1,797 matches
-
departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era alburiu-metalic fără pată de nori. Încet și răcorindu-se puțin, veni seara, cu imense roiuri de țânțari, cu țârâitul ușurel al greierilor, cu pregătirea cinei și a fumarului pentru vremea nopții. Moș Gavril a pregătit mămăliga și scrobul, eu am strâns ierburi pentru cele trei fumare, două în fața colibei și unul în spate. Vara, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cel Orb (1505-1517) BOGDAN III, domn al Moldovei Doamna Chiajna, soția lui Mircea Ciobanul, CHIAJNA, doamna domn al Țării Românești (1559-1568) Ludovic al XIV-lea al Franței (regele Soare) LUDOVIC XIV, rege al (Bibliotecile publice în cataloagele Franței tradiționale) LUDOVIC, roi de France (B. univ. în cataloagele tradiționale) Elisabeta I, regină a Angliei și a Irlandei ELISABETA I, regină a Angliei și a Irlandei (B. Publice) ELISABETH I, Queen of England and Ireland (B. Universitare) Observație Când suveranul poate fi identificat
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
sărmane suflet, Pustiul Africei în vânt ș-aleargă A unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar vai, peste pământul pe care cerul darnic Cu rod și cu de toate cu -asupra de măsură L-au înzestrat, tot omul nu-i de nimica sigur De astăzi până mâne. Tatarii duc adesea Pe șesurile mândre prădalnicul lor roi Și cine nu vrea doară acela nu se leagă De-acea frumoasă țară. Adesea pe Ceahlău Făcîndu-mi ochii roată, am zis ce bine-ar fi O mână să cuprindă atât cât vezi cu ochii Și nu mai mult... întinsă ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
episcop puternic de lege apuseană Dar toți ei se aseamăn cu vergile-unei mături Ce coadă n-au, legate nu sânt nu poți să mături Cu ea dușmanii țării, prădalnicele neamuri: Nu sar toți pentru unul și unul pentru toți. Și roiurile-s bune, prisaca înflorită, Dar ce folos când toate nu au un prisăcar? DRAGUL Bogdane, iată cheia... din scrin adu-mi coroana Și-un văl înuntru, un negru văl, tu scoate-l... (Bogdan face tot ce i se spune) Acuma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zi viteaz la gâde, isteț [la] cel viclean Din lupi îți fă o oaste, din vulpe căpitan, Din poftele mulțimei fă-ți scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; C-o frază lingușește deșertăciunea lor: Din roiuri risipite vei face un popor... Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presura-va... Păzește-te de una: să te ferească ceriul Ca-[n] ceasuri de uitare să le spui adevărul... Tu, ce-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
caută și eu vin naintea lui. {EminescuOpVIII 120} [BOIERUL] (aparte) Ăsta vorbește-n pilda mea. S-ascult. [tare] Ce se mai întîmplă pe-acolo prin Maramureș, moșule? [MOȘUL] Ce să se-ntîmple, boierule? Ia nimica decât c-a adormit prisacariul și roiurile de albine nu știu ce face de capul lor și bat câmpii. Dar feciorul prisacariului să nu s-arate, că stă vânătorul după gard și-l săgetează, ci să vie numai c-un fluier în mână și să cânte cîntecu tătîne-său și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face de capul lor și bat câmpii. Dar feciorul prisacariului să nu s-arate, că stă vânătorul după gard și-l săgetează, ci să vie numai c-un fluier în mână și să cânte cîntecu tătîne-său și s-or ivi roiurile de albine. 4 2279 Din lungi cărări de codru, din munți cu vîrfu-n nouri Ieșit-au Dragoș Vodă îmblînzitor de bouri; Mulțimea curgătoare s-a fost întins pe vale Și buciumele sună și oile-s pe cale, Nainte merg moșnegii cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pîn-unde marea sfarmă de țărm al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și nebun zi-i celui nobil, zi că prost este cel drept; Din ale mulțimii patimi fă o scară de mărire Și te vor urma cu toții prinși de-o vecinică orbire Și, cu laude viclene lingușind prostia lor, Tu din roiuri risipite înjgheba-vei un popor. O, fi sigur că la rele el de-a pururea urma-va Și cu sânge și cenușă tot pământul presura-va, Dar ferește-te de una: Te păzească numa cerul În momente de uitare a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie Domn acela ce cu toții [î]l alegem". "Cum alegem? O, păstrează-ți sfatul tău, preaînțeleptul, Să fim Domni avem în țară toți putința, nimeni dreptul... Dumnezeu alege Domnii și nu omul. La-nceput, Când norodul se ridică ca un roi necunoscut, Când în lupte el se zbate, de străine lanțuri scapă, Când prin [tot] ce cucerește se întinde ca o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul încă i-l îndreaptă... Dumnezeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întinde ca o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul încă i-l îndreaptă... Dumnezeu alege-atuncea Domnii cei meniți să poarte Firul țării cei străveche de la leagăn pâni la moarte. Oare-albinele în roiuri pe crăiasă și-o aleg...? Oricât de viteaz să fie cel ales și om întreg, Lui asemei i s-o crede fiecine dintre noi, Dușmănia, dezbinarea va intra orcînd în roi. De voiți un Domn în țară, să nu fie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cei străveche de la leagăn pâni la moarte. Oare-albinele în roiuri pe crăiasă și-o aleg...? Oricât de viteaz să fie cel ales și om întreg, Lui asemei i s-o crede fiecine dintre noi, Dușmănia, dezbinarea va intra orcînd în roi. De voiți un Domn în țară, să nu fie din pământ, Căci în el fieștecare o să puie crezământ. Oare cine-n astă lume să ne fie de folos Și ce Domn este mai mare peste lume ca Hristos? Fie unul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a blăstăma pe tatăl meu precum un copil învață prima sa rugăciune. Căutam adevărul acolo unde nu-l găsești neciodată și, în loc să dau peste adevărul sec și osos, am dat peste o minciună întrupată care purta în sânul ei un roi de vise, în ochi o mie de-nșelăciuni... Am dat peste o femeie... m-am aninat de acea femeie, de acea minciună sfântă, cum sângele unui șarpe pătează o cruce de aur, cum Mesalina desfrânată pune, beată de vinul crimei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
respir umbră și mirosul din foi; 2291 Pin visele-mi obscure cu-ntunecări de soare Carpatul își ridică a lui frunte-n ninsoare, Cu umere stârpite de viscole rebele, Înmormântat de codri și-ncununat de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presăra-va. Ferește-te de una:... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine mândra diademă? Dac-ar fi numaidecât Să mă-nduplec a ta jertfă în sfârșit să o primesc Mântuirea mea atuncea aș avea s-o mulțumesc Unui roi întreg de mutre de prădați închinători Ce-ai avut pe rând. Mai bine mor de zece mii de ori. LAIS (lui BOMILKAR) Iar acuma semnătura... (BOMILKAR i-arată locul) Aici. (el scrie asemenea un papirus din parte-și) {EminescuOpVIII 474} CHALKIDIAS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii în fiecare zi de-acasă și roiul, să nu te mai prind azi pe-aici că e de rău. Se execută, se echipează la chibrit ca un adevărat soldat și, fără să mai pună nici o întrebare, o tulește afară. Încep să scormonesc prin dulapuri, să răstorn sertarele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine în formație?” Cu aceste întrebări în minte, Costăchel a pornit într-acolo. Pe măsură ce înainta, ceva din înfățișarea omului îi spunea că l-a mai văzut undeva... „Unde? Când? Cine-i?... Roiul de întrebări i se învârtea în cap, amețindu-l. S-a oprit, cu gând să le ordoneze. Fără un răspuns limpede, a pornit din nou... Un pas... doi... și a rămas cu respirația oprită... „Aista-i Filip!... Brad Filip!... Nuuu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai țin în brațe, buzele lor nu mai mângâie, dar stau de vorbă și încep să se audă unul pe altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nou slabă. Se simte ciudat în legătură cu felul în care merge și vorbește. Concurentul lipsit de șanse răzbate din ea. Respiră aerul îmbâcsit și miroase gunoiul. Sentimentul e asemănător cu cel simțit la descoperirea unui cadavru care putrezește, acoperit de un roi de muște, la ora cinci dimineața, pe malul unui minunat râu de primăvară. Nu poate face nimic ca să schimbe cursul destinului ei. Este condusă. Glasul cu care vorbește nu e familiar. Insistă în continuare, totuși. Nu există o hartă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
etalon de măsură pentru durere. Iar el are tot timpul din lume. Uneori tresaltă, aducându-și aminte, înnebunit, să se ducă, să repare, să desfacă. Cel mai adesea stă liniștit, cu semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se întinde spre ei. Ceva minunat: poate să numere până la oricât, chiar și toate roiurile astea, adăugând pur și simplu unu. Să-și acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se întinde spre ei. Ceva minunat: poate să numere până la oricât, chiar și toate roiurile astea, adăugând pur și simplu unu. Să-și acopere datorii, pariuri. Să planeze sus, la cel mai mare număr. Într-un turn de veghe, pe un deal. Oamenii pot face orice. Ei nu știu că sunt zei, că pot supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fac asta? Nici măcar nu știu unde sunt morții. Frigul își înfipse ghearele în șira spinării lui Karin. Lucruri tenebroase, jocuri la care făcuseră aluzie polițiștii. Cum adică, Mark? Ce vrei să spui? Își agită brațele în jurul capului, alungând răul ca pe un roi de albine. De unde să știu eu ce vreau să spun? — Ce fel de... morți nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e sora mea. Nici măcar nu știu unde sunt eu. Tot acest așa-zis spital ar putea fi un studio de film, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]