7,557 matches
-
pentru dobândirea acesteia: distribuția inițială (propriu-zisă), realizată de către piață, și redistribuția, presupus mai echitabilă, realizată de către stat. Dreptatea (re)distributivă este adesea confundată cu una dintre versiunile sale, în special cu egalitarianismul economic. Astfel, ea este identificată, de pildă, cu revendicarea egalității economice ca valoare sau virtute a unei societăți 17. Astfel, mulți dintre criticii acesteia sunt, de fapt, critici severi ai egalitarianismului economic, fie în varianta lui strictă, radicală sau "tare" (care susține că fiecare persoană ar trebui să beneficieze
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
un nivel superior de organizare socio-politică, asemănător modelului european, unde forțele și relațiile de producție sunt mai apropiate de modelul capitalismului de tip occidental și, prin urmare, și relațiile socio-economice conflictuale sunt mai “europene”. Aici se înscriu conflictele sociale și revendicările economice de anvergură ce au zguduit Algeria în anii ’80, Iordania în anii ’90 și Marocul în anul 2000. Conflictele complexe, în a căror panoplie cauzală se regăsesc toate elementele cadrului politic și demoeconomic, au avut numeric cea mai scăzută
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
țărm, ceea ce facilitează ancorarea navelor de mari dimensiuni, inclusiv a portavioanelor militare. Diferendul nu este de natură a crea un conflict iminent între cele două state, în contextul prezenței militare americane în regiune, dar memoria istorică nu trebuie să uite revendicarea inițială de după 1918 și apoi din 1960 a întregului teritoriu kuwaitian de către statul wahhabit al dinastiei Saud. Arabia Saudită - Qatar - în ciuda relațiilor foarte bune existente între familiile conducătoare ale celor două monarhii (ambele aderente la curentul islamic conservator wahhabit), în septembrie
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
pentru stabilirea frontierei maritime comune și au realizat și o serie de programe economice comune, între care conducta de gaze naturale transmediteraneeană ce leagă Algeria și Tunisia de Italia. Algeria - Libia - relații frontaliere și politice încordate după 1969, determinate de revendicarea de către Guvernul de la Tripoli a unei arii de 32.000 kmp. din sud-estul Algeriei. Algeria - Maroc - raporturile conflictuale dintre cele două state maghrebiene vizează mai multe paliere de interese, dar ele se circumscriu în esență competiției acerbe dintre Maroc și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
părți. Libia - Sudan - relațiile conflictuale dintre cele două state au debutat după 1971, cu o perioadă de maximă acutizare între 1972-1976, datorită pozițiilor ideologice diferite și intereselor divergente în spațiul african. Libia - Ciad - starea conflictuală frontalieră a fost determinată de revendicarea de către Libia a fâșiei Aozou (114.000 kmp.) din nordul Ciadului, problemă soluționată de Curtea Internațională de la Haga în favoarea statului ciadian și acceptată oficial de Libia în 1994. Rebelii din nordul Ciadului și-au găsit adăpost însă în sudul Libiei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
muncitori ciadieni arabofoni, sub motivația incidentelor provocate de aceștia în relațiile cu populația autohtonă, aspect care a tensionat raporturile bilaterale. Libia - Niger - o dyadă de numai 354 km. în plin deșert, dar care a suscitat aprinse controverse, ca urmare a revendicării după 1970 de către regimul de la Tripoli a unei suprafețe de cca. 25.000 kmp. în regiunea Tommo din nordul Nigerului, diferend frontalier încă nesoluționat. De asemenea, Nigerul acuză autoritățile libiene că sprijină grupările insurgente ale tuaregilor nigerieni pentru a destabiliza
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
partidului social-democrat și prizonierii de război maghiari de pe frontul rusesc, care aderaseră la revoluție și la partidul bolșevic. Liderul acestor exilați ruși, Béla Kun este figura de marcă a noului partid. Persistența agitației, popularitatea consiliilor muncitorești și ale soldaților, radicalizarea revendicărilor antrenează un respect rapid pentru tînărul PC și o evoluție către stînga a social-democraților. Aceste elemente, alături de atitudinea aliaților față de Ungaria, explică fuziunea partidului social-democrat și a partidului comunist la 21 martie 1919. Într-adevăr, la 20 martie 1919, Fernand
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un tribut greu (700.000 de morți, numeroase distrugeri) și iese deosebit de slăbită din conflict. Între 22 și 26 august 1917, izbucnește o primă revoltă populară la Torino, oraș cu mulți muncitori în industria metalurgică, dar fără viitor, din lipsa revendicărilor precise și a conducerii politice, așa cum sublinia atunci socialistul Mario Montagnana: Nu putem afirma că revoltele au fost înăbușite în sînge. În realitate, acești oameni nu au fost uciși: au murit pentru că muncitorii, după ce și-au descărcat mînia și ura
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
La trei ani după declanșarea conflictului, începe a se contura dorința din ce în ce mai mare de a se pune capăt războiului. Pe alocuri izbucnesc revolte. Revoluția din februarie 1917 din Rusia și, în prelungirea sa, revoluția bolșevică din octombrie, ce înscriu printre revendicări încetarea ostilităților, au fost privite adesea cu încredere și entuziasm. În Italia, în aprilie 1917, o delegație de menșevici este primită pretutindeni, cu strigăte de "Trăiască pacea". Sloganul "Pace justă fără anexiuni" reprezintă una dintre motivațiile susținerii revoluției ruse. Dar
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acțiunea s-a declanșat fără intervenția CGT-ului, și chiar împotriva voinței sale; și apoi, ea este condusă de către militanți troțkiști. PCF-ul este deci interpelat în calitate de partid al clasei muncitoare. La capătul cîtorva zile, el reia pe socoteala sa revendicările greviștilor. Avertismentul a fost important și comuniștii hotărăsc să-și înăsprească pozițiile în cadrul guvernului. Ruptura survine cu ocazia intervenției armate din Asia. Pe 4 mai 1947, parlamentarii comuniști refuză votarea creditelor militare destinate Indochinei. Primul-ministru socialist, Paul Ramadier, retrage delegarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
democrațiilor populare, împotriva păcii în lume a fost rupt, dar rămîne importantă denunțarea crimelor acestor răufăcători și a acestei adunături de polițiști a căror sîngeroasă dictatură apasă nefericita Iugoslavie 13. Pe de altă parte, PCF, partid al clasei muncitoare, susține revendicările muncitorilor aflați într-o situație economică foarte precară. În noiembrie 1948, un nou conflict social izbucnește. Ca și cel din 1947, el este dur și violent. Ministrul de Interne, socialistul Jules Moch, nu ezită să folosească forța. Cinci mineri sînt
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
alături de gaulliști și de anumiți socialiști în respingerea CED. Începînd din 1956, problema Algeriei ocupă primul loc în actualitatea franceză. PCF condamnă 'recurgerea la acte individuale', adică la terorism și la represiune; el cere să fie recunoscut 'bunul fundament al revendicărilor de libertate ale poporului algerian'; în sfîrșit, el cere deschiderea discuțiilor 'cu reprezentanții calificați ai ansamblului opiniei publice algeriene' 12. Această poziție nu va evolua în timpul anilor de rebeliune a FLN-ului algerian. Chestiunea Algeriei pune de asemenea în lumină
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
mult timp pînă ce televizorul și mașina aparțin și muncitorilor. Această evoluție surprinde partidele comuniste și organizațiile sindicale apropiate lor. Integrate unei logici de dezvoltare și afirmare continuă a clasei muncitoare, ele percep necorespunzător avîntul sectorului terțiar. Formele tradiționale de revendicări și de activități sindicale sînt puse în discuție, la fel ca și viitorul componenței sociale a partidelor. Partidele comuniste occidentale vor resimți puternic consecințele acestor mutații în practica și discursul lor cotidian. Preludiu al evenimentelor din 1968, exprimarea primelor exigențe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
luptei; aceasta este realizată în front comun sindical CGIL-CISL-UIL și nu se rezumă la o grevă generală de cîteva săptămîni, sperînd un raport de forțe favorabil, ci la o strategie de acțiuni mai suple (greve punctuale, manifestații). * Apoi, la nivelul revendicărilor; dincolo de exigențele referitoare la îmbunătățirea salariilor și a condițiilor de muncă, se exprimă voința de a introduce mișcarea sindicală în cadrul întreprinderii, cu rolul de informare sau de control al activității. Prin victoria metalurgiștilor se împlinește astfel o recunoaștere a mișcării
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniste sînt surprinse și repede depășite de vasta mișcare de revoltă studențească din anii 1968-1969. Tradițiile lor de luptă sînt rău atinse. Radicalismul sloganelor, temele abordate, ca și formele de acțiune rup cu tradițiile ansamblului mișcării muncitorești, mai sensibilă la revendicări cantitative decît la cele calitative. Cererile studențești privesc eliberarea femeii, solidaritatea cu minoritățile sexuale, anti-psihiatria și atacurile împotriva celulei familiale merg împotriva unei bune părți a culturii politice a clasei muncitoare, în general, și a partidelor comuniste, în special. Lumea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
picioare organizații de primire, de integrare în țara gazdă și de luptă împotriva regimurilor din țările de origine. Acesta a fost cazul imigrației italiene, spaniole și portugheze. * Ele au reprezentat adesea, pentru dreapta politică și pentru patronat, poli permanenți ai revendicărilor și gardieni vigilenți ai achizițiilor sociale. Punînd în discuție prin discursurile lor și, din cînd în cînd, prin practicile lor ordinea stabilită, ele au constituit, uneori doar pentru dreapta, alteori pentru dreapta unită cu social-democrația, pericolul principal, dușmanul ce trebuia
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și nu ca membru al unei clase sau al unei categorii sociale micșorează aceste funcții cuvenite partidului. Partidele comuniste nu sînt de altfel singurele afectate. Organizațiile pilon social-democrate sau democrat-creștine sînt afectate în mai multe țări de această evoluție. Maturizarea revendicărilor calitative și numeroase mișcări sociale nu au fost luate în considerare, fiind în schimb avantajate partidele ecologiste, aflate în plină dezvoltare. Nu au știut deci să se adapteze la aceste mutații profunde la toate nivelele societății capitaliste. Una dintre cauzele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pag.60. 26 Edgar Morin, Autocritique, Julliard, 1959, 285 de pagini, pag.174 . 27 Citat de Giorgio Amendola, op. cit., pag. 717. 28 "Rezoluția comitetului central al PCB, Pentru a servi mai bine masele muncitoare în mersul lor înainte spre satisfacerea revendicărilor lor, apărarea independenței și a suveranității Belgiei, salvgardarea păcii" in Le Drapeau rouge, 18 iunie 1954. Șocul celui de al XX-lea Congres 1 Branko Lazitch, Le rapport Khrouchtchev et son histoire, Seuil, 1976, 190 de pagini, pag.52-53. 2
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
arătau dispuse pentru negocieri directe și care doreau să mențină litigiul pe ordinea de zi a Ligii Națiunilor nu atât în ideea de a-l aplana pe această cale, cât, mai ales, pentru a reține atenția opiniei publice mondiale asupra revendicărilor ungare 27. Ca urmare a propunerii guvernului român de la 1 septembrie 1928 și a insistențelor Consiliului Ligii Națiunilor, pentru a nu fi acuzat că se opunea normalizării relațiilor cu statul român, guvernul de la Budapesta a fost nevoit să accepte tratative
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
moartea sufletului", pedeapsă pe care omul și-o aplică singur. Răul este urmarea revoltei împotriva esenței (a dorinței esențiale). Răul nu există în sînul esenței; el nu are o existență esențială în afara legalității prin carei rămîne încorporat în armonie. Orice revendicare împotriva misterului legalității este irațională. Sensul vieții este capacitatea de a trăi misterul prin accidentele vieții temporale. Ca să nu inspire un sentimentalism care se transformă prea ușor în acuzație, o vanitate care devine prea ușor culpabilitate exaltată, ca să nu interpună
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a ajutat direct ceata lui Hristo Botev, în perioada trecerii la sudul Dunării. Pornind de la premisa că Imperiul Otoman era în dificultate, la 16/28 iunie, Mihail Kogălniceanu înaintează printr-o notă circulară, Porții și puterilor garante, o serie de revendicări ale României față de Poartă. Deoarece Poarta a refuzat să satisfacă revendicările României, Mihail Kogălniceanu era hotărât să împingă România în război. Pentru a pregăti terenul, el trimite o notă agenților diplomatici români acreditați în străinătate în care acuza Turcia de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
sudul Dunării. Pornind de la premisa că Imperiul Otoman era în dificultate, la 16/28 iunie, Mihail Kogălniceanu înaintează printr-o notă circulară, Porții și puterilor garante, o serie de revendicări ale României față de Poartă. Deoarece Poarta a refuzat să satisfacă revendicările României, Mihail Kogălniceanu era hotărât să împingă România în război. Pentru a pregăti terenul, el trimite o notă agenților diplomatici români acreditați în străinătate în care acuza Turcia de ororile săvârșite în Balcani. În notă se arată că”această situație
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Kogălniceanu din guvern, a pus însă câtva timp capăt acestei amenințări adresată direct sau indirect Porții Otomane. Referitor la circulara din 16/208 iunie a lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Maciu, în studiul, Crearea României moderne, susține că acceptarea celor 6 revendicări ar fi însemnat recunoașterea de fapt a independenței României. Autorul descrie în continuare poziția marilor puteri față de acțiunea României: Franța și Anglia s-au arătat potrivnice revendicărilor, Rusia le considera neoportune, iar celelalte puteri să arătau dispuse să le sprijine
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Kogălniceanu, Vasile Maciu, în studiul, Crearea României moderne, susține că acceptarea celor 6 revendicări ar fi însemnat recunoașterea de fapt a independenței României. Autorul descrie în continuare poziția marilor puteri față de acțiunea României: Franța și Anglia s-au arătat potrivnice revendicărilor, Rusia le considera neoportune, iar celelalte puteri să arătau dispuse să le sprijine. La 20 iulie-1 august, Mihail Kogălniceanu a trimis o notă mai amenințătoare dar nici aceasta nu și-a atins scopul. Cu toată susținerea ideii neutralității, într un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
poporului român în întregime. Mihail Kogălniceanu este prezentat în centrul tuturor evenimentelor mari care au contribuit la formarea României moderne din sec. XIX. Mihail Kogălniceanu întrevedea că România va părăsi curând starea de neutralitate în urma respingerii repetate de către Poartă a revendicărilor sale legitime, scria Nicolae Adăniloaie în lucrarea Cucerirea independenței de stat a României (1877-1878). 54 Mihail Kogălniceanu cerea puterilor să ia atitudine pentru a împiedica răul, ce lua proporții, el considera că este datoria lor să intervină cu toată greutatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]