4,889 matches
-
fost împărțită în patru niveluri: micro, mezo, macroși mondoeconomie, care sunt studiate distinct. Bineînțeles că relațiile dintre niveluri nu lipsesc, acestea sunt în bună măsură complementare, dînd consistență ansamblului. Ansamblul are o structură deschisă, unitatea sa este una labilă, mereu repusă în cauză și greu de surprins. Realitatea economică este una plurală, multidimensională și multireferențială. Holismul și spiritul analitic nu se opun, ci se presupun, sunt instrumente ale aceleiași cunoașteri a realității. De aici, de pildă, termenul de glocalizare, care integrează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și pneumonia atipică, ce a complicat și mai mult lucrurile, mai ales în Asia. Același lucru s-a întîmplat cu investițiile, cu turismul, cu circulația persoanelor, ca și cu consumul, afectînd deci mai toți vectorii creșterii, ineluctabilitatea globalizării liberale este repusă în cauză. Iar previziunile nu sunt deloc îmbucurătoare. Benjamin Barber este profesor la Universitatea din Maryland. A fost consilier al președintelui Clinton și al altor personalități politice din S.U.A. și din alte țări. Cele mai cunoscute cărți ale sale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
amicii săi trebuie să o aibă prezentă în minte atunci cînd se străduiesc să elaboreze modele de dezvoltare pentru o Rusie aflată la marginea prăpastiei. Acest avertisment sună ciudat în contextul actual, în care modelul american este tot mai mult repus în cauză. "Piața este pe cale de a reuși acolo unde au eșuat marile imperii și marile religii: să reunească ansamblul ființelor într-o comunitate globală" (2). Sau societatea globală se va dovedi cea mai mare utopie din istoria omenirii? Recentele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Or, explorarea dificilă a avatarurilor stelei care îmbătrânește repune și amplifică problema cosmogonică. Nu rămâne nicio îndoială: când în centrul stelei hidrogenul este în întregime transformat în heliu, începe "aprinderea" heliului însoțită de o formidabilă creștere a temperaturii și este inaugurat un ciclu nou de transmutații nucleare în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
formulă "curba în infinit a universului", pe care Einstein o va dezvălui mai târziu (vezi și imaginea din Scientific American, notă supra): "argumentul "depășirii" dialecticii în cerc este conceput de încercare, esențial pentru înțelegerea eminescianismului. În încercare cred că se repune, cu o subtilitate de care numai Eminescu era în stare, problema "cuadraturii cercului", a devenirii infinitului în finit, adică în linia cercului care este "linia" adevărului" (ibidem, 107)80. Pompiliu Crăciunescu (2000, 69 et all.) reproduce desenul "quadraturii cercului" și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu îi acceptă nici absența absolută) să capete contur doar în interiorul unui context. Textul deconstructivist, la fel ca acela neomodernist, presupune, astfel, absența semnificatului, adică absența oricărui sens care ar exista înaintea și în afara textului. Totul trebuie, astfel, reinterpretat, reluat, repus în discuție, recontextualizat în cadrul realității individuale. De aceea, Ana Blandiana se traduce pe sine, între copertele creației sale, având tot timpul în spate acel punct comun al realității colective, trecute și prezente: "Am început, prin a încerca să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
arhaic, vorbă care, prin valențele ei evocatoare, a împrospătat, cu maximă economie de mijloace, limba în cadrul ei diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate romantic. Rularea lor dinspre poezie spre istorie și înapoi a produs adesea degringoladă estetică, însă a pavat temeinic, lexem cu lexem, piatră peste
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
atacului japonez de la Pearl Harbor, imposibilul pentru serviciile de informație americane înaintea atentatelor din 11 septembrie, cele trei imposibile pentru patronul nostru). Cuvîntul decizie vine din grecescul krisis care înseamnă criză. A fi în criză nu înseamnă, oare, a-ți repune în discuție, a-ți reconstrui posibilul și imposibilul? Nu înseamnă implozia, reconfigurarea propriei lumi? Posibile-le și imposibilele nu sunt nici raționale, nici iraționale. Ele sunt existențiale. Lucrînd asupra acestor ipoteze (care lărgesc considerabil ideea de decizie), mi s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și soldații salută la rîndul lor. Locotenentul face gestul cu greu: ca filmat cu încetinitorul, își duce cu lentoare palma dreaptă la tîmplă. Coloana de soldați se despică în două pentru a lăsa să treacă mortul și brancardierii. Divizia se repune în mișcare, continuîndu-și retragerea. După cum se vede din titlu, Uomini contro (Cei care sunt împotrivă), filmul lui Francesco Rosi, realizat în 1970, după mărturiile unui soldat italian (Un anno sull'altipiano de Emilio Lusso), vorbește despre ceea ce oamenii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o ființă umană este un ansamblu deschis înseamnă că posibilele și imposibilele noastre nu sunt delimitabile, înseamnă a refuza noțiunile de "cîmp de posibilități" și "spațiul posibilităților". A pune sub semnul întrebării existența eului, ideea de individ deci, înseamnă a repune în discuție viziunea modernă asupra lumii. Opera lui Pessoa "nu servește drept model, nu te învață nici să guvernezi, nici să fii guvernat (...) ea servește la indisciplinarea spiritelor 34." Dacă inspiră teamă, nu e pentru că produce libertate? LUMEA MEA, ORBITOARE
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu precizie, povestea morții lui Sean și prin urmare viața lui Jack, precum și alte cîteva destine legate de această dramă, iau o cu totul altă întorsătură. Jack e de acum înainte convins că e în posesia unui argument serios care repune în discuție prea evidenta sinucidere a fratelui său. Va sta de vorbă cu Wexler, unul din inspectorii însărcinați cu ancheta. În timp ce-i relatează ultima discuție cu pădurarul, polițistul explodează: " E un delir, Jack. Țineam la fratele tău ca la propriul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
A vorbi despre posibilele și imposibilele oamenilor e un alt mod de a vorbi despre credințele, prejudecățile, speranțele, dorințele, imperativele morale, tabu-urile, visele, temerile lor... Ideea de posibile-imposibile traversează toți acești termeni, limbajul în întregime. Seria noastră de studii repune în discuție cîteva evidențe liniștitoare, în special pentru omul modern: ideea de individ, existența "eului profund". Oamenii au nevoie ca de aer să-și creeze posibile. Fără posibil, mă sufoc", exclamă filosoful Gilles Deleuze. Dar am văzut cum speranța în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
modernitate sunt trei idei indisociabile. A pune în discuție, astăzi, evidența complexității lumii moderne este un act impertinent, suspect, pentru că antimodern. Merită să lămurim un aspect ambiguu. Nu discutăm aici conținutul științific al conceptului de complexitate, nu e vorba să repunem în discuție utilitatea acestei idei, de exemplu pentru fizician. Dezbaterea e de cu totul alt ordin. Oare putem pune pe același plan teza complexificării materiei legată de teoria bing-bang-ului (trecerea de la "supa primară" la multiplicarea relațiilor între componentele ele-mentare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
avea să se întîmple? Nu cumva e de salutat o astfel de "incompetență"? Să prevezi, mai ales astfel de evenimente, nu înseamnă să dovedești că oamenii nu sunt liberi? Relațiile lor nu cu viitorul, ci cu trecutul și cu prezentul repun în discuție științele umane. Determinismul, reprezentat mai ales de opera lui Braudel, e mai criticat ca niciodată. Istorici, sociologi, economiști, psihologi se declară conștienți de boala profesională care îi pîndește și care înseamnă să justifice post factum drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
improbabila ascensiune a lui Hitler trebuie să urmărești zi de zi, pe parcursul lunii ianuarie 1933, toate intrigile și calculele urzite de o mînă de personaje, în special de președinte, de fiul său și de doi foști cancelari. Demersul istoricului american repune cu totul în discuție explicațiile gata furnizate care continuă să ne liniștească și astăzi: luarea puterii de către Hitler este rezultatul umilinței resimțite de Germania prin tratatul de la Versailles, al inflației galopante, al șomajului și mizeriei datorate crizei economice din 1929
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întîmplat? A suferit o leziune pe creier. Cazul doamnei A a fost studiat de echipa profesorului Antonio R. Damasio, neurofiziolog, cunoscut pentru cercetările sale expuse în Greșeala lui Descartes 175 (aceea de a disocia spiritul de corp). Lucrările sale, care repun în discuție distincția cunoaștere/emoție, pleacă de la examinarea creierului lui Phineas Gage. În 1948, acest maistru american e victima unui oribil accident de muncă: o bară de fier, mai lungă de un metru, îi intră în craniu. Îi este dat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
deficitare la nivelul factorilor economici moldoveni, făcând de prisos, cel puțin la mijlocul veacului al XIX-lea, existența mijloacelor invocate de analist. Ceva din îndemnul lansat contemporanilor săi a trezit însă și oarecare reverberații. În 1857, de exemplu, Iacob Cihac a repus pe tapet proiectul din 1851-1852 al montanistului, solicitând de la caimacamul Moldovei, N. Conachi Vogoride, privilegiul înființării unei "băi de fier" la Tarcău, unde, adăuga el, Mihalic de Hodocin descoperise pe moșiile mănăstirești minereu de fier de bună calitate și cărbune
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sînt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
paria pe continuitatea realului, iar această lume, ca dat imediat sau nu al cunoștinței, a devenit nesigură. Ea nu există pentru noi decît pe baza convențiilor principiale și metodologice care o fondează. Însăși concepția tradițională a științei, gîndirea carteziană, este repusă în cauză, ca fiind fondată pe o ignoranță comună (și admisă) și nu pe adevăruri primare, indubitabile, garantate de o instanță sursă de cunoaștere absolută. Pe lîngă inabilitatea sesizării "orelor astrale" ale economiei, se simte lipsa unei gîndiri strategice, în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
anumite predicții ce nu au fost avute în vedere de teoria precedentă. Un program care nu este progresiv este degenerescent. Un program comportă un nod dur, adică un corp de principii fundamentale care sînt considerate irefutabile și nu trebuie niciodată repuse în cauză. Dincolo de acesta se situează "centura de protecție", în care se află anomaliile și problemele destinate încercării empirice. Alte respingeri eventuale vor fi pur și simplu ignorate. Lakatos explică astfel de ce, în ciuda lui Popper, verificarea rămîne importantă în știință
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de cercetare, prin dimensiunile corpusului său științific, pentru ca o revoluție în termenii teoriei generale (sau ai economiei ca tot, ca întreg) să mai fie azi posibilă. În mod cert, evaluarea teoriilor este dificilă și fragilă, mereu susceptibilă de a fi repusă în cauză prin evoluțiile istorice. Dar trebuie insistat pe ceea ce este obiectiv în cunoașterea economică și reamintit că o judecată normativă, fondată pe cunoștințe testate, este mai solidă decît o poziție inspirată de criterii ideologice sau de generozitatea sentimentelor. Asemenea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
este legată, în bună măsură, de lucrările publicate în anii '60 de către economistul american Garry S. Becker. Ea nu respinge vechea teorie, ci îi lărgește, în mod considerabil, cîmpul de aplicare. 6.3.1. Limitele teoriei tradiționale a) Stabilitatea preferințelor repusă în discuție Teoria tradițională a consumatorului explică evoluția cererii prin variațiile prețurilor și ale venitului. Gusturile și preferințele consumatorilor sînt considerate date constante, stabile, prin urmare nu se ține seama de ele în explicarea comportamentelor. Într-adevăr, din punct de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ce impun o deosebită rigoare salarială, criza economică generalizată, toate au contribuit la criza statului-providență, care trebuie să răspundă imposibilei întrebări: cum să reduci ecartul structural între cheltuieli și venituri, conservînd totodată nivelul cucerit al protecției sociale? Tot neoliberalii au repus în cauză protecția socială, arătînd că rata prelevărilor obligatorii (impozite + cotizații sociale/PIB) este prea ridicată (45% în Franța, de exemplu) și handicapează competitivitatea întreprinderilor și inițiativa individuală. Este aproape un truism să mai afirmăm că nu poate exista protecție
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sînt supuse la vot, adevărata putere aparținînd atunci celor care stabilesc ordinea de zi și putînd să apară astfel un element de dictatură a unui grup particular; instabile, deoarece o alegere particulară, o dată efectuată, va putea tot timpul să fie repusă în cauză în numele altei preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este a priori exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
eludarea liberalismului în favoarea politicilor economice etatiste; din punct de vedere economic, semnalele noii tendințe sînt date de evoluțiile bursiere, de limitarea cotațiilor speculative, de segmentarea piețelor, de îndiguirea fluxurilor financiare și de o anumită deconcentrare a capitalurilor. Mai mult, este repusă în discuție însăși natura și viabilitatea sistemului capitalist actual. Ce va deveni el? Probabil că Theodor Baconsky are dreptate cînd susține că "modernitatea poartă vina de a fi provocat ruptura dintre Har și Administrație, [...] (ea) legitimează "democratic" perversiunea morală, dizolvă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]