2,855 matches
-
pe de o parte citarea maeștrilor din Quattrocento, și pe de alta, observarea realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel, în această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității rezidă singularitatea acestei mișcări"87. Într-adevăr, există acest balans între tendința unei nostalgice arhaicizări romantice, care vine și pe filiera mișcării nazareene germane și precisa observare a naturii pe care o elogia Ruskin. Așa cum o afirmă unul dintre prerafaeliții mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman Hunt. De asemenea, Lucie-Smith apreciază caracterul simbolist al acestor picturi, care rezidă din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură în care subiectul reprezintă însăși rațiunea de a fi a operei de artă"172. Caracterul simbolist al picturii rezidă, cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de o densitate specifică, o atmosferă enigmatică provenită și din tenta alegorică a tabloului pe care titlul o reclamă, din eclerajul crepuscular al unei lumini ce se dizolvă melancolic, în decorul care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin gesticulația personajelor și mizanscena ceremonială care sugerează un decupaj dintr-un performativ ritualic, la care participă două personaje. Montajul simbolist rezidă și din înghețarea acțiunii în vederea emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun în diferite grade de expresivitate, o atitudine contemplativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Ștefan Popescu, în cel de-al doilea caz, fiind vorba de presiunea unui context cultural pe care-l solicită temele mitologiei greco-latine abordate de pictorii simboliști germani aflați la confluența cu romantismul. Caracterul simbolist al artei lui Ștefan Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ales în acele lucrări în care datorită unei conturări prea violente și a unei maniere de a aplica pasta, deosebită față de restul suprafeței pictate, figurile umane par a fi lipite de fundal"250. Expresia credinței și a tensiunii acestei întâlniri rezidă din efectul de siluetă pe care-l crează pictorul. Ambele personaje sunt îmbrăcate în alb, creând o luminozitate mai puternică, menită să reflecte o decorporalizare, o expresie auratică a corpului trasnformat în lumină în raport cu cromatismul viu al decorului. În relieful
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină lansată într-un sprint către o țintă imprecisă. Tensiunea dramatică dintre cele două personaje rezidă în alerta unuia și evidenta inerție a celui legat la ochi. Somația unei decizii rapide se confruntă cu imposibilitatea de a discerne către ce să te îndrepți, care este alegerea destinală potrivită. Anghel Chiciu urma cursurile Școlii de Arte Frumoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fusiform, aerodinamic, evocă zborul mai mult prin fluiditatea formei, prin sugestia unei materii ductile a corpului său decât prin cele două aripi minuscule, asemănătoare unor elitre. Este vizibilă disproporția dintre corp și capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate. Este o floare sexualizată, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un buchet de flori în mână, florile o înconjoară din toate părțile. Pe malul celălalt se văd umbre difuze, siluete albe, inconsistente, elfice. Acest efect de difuzie îndepărtează și mai mult dimensiunea contignetului de care Ofelia se înstrăinează. De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică, apa o desparte deja pe Ofelia de planul realității. În același timp, ceea ce se vede pe celălalt mal poate fi foarte bine o proiecție iluzorie, nebuloasă a fetei. Acest clivaj poate fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și a morții. Și Jean Delville pictează pe aceeași temă a lirei lui Orfeu, capul acestuia fiind prins între corzile lirei sale, asemeni unei măști mortuare. Jean Delville a utilizat chiar chipul soției sale, de aici și ambiguitatea care rezidă în androginia acestui chip, de o frumusețe spectrală. Lira, instrumentul artei lui Orfeu, servește drept suport pentru capul său devenit trofeu. Odilon Redon preia la rândul său tema, numai că, de data aceasta, lira și capul lui Orfeu apar suspendate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă după decorativismul secesionist, și ezitant, de o influență münchenează, ceea ce înseamnă din nou Secession, Böcklin și peisajele filozofic-evocatoare din pictura simbolistă germană. Această natură, pentru a-l interesa în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diferența descalificantă a artelor aplicate, artele decorative participând la o ordine a secundarului, socotite minore în raport cu artele majore: pictura, sculptura, arhitectura. Klimt va ilustra poate cel mai bine osmoza între cele două direcții, sub semnul unui democratism estetic. Acest eclectism rezidă și din absența unui program, a unei estetici bine definite care să facă școală, singura în măsură să ofere o coeziune fiind arta academică, de care artiștii secesiunii tind să se distanțeze. Un critic avizat al Secession-ului vienez, precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca tribut adus modei. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck pot fi de oriunde, pictorița încearcă să creeze adesea pentru ele un cadru exotic, pictura sa are legătură cu o căutare a originilor, a surselor unei vitalități misterioase, a unei frumuseți arhaice care rezidă în mudrele sau hieroglifele propriei lor gesticulații 521. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck sunt purtătoarele unui limbaj magic, al semnelor surprinse în atitudini rituale de idoli păgâni, care suscită întrebări fundamentele, precum cele care dau titlul enigmatic capodoperei lui Gauguin,: De unde venim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
direcție. Acesta este gestul care conferă tensiune compoziției, Salomeea pare să execute o figură de dans, expunând trofeul fără să se uite la el, ca și cum acesta i-ar inspira oroare sau dezgust, realizând astfel un cuplu de forțe din care rezidă tensiunea irepresibilă a atracției-repulsie. Dincolo de o posibilă influență maillolistă, tema este tratată neconvențional. Pe de o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l țină la distanță, îndepărtându-l pe cât posibil de corpul ei și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului, ci în prezența nimfetei care ni-l oferă ca enigmă a propriei sexualități. Din acest punct de vedere, tabloul lui Loghi suportă o comparație cu cel al simbolistului norvegian Edvard Munch, Pubertate (1894), care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află un craniu, iar mâna ei scheletică ține capul unui bărbat pe care-l contemplă. Moartea luxurioasă deghizată în femeia venală, prostituata malefică, prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii, Creierul. Moartea nu mai apare ca în tradiția iconografică ca o femeie bătrână cu coasa sau sub forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Caracterul său caleidoscopic, de conglomerat estetic nu este specific numai simbolismului românesc, ci definește simbolismul european în ansamblul lui. În acest fapt, dar și în absența unei școli simboliste propriu-zise în arta plastică spre deosebire de existența unei școli simboliste în literatură rezidă și dificultatea majoră a configurării unei tablou coerent al existenței sale, cât și permanenta raportare la faptul literar. În particular, această dificultate este accentuată în cazul românesc și de risipirea unor colecții importante, precum cea a lui Alexandru Bogdan-Pitești, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disociere și conjugare funcțională. Activitatea creatoare presupune și beneficiează de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. În același timp, există posibilitatea ca, odată verificate și 17 completate, procedeele euristice să se transforme În algoritmi, iar la nivelul ei elementar euristica rezidă În alegerea algoritmului potrivit pentru efectuarea unei sarcini noi pentru subiect. În plus, trebuie avut În vedere că nu toate sarcinile Învățării pot fi rezolvate prin strategii algoritmice, ci există numeroase aspecte ale instruirii care solicită punerea de noi probleme
Metode moderne in instruirea practica a elevilor by Mariana Burnaz () [Corola-publishinghouse/Science/1616_a_2939]
-
Țările de Jos și care se va răspîndi în toată Europa, inaugurează o dialogică de acum înainte neîntreruptă și care implică schimburi și încorporări reciproce, fără însă ca opozițiile dintre contribuțiile culturale grecești, romane, iudaice, creștine să înceteze. Originalitatea europeană rezidă așadar nu doar în complementaritatea activă, ci și în caracterul conflictual permanent al moștenirii elene, al moștenirii romane și al moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica în multiple dialogici diferite, dar interferente
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în orice cultură există dialogică, însă în majoritatea culturilor această dialogică a fost mai mult sau mai puțin încorsetată de dogme și interdicții, iar desfășurarea sa a fost mai mult sau mai puțin încetinită, frînată sau controlată. Specificitatea culturii europene rezidă înainte de toate în continuitatea și intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanțele constitutive nu le zdrobește sau suprimă pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Aceasta o transformă într-un vîrtej și o fierbere culturală
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aceste opoziții, conflicte și crize; ea trăiește de pe urma lor. Acestea sînt, și ele, în egală măsură producătoarele și produsele ei. În cultura europeană sînt importante nu doar ideile călăuzitoare (creștinism, umanism, rațiune, știință), ci și contrariile acestora. Geniul european nu rezidă numai în pluralitate și în schimbare, ci și în dialogica pluralităților care produce schimbarea. El nu se regăsește în producerea noului ca atare, ci în antagonismul dintre vechi și nou (noul de dragul noului se degradează în modă, superficialitate, snobism și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
europeană nu reprezintă încă o țintă comună. Însă un destin comun este în stare de germinație din 1945. Cu toate că pentru majoritatea europenilor nu este încă vizibil, el își impune prezența, în ciuda tuturor deosebirilor sau disproporțiilor dintre situații și probleme. El rezidă în faptul că europenii: se confruntă cu aceiași factori de decădere și de descompunere și nu le pot face față decît printr-o atitudine comună; se confruntă cu aceleași pericole din punct de vedere al identităților, diversităților și varietăților culturale
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de sub-produse ale dezbinărilor și conflictelor europene, se înfățișează privirii noastre de astăzi ca produse principale. Astăzi înțelegem că Europa s-a creat și dezvoltat datorită faptului că a fost o piață comună culturală milenară și că unitatea culturii europene rezidă în vitalitatea antagonismelor sale, adică în dialogica sa. Astfel, prin această conștiință istorică nouă, comunitatea de destin care prinde rădăcini în prezent poate să retroacționeze asupra trecutului nostru și să-l reinventeze, nu în mod artificial, ci plecînd de la perspectiva
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe culmi și prizonieri îngropați în infernurile concentraționare, contrazice libertatea, egalitatea și fraternitatea. Însă Partidul este cel presupus a constitui conștiința luminată a poporului, iar ierarhia nu este justificată filozofic, ci mascată de teoria și discursurile oficiale. Diferența filozofică majoră rezidă în relația siste-mului cu pluralitatea, conflictualitatea și complexitatea sociale. Totalitarismul tinde să anihileze orice pluralitate politică, orice conflictualitate socială și să ocolească orice dialogică de funcționare care comportă antagonisme. El instituie o Unitate "monolitică" la vîrf: într-adevăr, conducerea Partidului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]