1,913 matches
-
tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților din planul existenței cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci la o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care la Berlin, la aflarea veștilor despre răscoala din țară ar fi plâns, și-a fi mușcat pumnii și ar fi înjurat. Ridicolul întâmplărilor este redat prin raportare la stenograma unei discuții despre cea de-a treia versiune a piesei, purtată la 30 iunie 1952, în redacția revistei "Viața Românească", pe care Marian Popa susține că l-a reprodus din Procesul "tovarășului" Camil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fie și parțial, densitatea materialului oferit studiului, la rândul său reflexie incompletă a complexității naturii umane. "Restaurarea, ca preocupare de concepție, reprezintă și ea un act creativ."10 Odată luate măsurile de precauție împotriva tentației exhaustivului, sortită eșecului și chiar ridicolului, este necesară totuși incursiunea în terenul definițiilor, fără de care nu se poate stabili un punct de pornire, ținând cont de avertismentul lui Ernst Cassirer, conform căruia din momentul când punem întrebarea "ce înseamnă cuvântul mit?" ne angajăm într-un mare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe săptămână, în prime-time), oferă totuși o perspectivă ironică la adresa super-eroului, dezvăluind anacronismul eroismului absurd și al "moralității aproape revoltătoare" (dacă pe moment impulsionase vânzările de bandă desenată, pe durată lungă, însă, a făcut rău acestei industrii, umplând-o de ridicol).659 Tot în anii '60, nemulțumirile unora dintre artiștii implicați în industria comics răbufnesc în contextul tulburărilor sociale și politice care au bulversat Occidentul. Artiști precum Robert Crumb, Victor Moscoso, Gilbert Shelton, Clay Wilson, Robert Williams, "Spain" Rodriguez sau Harvey
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu orice preț. Dar fiesta nu cere eforturi. Dimpotrivă, pare să se bazeze pe o totală lipsă de efort, în ciuda uriașei energii pe care o risipește. Bărbați în puterea vârstei se comportă ca niște copii, fără să se teamă de ridicol. Totul se întîmplă natural, fără reguli și fără limite, cu o sinceritate care încîntă și derutează. Mă uit și ascult fascinat și nedumerit. Se aud strigăte, exclamații ascuțite și strada seamănă din ce în ce mai mult cu un vulcan. Fiesta e, probabil, tot
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să alunece privirea, Doamne, ce caut eu aici?! și încă nu mi-am pregătit pe mâine lecția de geografie la a opta și a șaptea, franceza la a cincea și a șasea parcă, acesta este theo ignat în toată măreția ridicolului său! n-ar fi trebuit să fii altundeva?! 19 noiembrie, mă prefac în sala profesorală că nu înțeleg strategia bine pusă la punct a majorității feminine care, știindu-mă disponibil, vrea să mă însoare, aleasa, una, albă, grasă și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că sărmana Julia, fiica lui Augustus, fusese acuzată că provocase un scandal public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât Roma se indignase, fără să-și dea seama de ridicol. La gândul acela, buzele tânărului Împărat se arcuiră într-un surâs sarcastic, pe care, neștiind la ce se gândea, toți îl luară drept emoția tinereții. Între timp, înaintând într-o sincronizare perfectă - în spatele disciplinei se simțea mâna puternică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fiu selectat de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreau Încă să visez... Credeam că Înnebunesc de singurătate. Dintr-odată, un telefon! Sergiu! Am găsit și numărul lui Eugen; am vorbit cu el. Mâine mă Întâlnesc cu Eugen. Cum se joacă soarta cu sufletul omului! Ce joc primejdios! Ce ridicol! 28 aprilie 1963 (duminică) M-am Întâlnit dimineața cu Eugen, apoi l-am luat și pe Sergiu cu noi la plimbare. Ne-am plimbat la șosea, apoi ne-a apucat ploaia și am nimerit la mine, unde am mâncat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate să-mi creeze, omul acela perfect a plecat... S-a speriat de o secundă În plus pe care o avea față de mine și a plecat... L-am uitat pe Mircea În fața acestei noi iubiri? Se pare că da... Ce ridicole sunt câteodată convingerile mele... ce mincinoase... Zuluf 8 august 1963 Dragul meu, Să nu spui nimănui că sunt aproape nebună. Vezi, dar simțind că va Începe din nou zbuciumul pe gheață, Îmi vine să-mi iau lumea-n cap, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai importante decât dragostea. Experiența dovedește că se eșuează cel mai ușor În câte o femeie. Îmi este frică de sentimente; aș fi capabil să mă pierd, să accept liberul arbitru al unei frivole precum eroul lui Camil. Cât de ridicol este acesta când trece În registru patetic: Ei bine, Într-o zi vine femeia aceasta și-ți spune că toate astea trebuie să Înceteze până mâine la ora 11.35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În stația de tramvai de la Colței, Adriana M. mă ia de mână. „Ce este?“ „Nimic. Voiam să te sărut!“ „Stai liniștită. Nu pot suporta fetele cu ochelari!“ Se apleacă În față, ca și cum ar fi primit o lovitură, se surpă În ridicol. Nu știu de ce am fost atât de brutal, dar nu am deloc conștiința că aș avea cea mai mică vină. Îi Întorc spatele fără a-i mai adresa vreun cuvânt. (vineri) Astăzi, când să dau colțul la Bărăție, asist la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am chinuit s-o plătesc în cea mai mare parte a vieții mele de om muncitor, și să mă duc după o fată plicticoasă cu care abia dac-am vorbit. Ar râde cu toții acum, desigur, amuzați de ironia mea, de ridicolul poveștii mele și de felul isteț în care o exprimam. M-am uitat în jos la picioarele mele. Nu se clinteau, bineînțeles. Pe cât de incredibile ar fi fost comportamentul și motivația mea în orice lume reală, pe atât de reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
printre farurile roșii și galbene care ajungeau până la mine confuze și se spărgeau la capătul străzii în atmosfera încărcată de apă. Căutam firma luminoasă a taxiului care trebuia să sosească. Țineam într-o mână pungile, iar în cealaltă balonul acela ridicol, de care nu reușisem să mă eliberez. În sfârșit, taxiul apare, prins între alte mașini, înaintând încet în direcția noastră. Întorc capul și cu privirea o caut pe aceea a Elsei care este lângă mine, dar s-a distras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
una ca asta? Evident, trăiam atât de linștiți, atât de siguri, atât de încrezători!... Bătrâne, bătrâne! — Ai dreptate, da, ai dreptate. Și cel mai teribil este, nici nu-ți dai seama, că biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului e însă atât de puternic în ea, încât, ca să-și ascundă starea, ca să-și mascheze sarcina, o cred capabilă de lucruri care... În fine, nu vreau să mă gândesc la asta. Până una, alta, de o săptămână nu mai iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
EITAN, SPECIALIȘTI ÎN GINECOLOGIE 1. Pentru a suta oară Fima se Întrebă de ce nu existau și clinici specizate În boli de bărbați. De asemenea obiectă că limba ebraică nu tolera alăturarea a două substantive. Apoi Își dădu seama cât de ridicol era să folosească o asemenea expresie absurdă - „limba nu tolera“. Se simți cuprins de rușine, amintindu-și cum, ascultând știrile, se Înfuriase nu din cauza morții tânărului arab din tabăra de refugiați Jebeliyeh, ci din cauza folosirii frazei „ucis de un glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-și bată joc de iubitele lui, fără să le divulge identitatea și fără să se laude, expunând desfășurarea idilei cu umor și nostalgie, ca un om care știa deja de mult cât de amestecate Între ele sunt iubirea și ridicolul. Cât de dependenți de regulile fixe ale ritualului sunt atât victima, cât și seducătorul; cât de copilărească era dorința sa de nepotolit de-a cuceri și ce rol mic juca În ea dorința carnală, cum se Împletesc minciunile, rutina, obișnuințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu reușea mereu să iasă victorios În discuții, fiindcă Uri era la rândul său Înzestrat cu o inteligență pătrunzătoare, nu mai puțin ascuțită decât a lui Fima. Aveau În comun tendința de-a trece cu ușurință, aproape pe nesimțite, de la ridicol la empatie tragică și Înapoi. Și de-a distruge din două propoziții o argumentație pe care o construiseră În cel puțin un sfert de oră. În serile de vineri pe care le petrecea la Uri și Nina, Fima era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
numele lui, uneori chiar denaturată. Prietenilor le plăcea să-i amintească, uneori chiar cu ușoară dojană, că reușise de două-trei ori să aibă premoniții reale, ca de exemplu În ’73, când mersese din casă În casă și se lamentase până la ridicol din cauza orbirii care lovise Israelul și a catastrofei ce se apropia. Sau În preajma războiului din Liban. Sau Înaintea valului fundamentalismului islamic. De câte ori prietenii Îi aminteau de prevestirile sale, Fima se retrăgea În sine și răspundea cu un zâmbet trist că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu vocea sa de țăran și fascinându-i cu povești despre luptele aeriene la care participase sau despre aventurile sale amoroase din Orientul Îndepărtat, aruncând conform obiceiului său unele generalități despre capriciile simțurilor, descriind În cuvinte delicate inevitabila umbră de ridicol ce Însoțește orice acțiune și maschează Întotdeauna adevăratele motive, apoi aruncând un văl ușor de ironie conciliantă peste Întreaga poveste, peste iubiri și minciuni, peste generalizările de care se folosise cu doar o clipă Înainte. Lui Fima Îi era dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi tăiaseră telefonul, scutindu-l În felul ăsta de obligația de-a interveni. Și În afară de asta, era posibil să i se fi părut numai că auzise lovitura și țipătul prin somn, iar intervenția lui avea să provoace doar stânjeneală și ridicol. În loc să se Întoarcă În pat, continuă să stea așa, În bluza cu mâneci lungi, pe balconul de la bucătărie, printre rămășițele cuștilor, borcanelor și cutiilor În care Dimi și cu el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu, acru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inteligentă, dar nu ni s-a părut amuzantă. Cred că repetarea continuă a rutinei zilnice semăna un pic cam prea mult cu viața noastră domestică încât să ne facă să râdem. Dar, cu siguranță, Mark a depistat o ironie a ridicolului situației în care se afla. Dormea din nou în camera de oaspeți. Împărțeam din nou casetele video. Din fericire, grătarul George Foreman pentru carne slabă și grăsime redusă nu fusese despachetat din cutia lui Mark cu „cadouri de nuntă nefolosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]