2,161 matches
-
diploma în litere și filosofie de la ENA (Ecole Nationale d'Administration). Membru activ al organizației ma oiste "Stînga proletară", pînă la dizolvarea acesteia, în 1975, a fost influențat în scrierile sale de mișcările din Mai '68, dar și de aventurile romanești în Arabia, de Rimbaud și de Conrad. A obținut Premiul Femina în 1994 pentru Port-Soudan și Premiul France-Culture pentru Tigre en papier, în 2003. În căutarea unor rețete inedite, în care ficțiunea să ajungă un fel de mutant al realității
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
anorganicul... Dacă turbulentul și mereu surprinzătorul Michel Houellebecq a pus în scena romanului său, La carte et le territoire, un personaj scriitor, cu același nume, pe care îl asasinează în final, Olivier Rolin își scrie și el cronica unei morți romanesc anunțate în Baku, ultimele zile. De fapt, totul a început cu cîțiva ani mai devreme cînd, în Suite à l'hotel Crystal (2004), autorul se imaginase agent secret, spionînd prin diverse colțuri ale lumii, adăpostit în diferite camere de hotel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nothomb în societatea japoneză descrisă în Stupeurs et tremblements). Abilitatea autorului de a crea și întreține echivocul, astfel încît să nu se simtă "neglijați" nici liberalii occidentali nici cripto comuniștii estici, este perceptibilă încă de la nivelul de bază al construcției romanești, cel al alegerii numelor de personaje și locuri. Căci fiecare cititor, din indiferent ce spațiu ar proveni, are tentația, poate inconștientă, de a situa în timp și mai ales în spațiu evenimentele ce i se înfățișează, dintr-o nevoie firească
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva argumente sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de formație științifică, admirator al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită de anecdotă, de fantezie, de o mai mare empatie cu lumea pe care o disecă. Pe ansamblu, totuși, o "artă franceză" a romanului, mai degrabă decît a războiului. Din fericire. Eșecul romanesc al multiculturalismului? Marile instituții și organizații mondiale continuă, la foc automat și, cumva, autist, să învîrtă placa toleranței, a multiculturalismului, a corectitudinii politice, într-un cerc vicios pe care nu-l pot sparge, întrucît s-au blindat masiv cu discursuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să nu am sentimentul că ți-am făcut vreun rău mare, ceea ce-mi va da dreptul să-ți cer, îmbrățișîndu-te, să mă uiți. Mai bine golan decît... Mai toți comentatorii și cititorii francezi avizați consideră că adevăratul fenomen literar romanesc al anului 2011 nu a fost nicicum textul lui Alexis Jenni, premiat de Academia Goncourt (gurile rele spun că a fost, de fapt, un omagiu adus celei mai prestigioase edituri pariziene, Gallimard, care își sărbătorea centenarul), ci cel al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl tratează cu toate nuanțele cuvenite, dar fără vreo afecțiune sau atracție specială pentru vulnerabilitatea ființei din spatele mitului, așa cum o făcea, de pildă, cu cîțiva ani în urmă, Gilles Leroy (premiul Goncourt pentru Alabama song), îndrăgostit progresiv de recrearea romanescă a Zeldei, nefericita soție a scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cauzele trădării lui Denis Donaldson, prietenul lui Sorj Chalandon, ca și contextul asasinării sale (a fost împușcat în cap, în 2006, act revendicat abia trei ani mai tîrziu de Real IRA) rămîn în mare măsură misterioase, ceea ce a stimulat vîna romanescă a scriitorului francez. Se pare că ar fi fost vorba de un șantaj, facilitat de o situație financiară inconfortabilă a na ționalistului irlandez, sau de o relație extraconjugală. Cert e că Chalandon oferă o versiune mai romantică și mai tragică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu e o lecție de viață, ci o tentativă de a descîlci complicatul mecanism al trădării
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
importante, înaintea Goncourt-ului de acum, fiind Grand Prix Poncetton și Prix Roman France Television, ambele pentru romanul Où j'ai laissé mon âme (Unde mi-am lăsat sufletul), 2010. Stilul Ferrari e cu totul particular; avem în mînă un construct romanesc alunecos, pentru că aparent extrem de solid, avînd în vedere parcursul intelectual al autorului, dar în fapt fugace, schimbător, "cuantic", aprinzîndu-se într-o parte pentru a se stinge discret și a țîșni unde te aștepti mai puțin, acoperind aventuros cam tot secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Yersin, între Europa și Asia, prin păduri virgine sau pustiuri sălbatice, răvășite de epidemii, îl urmăm cu încîn tare și convingere, pentru că totul "sună" autentic. Nimic nu pare inventat sau adăugat, neverosimilul destin al lui Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și veridice cu cît autorul a petrecut multă vreme răsfoind miile de scrisori schimbate între ei de "banda pasteurienilor" și arhivate cu grijă de celebra instituție pariziană. Dar de unde a apărut acest
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ruperea ritmului și ierarhiilor cotidiene se realizează și la nivelul limbajului, autoarea navigînd cu abilitate printre varii jargoane și coduri, de la cel de birou de analist financiar, la cel al străzii, al prospectelor publicitare, al manualelor etc., pînă la finețurile romanești cele mai subtile. De la Roxane trecem la poveștile de amor virtual ale mamei sale, apoi, fără tranziție, la Tsutomu Miazaki, japonezul care, între 1988 și 1989 a ucis patru fetițe, pe care le-a tăiat bucăți și le-a mîncat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl adoptase și uitase nu doar limba franceză, ci și propriul nume. Aceste cîteva informații s-au păstrat de-a lungul timpului și l-au marcat cumva, subteran, pe François Garde, care a ajuns să-i aducă un omagiu romanesc peste veacuri. Tot restul însă e poveste imaginată de un scriitor care a dorit să scrie un roman de aventuri, punînd în scenă subiectele care l-au pasionat dintotdeauna călătoriile, Pacificul, secolul al XIX-lea. Textul, care se structurează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi resping, rînd pe rînd, manuscrisele! De parcă Mérot și-ar fi înscenat romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din tarele societății contemporane, se constituie totuși într-o operă de ficțiune, bine scrisă, deși caricaturală pe alocuri, nici într-un caz asimilabilă unui manifest insidios
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care face corp comun cu magma romanescă, nu poate fi detașat cu totul de ea, dar nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
E vorba de acele voci care, deși puternice, frămîntate, autentice, ajung foarte greu sau deloc la urechile ochilor noștri. Cîți au auzit de Felicia Mihai, sau de Irina Egli, sau de Cornelia Petrescu, de pildă? Primele două încîntă deja peisajul romanesc francofon canadian, iar cea din urmă publică, discret, dar constant, de ani buni, atît în Franța, cît și în România, romane, nuvele, poezii de o remarcabilă ținută literară. Astfel, primele romane, publicate sub pseudonimul Ecaterina Petre, au apărut în 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Universal Dalsi) ; în fine, cel mai recent roman, Vizitatorul, apărut în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
captivant. Rănile trecutului nu se vindecă, se estompează doar, iar caracterele rezistă sau nu la marile provocări la care le supune marea ruptură a plecării din Bucureștiul anilor '80 pînă în America de azi și înapoi în România postrevoluționară. Tensiunea romanescă e men ținută vie prin alternarea planurilor, astfel încît începuturile poveștii de dragoste dintre Andi și Carmen se împletesc cu avatarurile ame ricane ale bărbatului fugit înainte, pentru a pregăti terenul în vederea reîntregirii familiei sub auspiciile normalității. Interesantă e coabitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Echenoz Nu e chiar așa. Și eu am bîjbîit între 20 și 30 de ani. Chiar dacă trăiam un sentiment de libertate totală, pe care nu l-am mai regăsit niciodată după aceea, nu știam cum să mă lansez în forma romanescă. De cînd mă știam eram cititor de romane, dar nu eram deloc sigur că voi găsi maniera de a le scrie. Pînă în ziua în care, după ce s-au adunat o mulțime de pagini, am decis să-mi pun dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Marsilia, Rodez, Aix-en-Provence. Cînd am ajuns la Paris, la 22 de ani, am avut imediat senzația extrem de puternică cum că acest oraș fabrică o inifinitate de motorașe de ficțiune, că produce imaginar cu nemiluita. Mutîndu-mă la Paris, mă instalam în romanesc. Mă plimb în continuare foarte mult. Mi-a plăcut să descopăr, în L'Herbe des nuits, că Monoprix-ul de pe strada Rennes a fost cîndva P. Modiano Era amplasamentul unei școli de fete care fusese dărîmată și locul a rămas mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de d'Ormesson, "credo quia absurdum", totul cu o vioiciune, gratitudine și nostalgie care fac lectura nu doar plăcută și instructivă, ci fratern participativă la preocupări ce nu sunt nimănui străine. Volumul scapă, ca multe din creațiile autorului, convențiilor genului romanesc, amestecînd încă o dată, în stilu-i elegant și inimitabil, eseu și ficțiune, făcînd să defileze pe sub ochii uluiți ai cititorului, personaje de primă mînă, precum Platon, Aristotel, Kepler, Galilei, Newton, Darwin, Einstein și mulți alții care au contribuit substanțial la făurirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încă de la primele sale romane (Bleu comme l'enfer, 1983, Zone érogène, 1984, 37°2 le matin, 1985, Maudit manège, 1986), amestecînd voluptuos umor și pesimism implacabil, un fel de Houellebecq avant la lettre, dar cu un plus de savoare romanescă. Aceleași coordonate majore le regăsim și într-un roman din 2010, Incidences, pe care mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de cele mai multe ori ce anume motivează reacțiile și acțiunile personajelor. Această dimensiune a indeterminării, a neînchiderii întreține, de fapt, o tensiune extrem de stimulantă intelectual, cu atît mai mult cu cît mașinăria construcției romanești funcționează impecabil, nimic nu poate fi pus pe seama neglijenței sau a grabei autorului. Nu, cititorul trebuie să rămînă ușor flămînd la sfîrșitul acestui exercițiu, iar dacă mai are resurse, își poate umple singur spațiile albe. În orice caz, Marc nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acesta nu păcălește pe nimeni. (C) Nici Maxime Roussy nu dorește să-și ascundă prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor sale derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei nu este aceea de a comunica un conținut, ci de a-l ascunde, de a-l masca. Lectura și scriitura devin practici clandestine, ce nu se deschid nici comunicării și nici dialogului. Preferând să se considere scriptor, romancier al romanescului și nu al romanului, Roland Barthes refuză scientismul, discursul care se gândește pe sine ca știință, dar nu poate accepta să se gândească și ca discurs, afirmând că nu crede în discursul științific 275. Poate și din pricina acestei poziții, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]