1,548 matches
-
Lui. 19. Știți bine lucrul acesta, prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie. 20. Căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21. De aceea, lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blîndețe Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22. Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri. 23. Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
care o așteaptă. N-aș fi crezut niciodată că o să fiu atât de încântată să aud accent britanic. Știu că Ben nu mă așteaptă, pentru că l-am sunat înainte să plec, într-o izbucnire de emoții și entuziasm, într-o revărsare a mulțumirilor mele pentru generozitatea arătată de el. El și-a cerut scuze la modul profund, mi-a spus că nu poate să nu se gândească la mine, și că tot ce vrea e să fie cu mine. Cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luciului de apă. Cât de superficiali suntem! * Când revoluția nu mai este în pericol se proclamă cu dărnicie toate libertățile. * Câți oameni - atâtea dorinței. Cine să le mai satisfacă pe toate? * Câteodată și cerul sângerează. * Insulta nu este decât o revărsare verbală a noroiului care colcăie în oameni. * Repetiția duce la scleroză. * Fumatul este un dezechilibrul psihic. Se restabilește îndată ce individul aprinde țigara. * Automobilul potolește vanitatea. * A trebuit să plec așa departe ca să te simt așa de aproape! * Călătorul trece - drumul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
fosta lui soție? Apoi, mai târziu, când l-ai scăpat pe el de rigorile legii cu prețul atâtor jertfe. Alexa mi-a destăinuit cum ți-ai riscat situația pentru a-ți respecta cuvântul pe care mi-l dădusei. Câteodată această revărsare de generozitate mă revolta. Mai precis: mă durea. Găseam însă repede o consolare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu mă ignorează ca pe o străină de care nu-l mai leagă nimic? Nu, nu-i sânt încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spectrului solar: fiecare în parte dă roșu, portocaliu, galben, violet etc. Toate la un loc își pierd proprietățile individuale și alcătuiesc ceva nou: culoarea albă. Considerată separat și fără perspectiva timpului, dăruirea casei avea drept scop, în conștiința mea, o revărsare neobișnuită de generozitate, o anulare a instinctului de răzbunare (explicabil în atare situații), o depășire a mea în înțeles bun. Considerată încă în ansamblul faptelor sugerate de inconștient, se dovedea a fi una dintre cele mai rafinate și crude răzbunări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
câteva zile, în Mino căzuseră ploi torențiale, iar râurile Goto și Roku, care curgeau amândouă printre Ogaki și Gifu, își ieșeau din matcă. Planul inițial viza un atac general asupra Castelului Gifu în ziua a nouăsprezecea, dar ploile abundente și revărsările Râului Roku îl opriseră pe Hideyoshi și nu existau speranțe de a mai trece din nou râul în ziua aceea. Aștepta de două zile o ocazie să înainteze. Hideyoshi primi scrisoarea urgentă a mesagerului la poarta taberei și citi mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a afundat și a dispărut urlând în beznă. Când m-am trezit, Martin mai era încă în cameră și continua să vorbească. Când m-am trezit, Martin plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vacanță extraordinară. A veni la mare cu un băiat gentil ca Marcel, care știuse să-i umple timpul cu tot felul de atracții, era ca și cum ai găsit paradisul aici, pe pământ. Marcel transformase nopțile în zile, de la lăsarea serii până la revărsarea zorilor. Au colindat împreună toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să disperseze suspiciunile unor inchizitori, care vor să ne scoată ochii cu “sfințenia” lor. Papadima precizează: Mai presus de aceste umbre târzii, Radu Gyr rămâne prin revărsarea luminoasă a liricii sale, una dintre valorile durabile ale poeziei românești a evului nostru”...”poezia lui Radu Gyr va exista veșnic și fără cronicile mele”. Mărturisim aceeași convingere, cu observația răspândirii orale și în prezent a poeziei poetului martir. În
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă verzuie, lângă care măgari legați la ochi se învârteau în cerc, ridicând palele roții cu apă mâloasă. — Aici s-au dat lupte îndelungate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum deșertul îl înghițea. Pe măsură ce se apropiau, templul devenea tot mai înalt, ocupând tot spațiul vizual. Un șir lung de trepte cobora în partea laterală a templului până la apele lente ale fluviului; pe treptele de sus se vedeau resturile ultimei revărsări, în colțuri erau grămăjoare de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în țara ta. Iese într-o margine a lacului, de sub pământ, noaptea, foarte încet. Iar dimineața vezi că nisipul de pe fund e închis la culoare; preotul coboară și îl pipăie: e umed. Atunci știi că nu trebuie să te temi: revărsarea fluviului, darul divin al apei, sosește. În noaptea următoare, apa se infiltrează și se mărește, iar tu vezi o baltă care strălucește în soare. O văd și păsările, și încep să țipe, coborând în cerc în jurul lacului ce renaște. Străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
culoare, un singur cuvânt: Sais, numele orașului sacru de pe Nilus. Puse pergamentul pe masă, îl despături și citi cum, cu cinci veacuri înaintea lui, bărbatul acela fusese în Aegyptus, fusese primit în templul din Sais și, pe lacul umplut de revărsarea Nilus-ului, asistase la ritul corăbiilor sacre: rugăciunea către Marea Mamă Isis, zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt. Herodotus numise acel rit „Noaptea Făcliilor aprinse“, și spunea în încheiere: „Egiptenii definesc toate acestea drept «mistere». Și, cu toate că am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbi puțin și făcu doi pași în urmă. Domitius Corbulo îi spuse, cu vechea lui încredere de militar: — Augustus, te rog... Sora mea Milonia murea de nerăbdare să vină - râse. Femeia făcu o plecăciune, vizibil emoționată: tânărul Împărat văzu o revărsare de păr negru, strâns lejer, cum se obișnuia în Phrygia; glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu, îi văzu doar ochii negri și mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la celebrele coloane ale lui Bernini și contemplă stela gigantică știu cum și de ce, acum douăzeci de secole, a fost adusă din Egipt la Roma, traversând o jumătate din Mediterana. Podul cu patru arce s-a prăbușit însă în timpul unei revărsări a Tibrului. După nouăsprezece secole a fost înlocuit cu podul solemn care duce astăzi la San Pietro. O neobișnuită scădere a nivelului apei în timpul verii a scos la iveală, la doar câțiva metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l asculte că iarna fără zăpadă era un semn rău, nicidecum un motiv de bucurie; după asta puteau să vină cine știe ce necazuri pe capul oamenilor: secetă și foamete ca-n '46 ori, dimpotrivă, doamne-ferește, viscole și zăpezi cumplite sau revărsări de ape, în primăvară... Știi că s-ar putea să aibă dreptate moșul?... zise într-o zi Mariana, neliniștită de prezicerile bătrânului lor proprietar. Dacă ne trezim cu vreun viscol mare și nu mai putem să facem botezul?... Prostii! Badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar cântecul greierilor se înalță către
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia rămas-bun. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe mine închinați-vă Domnului-Dumnezeului meu. Soare sălbatic! răsare, și deșertul își schimbă fața, nu mai are culoarea ciclamelor de munte, de munții mei, și zăpada pufoasă și moale, nu, e de un galben murdar, e ora cenușie dinaintea marii revărsări de lumină. Nimic, nimic, cât vezi cu ochii în zare, în fața mea, acolo unde podișul se pierde într-un cerc de culori suave. Îndărătul meu drumul urcă până la duna după care se ascunde orașul Taghasa, al cărui nume de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
3 000 de ani, când civilizația chineză era localizată în bazinul Fluviului Galben, care era predispus să se reverse. Într-un text vechi de 2 000 de ani, datând din Perioada Statelor Războinice, apare următorul fragment: În timpuri străvechi, din cauza revărsării râurilor și pârâurilor, aerul era umplut cu yin excesiv și cu umiditate grea, determinând stagnarea energiei între oameni și determinând rigidizarea încheieturilor și oaselor acestora, provocându-le dureri. Așadar, ei practicau anumite dansuri pentru a ameliora aceste simptome. Aceste dansuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ea, pentru că nici nu e stea, ci este tot ochi, dar ochiul zeiței lor Neith... tu poate știi, au ei o zeiță Neith, care zice slujbașul Merib că e zeița cerului, a dragostei și a înțelepciunii. Fiindcă a fost anotimpul revărsării râului, când toată lumea se bucură la ei, zeița și-a deschis ochiul spre țara Ta Kemet... Merib știe mai bine, pentru că Hnumhotep se află de multe ori alături de preoți, și lui Merib i-a spus soră-sa Hedetkaș. Auta începu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimeni. Marele Preot încuviință. Fu ales soldatul cu glasul cel mai puternic și în vremea când bătrânul îl învăța ce să strige, cu toții văzură cum în partea de jos a turnului se deschise o ușă, și cum în bogata ei revărsare de lumină se ivi Auta. Sclavul coborî pe o scăriță pe care până atunci n-o zărise nimeni, făcu câțiva păși și apoi căzu în genunchi în fața Marelui Preot, lipindu-și fruntea de pământ. Bătrânul îi spuse să se scoale
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei, Stoiciu, desigur Mușina, Bucur, posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză de sunete produse de zdrăngăneala unor instrumente mai puțin cunoscute, de percuție, poate și de suflat. - Plăceri rare braț la braț cu necazuri ușoare... interpretă brunețica ceea ce păreau să transmită revărsările sonore... În tărășenie e amestecată și ibovnica cooperatorului... Care, știindu-l pe cooperator zburdalnic la amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]