1,892 matches
-
de mine, cu buzele, cu trupul, Părintele Dumitru reîntors de la episcopie, stau împreună cu părintele afară la masă, Diana și preoteasa în bucătărie pregătind cina, noi, bărbații, așteptând, dar ce-i cu tine, Daniel?! se miră pe bună dreptate părintele, eu roșind tot până în vârful urechilor las capul, e ceva schimbat la tine! Se vede?! Ce?! Ți-ai tăiat părul? Iscodindu-mă și eu gata să mărturisesc păcatul, să mă spovedesc părintelui Dumitru, și cineva, ceva din mine ia totul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spuse el sarcastic. Degetul sângerând a fost bandajat cu rapiditate și eficiență. Sub pretextul că se asigura că plasturele era bine poziționat, l-a strâns puțin de deget și a simțit o satisfacție vinovată când a văzut cum fața lui roșește ușor de durere. — Ce altceva mai ai? întrebă Calvin Carter curios. Aspirine? Ea dădu din cap cu precauție. —Doriți una? Nu, mulțumesc. Pix și carnețel? Ea dădu din nou din cap. Dar ce zici de - și asta e cam trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că îl cunoaște atât de bine încât nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ah... urmat de un zâmbet incomod. Păi, o să mă mut să nu îți stau în drum. Nu e nevoie, insista Flor. Stați exact unde sunteți. O singură dată acceptase oferta lui Flor și rămăsese, răsfoind o revistă de decorațiuni interioare, roșind de rușine, în timp ce Flor ofta și gâfâia, cu aspiratorul în mână. Flor cerea cinci lire pe oră. Vinovăția o determina pe Clodagh să îi dea șase. Se simțea atât de jenată, încât nici măcar nu suporta să o vadă și căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fiu acasă mâine seară. —Unde te duci? La lecția de salsa. —Poftim? Mi-a plăcut, spuse Ashling în apărarea sa. Nu sunt decât zece săptămâni. Iar eu sunt dezgustător de nelucrată. —O să slăbești în ultimul hal, strigă Joy. —Ba nu, roși Ashling. Sunt înscrisă la sală de ani de zile și nu am slăbit nici un centimetru. Poate ar fi o diferență dacă ai și merge din când în când, spuse Joy, cu ironie. Nu e de ajuns să plătești abonamentul. —Obișnuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înapoi, ar trebui să lupți pentru el. Nu știu dacă îl vreau înapoi. Oricum, nu am nici o șansă. Nu în fața lui Clodagh. Nu e chiar atât de frumoasă, spuse Joy, strâmbându-se. Instantaneu, amândouă au întors privirea către Ted, care roșea. — Deloc chiar, minți el cu nerușinare. —Vezi? se întoarse Ashling către Joy. El crede că e. În tăcerea ciudată care s-a lăsat între ei, Ashling a aruncat o privire în jur. Stătuse în acea cameră de vineri după-amiaza. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu luase În calcul că un copil va zăcea mort Între ei. Nu era tocmai cadrul perfect. Așa că spuse: — Îmi poți comunica o oră a decesului? Isobel Își ridică ochii de la trupul copilului, care prezenta semne avansate de descompunere, și roși aproape insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea, ocolindu-i privirea. Două, poate chiar trei luni. Voi ști mai bine după autopsie. Îi cunoști identitatea? — David Reid. Trei ani, Încuviință Logan. E dat dispărut din august. — Bietul copilaș. Isobel scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să o luăm din loc... Watson scoase mașina din locul de parcare, lăsându-l pe bătrânul ziarist de unul singur În ploaie. Ar trebui să te facă inspector! strigă el În urma mașinii. Inspector! Când ieșiră pe stradă, Logan simți cum roșește. — Da, domnule, spuse Watson, privind cum chipul comisarului capătă o culoare adorabilă de sfeclă. Sunteți un model pentru noi toți. 5 Logan Începu să se relaxeze În timp ce străbăteau Anderson Drive, Îndreptându-se către sediul central al poliției. Drumul fusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâmplase cu două nopți Înainte. Și ea Încă Îi spunea „domnule“. Dar și el Îi spunea „agent“. Nu era unul dintre cele mai romantice nume de alint. Deschise ușa sălii de consiliu și fu Întâmpinat de o furtună de aplauze. Roșind, Logan Își croi drum spre un loc din față, instalându-se pe scaun În vreme ce fața i se Înroșise ca sfecla. — OK, OK, zise inspectorul Insch, ridicând o mână ca să se facă liniște. Treptat, aplauzele se stinseră. — Doamnelor și domnilor, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el când se făcuse din nou liniște. După cum știți, aseară, sergentul Logan McRae l-a Înapoiat pe Richard Erskine mamei sale, după ce a găsit copilul acasă la bunica lui. Se opri și-l privi zâmbind pe Logan. — Hai, ridică-te. Roșind și mai tare, Logan se ridică de pe scaun și aplauzele porniră din nou. — Așa, zise Insch, arătând spre sergentul din cale-afară de jenat, așa arată un polițist adevărat. Fu nevoit să ceară din nou să se facă liniște, iar Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căutarea, pentru că micuța „Tiffany“ se joacă la de nisip În grădină. Clătină din cap. — Cotoroanță nebună... În orice caz, am o duzină de polițiști care verifică lista. — Deci, practic, stai cu mâinile-n sân până mai apare ceva, nu? Logan roși, apoi admise că așa era. — Și-atunci ce te oprește să faci ceva săpături În chestia cu „plutitorul“? — Păi, nimic, dar... Încercă să nu se uite În ochii lui Insch. — Sunt datele cazului... — Pune un agent să preia telefoanele, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din Aberdeen. Și acolo sare din lac În puț, când Gerald Cleaver, infirmier de noapte, Își exersează propriile-i „maniere la marginea patului“, În timp ce copilul e legat de pat. Supunându-l la perversiuni carear face și un star porno să roșească. Procurorul scoase cu blândețe amănunte de la el, vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jos și dădu drumul la o ploaie de Înjurături. Cele mai multe referindu-se la fundul șoferului din mașina cu pricina și la bocancul lui Watson. Se opri În mijlocul propoziției. — O, Doamne. Îmi cer scuze, domnule! Logan Își ridică o sprânceană. Ea roși. Am cam uitat că erați aici. Adică, nici n-a semnalizat, nici nimic. Îmi cer scuze. Logan trase aer În piept și se gândi la ceea ce-i spusese inspectorul Insch legat de privilegiile care vin odată cu rangul. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu stomacul plin de copci, Logan putea să-l bată de se căca pe el În exact două minute. Halal iubițel. Isobel se opri din râs imediat ce-l văzu stând lângă cadavrul dezbrăcat al lui Geordie Stephenson. — Bună, spuse ea, roșind ușor. — L-am identificat pe domnul acesta. Vocea lui Logan suna puțin mai rece decât cadavrul. — Ah, da... Îl privi, apoi privi corpul Întins În sertar. Făcu un gest către asistentul ei. — Păi... Brian te va putea ajuta. Schiță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu mai debiteze alte prostii. Ea Îl privi pentru o clipă. — Bine, zise În cele din urmă. Atunci mă duc să mă schimb. Ne Întâlnim În față. Pe când dispărea, Logan era convins că râde de el. Rămase singur pe hol, roșind furios. La recepție, Gary cel Mare se instala pentru alt schimb de noapte. Zâmbi și-i făcu semn lui Logan să se apropie. — Salut, Lazăre, mă bucur să văd că ai parte de recunoașterea pe care-o meriți! Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan, Îți dau voie să-ți iei liber dumincă. Privește Sabatul. Mergi și tu la meci, bea niște bere, mănâncă niște chipsuri, distrează-te și tu. Se opri și-i zâmbi șmecherește. Poate scoți la cină o agentă drăguță? Logan roși, ținându-și fleanca. — Ce vrei tu. N-am chef să te văd pe-aici până luni de dimineață. Ploaia se oprise până să plece Logan de la sediu. Ofițerul de serviciu Îl Încolțise cu alte trei mesaje din partea tatălui vitreg al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strâns. Făcu la fel și pentru dreapta, Întinzându-l bine și clătină din cap pentru treaba bine-făcută. O privi cu ochi triști pe agenta Watson, care se zbătea cu legăturile. — După asta, o să fie bine, Îi zise. Trebuie doar să... Roși. Știi tu... Să-mi dau drumul. După aia o să fie OK. O s-o facem și-o să fie bine. N-o să mai am nevoie de asta. Își mușcă buza și flexă din nou cablul. O să fiu normal și totul o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la filme cu dragoste; În ea totuși era veșnic un zgomot de tren care pleacă departe. Parcă ar fi vrut să trăiască cu toată ființa ei și parcă era oprită de mersul liniștit al limbilor de ceas. Era foarte timidă, roșea toată când cerea unei vânzătoare o cutie cu bomboane. Deodată, s-a trezit pe un vârf de munte, Într-un cort, lângă un foc și sub cerul Înstelat. Ochii ei s-au Închis În primele momente, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu dorință, cu poftă, cu nerușinare. A privit-o direct, fără perdea, ca și cum ar fi fost goală. Ea a recepționat din plin provocarea sau invitația lui, a Înțeles perfect mesajul său (nu era atât de naivă ca mine) și a roșit toată, ca și cum ar fi făcut ceva nepermis, ceva ce se face pe ascuns și nu trebuie să știe toată lumea. Eu am intuit destul de vag ceea ce se petrecuse sub ochii mei, am fost incapabil să fac un gest, să mă manifest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se numea Crețu Ion), care, În pauza dintre ore avea un gest reflex: odată, mă Împungea cu un deget În piept, fugind glonț până la ea și atingând-o pe braț: „Gata, am făcut contactul, pericolul de scurtcircuit este Înlăturat momentan!“; roșeam amândoi, dar eram fericiți: simțeam o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Câte un bărbat pentru fiecare continent pe care-l vizitez. Niște străini sexy. Cu cât mai puțini americani, cu atât mai bine. Și fără atașamente. Fără relații, fără complicații sentimentale — doar sex și atât. Adriana fluieră. — Querida! Mă faci să roșesc! — Dar Antarctica? întrebă Leigh. Nu cred că Adi a reușit să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge în loc de Antarctica. Emmy scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fată de casă aduse o tavă cu ceai și fursecuri. — Mulțumesc, Ama, spuse vânzătoarea fără să-i arunce nicio privire. — Gracias, Ama, zise și Adriana. “Me gustan sus aretes. ¿Son de aqui?” Îmi plac cerceii tăi. Sunt de aici? Femeia roși, neobișnuită să i se adreseze clienții. — Si, señora, son de aqui. El señor Winston me los dió como regalo de boda hace casi veinte años. Da, domnișoară. Domnul Winston mi i-a oferit ca dar de nuntă cu aproape douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
așa că mai bine aștept până termin. Tuși. Jesse o privi fix, cu o insistență care lui Leigh i se păru incomodă. Părea că îi studiază chipul în căutarea unor indicii și, după aproape un minut, ea simți că începe să roșească. Totuși el nu zise nimic. — Păi, cred că, ăă, ar trebui să mă duc la hotel să mă cazez, spuse Leigh stingând țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de Poland Spring. — Da. — Să vin înapoi după aceea sau vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar, totuși... Adriana surâse dezvelind dantura ei perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu avem nicio obligație. Am putea să ne întâlnim cu Toby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
scheci la sfârșitul conferinței lor anuale de luna viitoare. Eu tocmai o ajutam cu niște material nou. — Pe bune? spuse el. Foarte original. Era posibil ca el s-o fi crezut, se gândea Ruby, numai ca să nu o facă să roșească. Strategia lui ar fi funcționat Însă, din moment ce fața ei era Înflăcărată de rușine. Dintr-odată Îi sună pagerul. Mâna Îi țâșni către borseta de la brâu. —Scuze, tre’ să plec, spuse el. Luă o gură grăbită de cafea. Apoi puse paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]