4,307 matches
-
care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
de schimbarea diferitelor momente succesive, pe care se bazează existența materială, înseamnă a condiționa eul statornic de tot atîtea variabile, care au ca factor comun speranța. Iată de ce, de asemenea, trebuie îndepărtată speranța din cadrul manifestărilor spirituale ale omului: Cine este rob speranței Tuturor le este rob; Cu speranța însăși roabă-i Rob îi este-ntregul glob. [17] Firește că, odată redusă în sclavie speranța, individul domină evenimentele. Deși aparent exagerată în formularea ei, această cugetare cuprinde un perfect adevăr, căci acel
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe care se bazează existența materială, înseamnă a condiționa eul statornic de tot atîtea variabile, care au ca factor comun speranța. Iată de ce, de asemenea, trebuie îndepărtată speranța din cadrul manifestărilor spirituale ale omului: Cine este rob speranței Tuturor le este rob; Cu speranța însăși roabă-i Rob îi este-ntregul glob. [17] Firește că, odată redusă în sclavie speranța, individul domină evenimentele. Deși aparent exagerată în formularea ei, această cugetare cuprinde un perfect adevăr, căci acel care primește realitatea bună-rea, fără
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
înseamnă a condiționa eul statornic de tot atîtea variabile, care au ca factor comun speranța. Iată de ce, de asemenea, trebuie îndepărtată speranța din cadrul manifestărilor spirituale ale omului: Cine este rob speranței Tuturor le este rob; Cu speranța însăși roabă-i Rob îi este-ntregul glob. [17] Firește că, odată redusă în sclavie speranța, individul domină evenimentele. Deși aparent exagerată în formularea ei, această cugetare cuprinde un perfect adevăr, căci acel care primește realitatea bună-rea, fără a o fi legat de vreo
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
agriculturii se schimbă prea puțin între 1867 și 1914, în schimb aprecierile asupra resurselor și realizărilor industriale cunosc o mutație radicală: Notița din 1867 acordă cîteva pagini cantității și calității zăcămintelor, amintește că rîurile mișcă pulberi de aur pe care robii țigani le culegeau mai demult cu unelte grosolane, indică prezența fierului, cuprului și mercurului. Informațiile sînt mult mai ample în privința exploatării sării geme în județele Bacău, Prahova și Vîlcea. Tema concurenței între România și Galiția este lansată. Cît privește petrolul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
abatere de la el se confunda cu o inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un „corp străin”. La Petersburg, în orațiile adresate țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1988; a 2-a ed.: L'homme et le sens de l'univers. Essai sur Jakob Boehme, Paris, Philippe Lebaud, 1995, pp. 45, 98. Traduceri: Science, Meaning and Evolution. The Cosmology of Jacob Boehme, New York, Parabola Books, 1991, trad. de Rob Baker; Știința, sensul și evoluția. Eseu asupra lui Jakob Böhme, București, Editura Eminescu, 1992, trad. De Aurelia Batali, a 2-a ed.: București, Vitruviu, 2000, a 3-a ed.: București, Cartea Românească, 2007; Ciência, sentido & evoluçăo. A cosmologia de Jacob
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
, cărturar și orator religios. Originar din Iviria (veche denumire a Georgiei), a avut o tinerețe zbuciumată. Luat rob de turci, este dus la Constantinopol, unde avea să-și dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
simple variante, sau cel mult vlăstare răsărite din tulpina originară, de ale căror nuanțe și subdiviziuni amănunțite ar fi o pierdere de timp să ne mai ocupăm. Este suficient să Înțelegem, ceea ce pare indubitabil, că Secta originară este cea a Robilor Sărmani, ale cărei doctrine, practici și caracteristici fundamentale includ și Însuflețesc Întreaga Corporație, oricum i s-ar spune și oricât de diversificată ar fi ea În exterior. Iată care sunt doctrinele speculative precise ale acestei Confrerii: cum Își imaginează mintea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ale cărei doctrine, practici și caracteristici fundamentale includ și Însuflețesc Întreaga Corporație, oricum i s-ar spune și oricât de diversificată ar fi ea În exterior. Iată care sunt doctrinele speculative precise ale acestei Confrerii: cum Își imaginează mintea sărmanilor robi irlandezi Universul, Omul și Viața Omului; cu ce sentimente și opinii privesc ei spre Viitor, la Prezentul care-i Înconjoară, precum și spre Trecut ar fi extrem de dificil să specificăm. Constituția lor pare să conțină unele elemente Monastice: aflăm că sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Jurământ Monastic, cel de castitate, le este rigid impus. În plus, ei par să imite Corporația Filfizonilor prin marele lor principiu de a purta un Costum specific. Dar nu veți găsi În Volumul de față nici o descriere a Costumului Sărmanilor Robi irlandezi, pentru simplul motiv că acesta pare că nu poate fi descris prin intermediul imperfectului organ al Limbii. Veșmântul lor este alcătuit din nenumărate pulpane, falduri și pliuri neregulate, din stofe de toate felurile și culorile, prin urzelile labirintice În care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau doar cu o calotă detașabilă, pusă pe balamale sau cu supapă; În primul caz Își pun uneori pălăria invers și o poartă cu borul În sus, ca o tocă Academică, obicei a cărui semnificație este necunoscută. Numele de Sărmani Robi sau Sclavi pare să indice originea slavă, poloneză sau rusă: dar, pe de altă parte, esența intimă și spiritul Superstițiilor lor manifestă mai curând un caracter Teutonic sau Druidic. Ar putea fi considerați drept adoratori ai Herthei sau ai Pământului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de explozii de entuziasm frizând ferocitatea. Dau foc la oameni, dacă nu prin idoli Împletiți din nuiele, atunci În colibe clădite din brazde de iarbă. În ce privește alimentația, ei Își au regulile lor. Toți Robii Sărmani sunt Rizofagi (sau Mâncători-de-Rădăcini), câțiva sunt Ihtiofagi și mănâncă Heringi Sărați: se abțin de la orice altă hrană de natură animală, cu excepția, poate, datorată vreunei ciudate rămășițe inversate de simțământ Brahman, a animalelor care mor de moarte naturală. Subzistența lor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nume lipsit de sens pentru mine - Defunctul John Bernard -, ne oferă următoarea imagine a unei locuințe ai cărei locatari par să aparțină acestei credințe, deși lucrul nu este precizat În mod expres. Astfel, cititorii mei germani pot contempla un Sărman Rob irlandez ca și cum l-ar vedea cu propriii lor ochi, ba chiar să se uite la el În timp ce stă la masă. Mai mult, În atât-de-prețioasa foaie de maculatură menționată mai sus, am găsit schița corespunzătoare unei Gospodării de Filfizon, pictată de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în mințile individuale este concentrat tot ce reprezintă valoare în întregul univers. Și-și va da seama că omul a cărui minte oglindește lumea devine, într-un anumit sens, la fel de măreț ca lumea. Emanciparea de spaimele de care e bântuit robul împrejurărilor îl va face să simtă o bucurie profundă, și oricare ar fi vicisitudinile vieții sale exterioare, el va rămâne statornic în adâncul ființei sale de om fericit". Capitolul I Începuturile. Schimbul preeconomic 1. Întunericul. Economia naturală În tot ceea ce
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
tiret qui sépare le verbe du reste de la phrase instaure un moment de suspense, afin de suggérer l'aspect duratif du verbe, aspect qui peut contribuer à accroître l'ineffable poétique. Épithète Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temnița încătușat. (Vreau să joc !) (Blaga, 2010 : 21) Pour que Die ne se sente plus en moi une esclave dans une prison enchaîné. (Je veux danser !) (Miclău, 1978 : 131) L'épithète de Blaga est, pour la plupart des fois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ô, je veux danser comme jamais n'ai dansé !/Que Dieu ne soit point/en moi/comme esclave en prison enchaîné. " (Texte source : " O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat !/ Să nu se simtă Dumnezeu/în mine/un rob în temnița încătușat. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 21). 768 Basil Munteano, " La poésie de Lucian Blaga... ", op. cît., p. 181. C'est nous qui soulignons. Le problème de l'identité est à identifier, selon Basil Munteano
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
completate de o imaginație productivă, se împletește cu subtile comentarii asupra puterii, asupra comportamentelor umane ori cu meditații alternând gravitatea cu umorul. Autorul vizează evident realitățile contemporane, sugerând posibilitatea ca Babilonurile noi să fie îmblânzite, făcute mai puțin nocive de către robii lor, pe cale pașnică. Interpretarea episodului veterotestamentar în acest sens conduce însă acțiunea în domeniul neverosimilului. Multe reflecții, de asemenea, împrumută, desigur pentru a capta bunăvoința cenzurii, viziuni simpliste ale doctrinei materialismului istoric. Esthera rămâne astfel mai mult o încercare meritorie
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Apoi, dotați cu corăbii de la bosporani, ei au atacat orașul Pityus, de pe coasta nord-estică a Mării Negre, dar au fost respinși, iar în 256, iau cu asalt orașele Phasis, Pityus și Trapezunt, de pe coasta estică pontică, de unde au capturat bunuri și robi. Următorul atac al goților se produce în 257-258 și are ca punct de pornire orașul Tyras, de la gura Nistrului, supus anterior unor repetate distrugeri. Pornind de-aici, ei se îndreaptă spre sud, pe mare și pe uscat, fiind atacate Histria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânea efectiv, ca rege, o întinsă parte a romanității. Istoricul Sozomen spunea că hunii lui Uldis, în 408, pradă în sudul Dunării-acțiunile lor de pradă aveau ca țintă dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut, descrierea lui Priscus despre Attila și curtea lui este asemănătoare cu aceea a misionarului franciscan Pian del Carpini la curtea hanului mongol, în secolul al XIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în robi (i-au supus) ai acestor noi dominatori. De fapt, slavii au fost cuceritori în aceeași măsură ca și alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atrăgător, aproape idilic, dar nu corespunde adevărului. Slavii n-au fost, ca popor păgân, cuceritor, mai blânzi decât alte neamuri barbare ce au năvălit în Dacia. Istoricii bizantini ne înfățișează, realist, grozăvia prădăciunilor slave în sudul Dunării: orașe întregi măcelărite, robi, cei care nu puteau fi luați erau uciși, ofițeri și soldați bizantini, căzuți prizonieri, erau torturați. Așadar, slavii n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei s-au manifestat ca niște cuceritori semeți, mândri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau din atacurile de pradă asupra vecinilor lor, slavi și ruși, de unde aduceau prizonieri, care erau transformați în robi și vânduți pe piețele de sclavi. Comunitățile tribale ungare au adoptat preceptele nomadismului ecvestru-societatea nomadă ungară tindea să se militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade din stepă și jafuri. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după secolul al VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte a slavilor au trecut Dunărea și s-au instalat în sud. Pe de altă parte, numărul daco-romanilor a crescut prin prizonierii (robii) aduși de slavi din sud și prin migrația spre nord a unei părți a populației romanice, care se refugia din regiunile balcanice ocupate de slavi spre nordul Dunării (vezi Viața Sf. Dimitrie de Tesalonic). În timp, s-a adăugat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu, sfânt, stareț, vlădică, blagoveștenie și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]