte și îl sfâșie. Dar apoi sare ciomagul, îl lovește pe câine și îl ucide. Însă nici ciomagul nu scapă de dușman
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț, Tata a adus din piață Într-o bună dimineață. Cu doi zuzi îl cumpărase Și acasă îl luase. Un ied mic, numai un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț. Dar motanul a venit, La ieduț s-a repezit Și, flamand, a sfâșiat Iedul cu doi zuzi cumpărat, De tată acasă luat. Un ied mic, numai un ieduț. Jucăuș, vesel, drăguț. Iar dulăul a sărit, Furios s-a năpustit Și de moarte l-a mușcat Pe motanul ce-a
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
mult. Eram copleșit de atâta atenție. La numai un minut după ce mi-am găsit un loc liber în avionul gol, aud un vuiet ca de ape, ca un tropăit de mulțime mare. Veniseră autocarele cu pasagerii ruși. Toți s-au repezit în avion, care mai de care, sa-și ocupe un loc. Aveau bagaje, coșuri (ar fi putut să aibă și păsări în coșuri). În minutul următor avionul luase viteză, și fără prea multe ceremonii, decolă de pe pistă, dar cumva drept
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
ieșind din valuri - Sculpturala, goală, udă. Mi-am simțit dorința crudă Că valu-nghițit de maluri. Și sfioasa ți-ai pus iute Palmele strînse-ntre coapse, Nici o umbră să nu-mi lase Din misterele avute. Dar a început furtună Și te-ai repezit sfioasa, Luminoasă cum e luna... Și te-am luat, erai frumoasă, Si te-am cercetat într-una, Pîna te-am făcut mireasă. 2. Ce ascundeai între picioare Și-n sînii tăi cei dulci-amari Erai o zînă în șalvari Cu buzele
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
se topise, se prelinse ca un abur în aer. 8 * * * Nu mai era țipenie de om în tot trenul, apoi nu mai era nici tren și nu era gară pe afară, nici peron cu felinare dincolo de albul zăpezii ce se repezea-n pământ cu furie de câine în turbare. Dacia fusese un punct singular în peisajul hibernal clar, o femeie în blugi americani, cămașă după moda estivală și cu papuci brodați într-un atelier din Pakistan, puși direct pe picioarele goale
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
-și înstrăineze arma, dacă vrea să nu ajungă în fața Curții Marțiale și să stea liniștit. Apoi, am văzut un troleibuz plin cu manifestanți care, după ce s-a apropiat de gară și au coborât toți pe strada din fața gării, s-a repezit gol și cu toată viteza direct în ferestrele gării, rămânând acolo înțepenit. Șoferul (dacă era adevăratul șofer!!!), sărise din mers, înainte de impactul cu peretele gării. Cine a comandat această manevră și ce scop a avut, ar putea să explice numai
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
parcă se amplificase, chiar și o muzică suavă se putea auzi, în ritmul ei lent fluturii și petalele de trandafir unduind în văzduh. Ah, observase prozaic Andrei Azuga, nu doar lumina am lăsat-o aprinsă, ci și radioul, și se repezise pe scară în sus, sărind sprinten peste câte două trepte simultan, ca să pună capăt pierderii prețiosului curent electric. Referință Bibliografică: A opta treaptă / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213, Anul I, 01 august 2011. Drepturi de
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
momente în jur, după care scoase prețurile de pe pantofii sport la modă, înlocuindu-le cu altele, modificate cu scrisul ei copilăresc. Câte cinci lei în plus, doar atât modifica de fiecare dată. Dacă vindea două perechi, avea prânzul asigurat. Se repezea la chioșcul albastru de pe colț și își comanda trei mici pe care-i mânca cu un zâmbet fericit agățat în colțul buzelor. Era riscant, dar o înnebunea mirosul care se împrăștia printre tarabe încă de la primele ore ale dimineții. Fusese
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
numai cu apă, dar pe urmă n-am mai rezistat. Sub o arcadă din alea era un trubadur care cânta și el cum putea . Iar lumea îi dădea bani.Fiecare cum avea. Atunci mi-a încolțit un gând. M-am repezit în viteză când se uita în altă parte și i-am furat cutia cu monede. Apoi am dispărut în pădurice.Ăsta a fost primul meu furt. Cel mai greu.... Atunci aveam puțină demnitate ! Pe urmă n-a mai contat. Furam
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
în stare să aveți grijă de voi? Apropo! Unde este Tudorel, nea Ghiță? Simțindu-se vinovat, nea Ghiță a lăsat capul în jos și a mormăit : -A plecat...m-a forțat Anton...Era să mă omoare... Domnul Ionescu s-a repezit cu biciușca spre Arap, a ridicat-o, dar...nu l-a lovit. -Ar trebui să te omor eu, nenorocitule! A intervenit neamțul : și eu am zis să plece, domnule Ionescu! A plâns atâta. -Măcar i-ați dat nuiaua? Pe unde
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent, Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
adevărată anestezie psihică. Nu mai gândea nimic. Nici un efort de apărare, nici un țipăt, nici un scâncet. Atitudinea lui i-a dat curaj lupului, cu toate că se speriase inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
sărit imediat din sanie, dar pe partea opusă. A luat nuiaua și...tuleo! pe lângă Iancu, pregătit să-l articuleze. -Lasă-l în pace, Iancule! Eu ți-l aduc acasă nevătămat iar tu îl înjuri și vrei să-l bați? l-a repezit supărat domnul Ionescu. -Păi... dacă v-a făcut supărare, nu merită câteva scaltoace? Ce trebuia să vă pună pe drum la vremea asta? Și cu atâția oameni... -Lasă...că n-am venit special pentru el, a spus indiferent domnul Ionescu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
să folosim motorul. Aveau ore bune de petrecut în doi și începutul lor a fost o bălăceală în apa răcoroasă deoarece soarele abia se făcea simțit. În trei timpi, acum versați, au scos vela din vânt apoi ea s-a repezit în cabină să-și pună hulitul costum de baie. Când a reieșit pe punte Ionel a îmbrățișat-o ca să-i spună la ureche? - Trebuie să fi orășeancă? Nu-i mai bine ca-n apă să rămâi sirena mea dragă? - Adică
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
nu vor mai ajunge nicăieri și că intraseră într-o mare încurcătură, ajunseră într-o sală uriașă, în mijlocul căreia, cei doi moși erau legați de picioare și atârnați de tavan. Țupândăul sări în brațele lui Moș Nicolae, în timp ce Cocuța se repezi spre Moș Crăciun, gata să taie legăturile groase care îl țineau atârnat cu capul în jos. În acel moment, se auziră aplauze sonore. - Bravo! Bravo! Iată că a sosit echipa de salvare! Ionuț îl vedea pentru prima dată pe Vrăjitorul
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
fără cunoștință. Nu știa nici cât timp a trecut și nici cum a reușit să ajungă acasă. Când deschise ochii, Ionuț văzu doar că se află în fața lacului de lângă casa lui, cu omul de zăpadă grăsun și simpatic alături. Se repezi și îl îmbrățișă pe Fulgușor: - Prietene! Cât mă bucur că ești bine! Ați scăpat cu toții? - Oamenii de zăpadă nu vorbesc, se auzi glasul tatălui său, care tocmai se întorcea cu sania de la târg. Ionuț privi nedumerit în jur. Ningea bogat
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
glasul tatălui său, care tocmai se întorcea cu sania de la târg. Ionuț privi nedumerit în jur. Ningea bogat, cum nu mai ninsese în alți ani, iar pe zăpada proaspătă din fața casei se puteau desluși clar două șiruri de urme. Se repezi în casă și văzu imediat ciorăpelul rămas deasupra sobei încă de la Sfântul Nicolae, atârnând greu, iar sub el, o pereche de patine noi. Își desprinse nerăbdător și bucuros cadoul. Era plin cu cărți și acadele, iar pe fundul lui, se
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
o raită prin grădină, pe lângă gard, în rondul lui normal, de seară. Pisicul se strecoară diplomat, în casă, lângă sobă, unde arde un foc grozav, având în vedere frigul de-afară. Tata îi spune mamei că va trebui să se repeadă până la pădurarul Tăsică, să-i ducă bani pentru niște lemne. Trebuia să facă mai demult asta, dar n-a făcut-o și treaba nu mai suportă amânare. Știe că îl găsește la canton, în pădure, mereu. Scoate mașina din garaj
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
a întrebat Tudorel, cu ochii pe cer. -Că mă despart de ele, mirele meu. Iar cântecul îngerilor devenea duios, pe măsură ce se apropiau clipele când lupii vor sări asupra lui. Dar acele clipe trecură mai departe pentru că lupii întârziară să se repeadă spre el. Ori zăpada, ori altceva misterios le-a înmuiat alergătura că nu mai reușeau să coboare pantele dealurilor. Iar lui Tudorel nici că-i păsa de primejdie. Când a ajuns în vale, a început să hăulească ( să sperie dealurile
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia trebuie să știe că... - Stop! îl întrerupse Emilian, ridicând brațele în semn de împăciuire. Familia știe deja. Pacientul nostru are un nume și prenume: Dobrescu Iustin. Sora acestui pacient, despre care domnul Google m-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
exprimau un fel de disperare amestecată cu speranță. S-au umplut instantaneu cu lacrimi și, în același moment, un geamăt adânc, dureros, ieșit parcă din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
tacere, privind-o cu drag pe Miruna. Îmi doream să mă întind pe pătură alături de ea, să-mi continui somnul dulce de dimineață în brațele ei. Incepeam să mă îndrăgostesc, oare? Dintr-o dată, bambina saltă la o lansetă și mă reped să prind lanseta pentru a înțepa peștele. În graba mea de-a ridica mai repede lanseta, am răsturnat termosul. Noroc că avea capacul strâns, altfel pătura s-ar fi umplut de cafeaua fierbinte. Când am prins în mână lanseta și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
știe, dă norocul peste mine și prind un pește demn de luat în seamă. Parcă în ciuda ei, deodată, am avut o smucitură puternică a firului de nailon și lanseta a sărit de pe suport, plecând târâș spre apă. Iute m-am repezit, am prins lanseta și am smucit-o să înțep bine hoțul ce-mi furase unealta. La capătul firului, opoziția era puternică. Trăgeam cu putere de lansetă și mulinam în același timp. Peștele se lăsa greu convins să vină liniștit spre
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]