3,455 matches
-
adeptus („primitorul inelului regal”). 19. Apud Drimba, op. cit., vol. III, p. 89. Capitolul IXtc "Capitolul IX" Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicattc "Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicat" 9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetattc "9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetat" Propunem în acest capitol cel mai neobișnuit „caz” din istoria pedagogiei europene și analiza sa printr-o hermeneutică situațional-contextuală. Înaintea Iluminismului, cu care a debutat Era Modernă a Europei, au existat „iluminații”. Zorii Iluminismului par a fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din biologie ale lui Aristotel și realizase un index al acestora pentru „Synopticonul” din lucrarea Great Books of the Western World, ultimul proiect realizat de Hutchins și Adler pentru seria „Great Books”. Dar această activitate din anii ’40 nu-i revelase semnificațiile curriculare profunde pe care le implică organizarea cunoașterii în vederea studiului și a formării personalității prin cultură. Clarifica aceste semnificații acum. În 1978, Schwab și-a revizuit și concepția cu privire la evaluare. Studiul Criteria for Evaluation of Achievement Tests (From the
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fi a cercetării sociologice. A stabili ce tipuri de bărbați și de femei predomină într-o societate, într-o perioadă determinată, a analiza cum sunt „selectate și formate, emancipate și reprimate, sensibilizate și opacizate” persoanele, a arăta cum se revelează natura umană „în conduită și caracter” într-o societate la un moment dat și „ce semnificație are pentru natura umană fiecare dintre trăsăturile societății pe care o examinăm” - reprezintă după C. Wright Mills (1959/1975, p. 36) perspectiva proprie a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se cere o înțelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul și cu întreaga semnificație a gestului artistic. Fiecare vocală, consoană și nuanță a cuvântului, a vorbirii, fiecare notă muzicală, interval sau acord muzical are o mișcare intrinsecă ce este revelată printr-un gest euritmic. Astfel putem vorbi de o euritmie poetică - este vorbire „vizibilă” în spatiu și de o euritmie muzicală - este cântare „vizibilă” în timp (se consideră că vorbirea si cântul sunt două posibilități de exprimare a stărilor sufletului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fast, ampla monografie Titu Maiorescu în fața instanței (2002) abordează aspecte din viața intimă a omului de cultură, din jurnalul și din corespondența sa, confruntate constant cu documente autentice și aducând la lumină secvențe biografice mai puțin sau deloc cunoscute. Sunt revelate relațiile cu francmasoneria și activitatea francmasonică a Junimii, un capitol anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Popescu-Dumnezeu, P. a instituit un control dur în cultură, vizând obediența față de comandamentele politice ale momentului. Debutează în 1949 la „Teleormanul liber”, iar prima carte, Impresii de călător, îi apare în 1962. Impresii de călător, ca și Drumuri europene (1965) revelează un scriitor cu deosebită aplecare spre eseu. Voiajând prin țări europene (Franța, Marea Britanie, Italia, Grecia), afro-asiatice (Egipt, Irak), ajuns și dincolo de Oceanul Atlantic (Cuba), P. surprinde aspecte pe cât de variate, pe atât de caracteristice ale naturii, climatelor sociale și formelor de
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
virtuți picturale se menține și ciclul Elegii, în care frunzele se fac „de aur vechi” și mesteacănul „își stoarce părul despletit la lună”. Mari consecințe în creația lui P. are descoperirea „țărmului clasic”. Intuită cu mult înainte, Hellada i se revelează direct cu prilejul unei călătorii în Grecia, făcută în 1927, repetată peste câțiva ani. „Descoperirea Helladei și a artei sale [...] - specifică el însuși - a fost un eveniment capital în viața mea.” Era normal ca omul atât de însetat de soare
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
printre „punctele cardinale în desfășurarea unei întârziate literaturi preromantice” ce au contribuit esențial „la crearea atmosferei poetice în care își făcea ucenicia, influențat de poezia lui Bolintineanu, Mihai Eminescu”. Dacă în studiile de ideologie talentul literar al austerului cercetător era revelat de punerea în scenă a ideilor, aici el se manifestă în lapidaritatea și plasticitatea caracterizărilor. Celelalte studii ale culegerii au în vedere aspecte particulare din opera lui Cezar Bolliac („primul teoretician al romantismului în cultura română”),Vasile Alecsandri (raportat la
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar al ființei, moartea e doar
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței reale, obiective se revelează cu putere deosebită începând din Renaștere. Marele r., în sens tipologic, ia naștere prin Rabelais, Shakespeare, Cervantes și se realizează plenar în literatură prin Stendhal, Balzac, Flaubert, Dickens, Thackeray, Gogol, Lev Tolstoi, Saltâkov-Șcedrin, Cehov, Ibsen, Jókai Mór, I.L. Caragiale, Liviu
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
ale unui aparat optic. Însă progresia în complexitate a instrumentului de observație, departe de a conduce la limpeziri de contur, nu face decât să tulbure și mai mult imaginea intricată a constelațiilor factuale, a căror semnificație psihologică ultimă nu se revelează, în totalitatea ei, decât altui observator - celui care a trăit, cu ochii măriți de febrele spaimei, suferințele și ororile războiului. Și aici, distanța față de Proust se menține totuși considerabilă, scrierea purtând, în ciuda unității subiective de perspectivă, suficiente însemne ale emblematicii
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva decât cercul hermeneutic însuși, metoda prin care partea anticipează întregul și îl conține în chip prezumtiv („intuitiv”), în vreme ce, invers, înțelegerea părții se revelează doar în lumina comprehensivă a întregului. Gândirea lui P. se refuză, astfel, idealismului transcendental, despărțindu-se de Husserl și afirmând, diltheyan, individualitatea concretă ca unică realitate eidetică: „esențele, scrie el în Doctrina substanței, sunt grupările organice ale senzațiilor într-un
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile, de Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, departe de a revela simplitatea și prospețimea sufletului țărănesc, apar ca fiind „prelucrate” și „livrești”, tot așa cum Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica și Ciocoii vechi și noi, romanul lui Nicolae Filimon, deși „singurele izbânzi în apropierea de realitate”, poartă - și ele
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
aplicare la text, rigoare, acribie) și a unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La Poésie néo-latine... demonstrează că literatura neolatină franceză nu e o „simplă imitație și nu e de tot mediocră”, iar unele manifestări ale ei revelează deja un „spirit francez”, reușind, înainte de Pleiadă, să arate cum „cultura antică a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o asimila, din simplu material de erudiție, ea urma să devină, într-o bună zi, element de inspirație”. Și
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
și lacrimi, în adânc bolțile se-mpreună”). În teritoriul poeziei însă, nu s-au pierdut ireversibil sevele, lumina, care mai rar, dar cu accent notabil, ies la iveală, pe chipul ei, spălat de ,,fard”. Umil în aparență, „darul”/ „tâlcul” își revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă în consimțire
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
în care împlinea patruzeci și doi de ani. Înainte de a-și lua bacalaureatul, N. debutează cu versuri în ziarul „Independentul” din Ploiești. Colaborează cu poezii originale și traduceri, precum și cu „nuvelete” (ale căror titluri - Nebun din dragoste ori Dragoste nenorocită - revelează tematica și modelele) la „Revista contimporană”, „Lumea ilustrată” (semnând uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
pentru care tăcerile par a fi mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să devină solilocviu elegiac, vorbind despre iubita dispărută, despre tristețea „iernii / care ne-a trădat” și a golului. Această evoluție validează opinia critică potrivit căreia aici s-ar revela un poet ce „își devoră singurătatea” (Eugen Simion). Activitatea istoricului literar N. s-a axat pe explorarea și valorizarea presei și a personalităților arădene sau, mai larg, ale Vestului, lucrările sale aducând necesare contribuții - completări documentare și interpretative la harta
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
Mihai Eminescu, G. Ibrăileanu, Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Ion Barbu sau G. Călinescu trimit la o corelație stabilă între eros și viziunea asupra spațiului și a locului. Lectura critică devine astfel o punte de trecere între multiplu și unu, revelând modelele de profunzime și comunicările intertextuale subterane ale creației. Altă arie de excelență a criticului - mai pregnantă în Cumpănă și semn (1991; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române) sau în Interpretări pe teme date (1995) - este literatura contemporană postbelică: domeniu care
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Țara Moților și a Basarabilor (1938), urmat de Pâine, pământ și țărani (1943), reportaje în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice umile și reabilitarea ingenios-stângace a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
pasează prietenului bogat, Valentin. În sfârșit, devine o veritabilă curtezană, întreținuta bancherului parizian Melas și concomitent amanta berbantului Robert de Cedres. Falimentul bancherului și apariția unui copil din cealaltă relație o aduc pe Alma în pragul sinuciderii, evitată totuși, maternitatea revelându-i-se finalmente drept condiție firească, salvatoare. Multitudinea personajelor, mai toate vii, dar cu o unică dimensiune, schimbarea repetată a decorurilor, unele de o autenticitate neîndoielnică, altele (mai ales cele plasate în străinătate) în chip vădit de inspirație livrescă, arată
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
sub sceptrul primului lor mare rege. Tensiunea provocată de obsesia unirii - posibilă prin abilitatea și înțelepciunea lui Deceneu - și de orgoliile căpeteniilor de triburi este bine dozată. Celălalt palier al scrierilor lui P. - „teatrul-dezbatere” și „proza-document”, cum au fost numite - revelează un autor preocupat de tema vinovăției și de examinarea propriei conștiințe. Metafora „sălii de așteptare”, prezentă într-o piesă de teatru și dezvoltată apoi într-un roman dedicat eticii juridice, are o dublă semnificație: loc de „consumare a existenței noastre
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii, creator de valori de interpretare artistică. Cea dintâi nuvelă, Zoe, din 1829, conține o oarecare intrigă violent romantică, însă ceea ce izbește plăcut ochiul, de la început, este arta picturală. Amestecul de Occident și Orient revelă un ilustrator strălucit, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele prezentului. Mișcările nuvelei sunt zgomotos romantice, cu toate acestea cuprinsul arată aptitudini realiste. Compararea ce se face des între Prosper Mérimée și C. Negruzzi este îndreptățită. Există totuși la
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
text. O poezie difuză, un abur de ușoară melancolie, ce ține de sentimentul vremelniciei, învăluie pagina. În echilibrul clasicului, aparent mai senin ca oricând, străfulgeră uneori accente dramatice, amintind de neliniștea romanticilor. Alcătuirea operei, cel dintâi eseu din literatura română, revelează structura acestei personalități de tip estet, creator de stil în integralitatea manifestărilor sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
ei [...], împinge lucrurile spre parabolă, dar trebuie spus că, având fin instinct de romancier, nu insistă și nu complică parabola. El rămâne în planul realului (viața morală a indivizilor) și asta e bine, pentru că aici este spațiul în care se revelează caracterele și se prefigurează, în fond, condiția omului. EUGEN SIMION SCRIERI: Ultimii, București, 1970; Fără vâsle, București, 1972; Noaptea, București, 1974; Grădina Icoanei, București, 1977; Zile de nisip, București, 1979; ed. (Crime de sable), tr. Alain Paruit, Paris, 1989; Somnul
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]