12,281 matches
-
toate convorbirile noastre (am acordul lui Titus: „ - Cu condiția să nu mă bagi în bucluc!” „ - Fii pe pace!”). El: - Auzi, sinucidere din dragoste acum, la sfârșit de mileniu! Dar suntem în epoca zborurilor cosmice, dragă! Luna și-a pierdut aureola romantică. Ce să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună? Urmele tălpoaielor de plumb ale ghetelor lui Niel Armstrong? Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul ei, mi se pare de-a dreptul caraghioasă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cred că ți-l mai amintești. Se pare că romantismul nu este nici o vârstă trecătoare, nici o epocă a culturii, ci o permanență. Nu fac decât să reiau o idee veche. Amintește-ți versul lui Eminescu: Eu rămân ce-am fost: romantic. O expresie lapidară a imobilismului râvnit de ființa umană în fața curgerii eterne. Din cauza distanțeloră astronomice, și stelele par fixe. Deci, le luăm ca atare... Să-i acordăm și omului această favoare! Romantismul, spuneam, ca vârstă spirituală există de totdeauna. Se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aliat (aparent un dușman) pentru a se ruina cât mai curând. Când se vrea absolută, și poate că în fiecare pereche se vrea astfel, caută mari piedici, în ultimă instanță - moartea, rezolvare sigură a nesăbuitei aspirații. De aceea unii eroi romantici acceptă sacrificiul ultim ca pe un balsam. Cine cutează a dori totul în dragoste trebuie să știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul are o anume lumină pe chip. Iubirea purifică, mai bine-zis, insul se purifică întru venirea iubirii. În templul ei nu se poate intra decât curat, așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii au văzut îngemănate iubirea și moartea. Marea iubire, suferind de durerea neîmplinirii, cheamă curând moartea... în ajutor! Numai în dragoste are omul sentimentul timpului, al rapidei treceri, al ruinei și al pieririi. Simțul acesta devine enorm în momentul maximei încordări
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Teoctistul, nu cu noi. Să găsească el un sfânt mai jerpelit și să-l înlocuiască. Până una-alta, astăzi ai voie să te iubești cu cine poftești. Firește, cu acordul persoanei în cauză. Să-ți scoți la mezat sentimentele pătimașe, romantice, iubărețe. Să faci declarații publice până nu mai poți cui îți dă ghes inima. Să calci pe picior pe cine vrei tu în tramvai, cu condiția ca grosolănia să aibă drept unică scuză faptul că tu ești dus cu gândul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar fi cărat definitiv din viața ei într-un registru romantic spre clasic cu tot cu surâsul lui inefabil și exotic. Până la urmă, nu tot din cauza unuia de teapa lui Dumitrescu răposase bietul poet în duel numai ca să-și salveze onoarea în fața altor Dumitrești, la fel de incapabili să înțeleagă un spirit grandios? Și-apoi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
literatura timpului lor, trata cu oarecare scepticism entuziasmul. Tineretul francez, de pildă, intrat în viața politică în anii 1820 -, nu înțelegea cum ar fi putut comunica cu ei. După cum a spus-o Lamartine 73, Franța se cam "plictisea"; ea devenise romantică. După ei a apărut un conducător care i-a făcut să vadă ceea ce reprezintă cu adevărat o politică romantică. Acest Napoleon sentimental* a păstrat pentru toată viața ceva din aerul conspiratorului care fusese în tinerețe. El pretindea că îl răzbună
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu înțelegea cum ar fi putut comunica cu ei. După cum a spus-o Lamartine 73, Franța se cam "plictisea"; ea devenise romantică. După ei a apărut un conducător care i-a făcut să vadă ceea ce reprezintă cu adevărat o politică romantică. Acest Napoleon sentimental* a păstrat pentru toată viața ceva din aerul conspiratorului care fusese în tinerețe. El pretindea că îl răzbună astfel pe unchiul său, marele împărat. Într-o zi a proclamat cu mândrie, în fața întregii Europe, că, în sfârșit
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
diplomației țariste în timpul domniei țarului Alexandru al II-lea, în perioada 1856-1882. 72 Ludovic Filip de Orléans, rege al Franței (1830-1848), din ramura colaterală, orleanistă, a familiei domnitoare Bourbon. 73 Alphonse de Lamartine (1790-1869). Poet dar și istoric și prozator romantic francez, membru marcant al guvernului revoluționar în revoluția din 22 februarie 1848 de la Paris, a constituit o inspirație și un imbold la luptă pentru revoluționarii pașoptiști români. A fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări istorice: Istoria girondinilor (1847), Istoria revoluției din 1848 (1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred de Musset (1810-1857). Poet, prozator și dramaturg romantic francez. A scris, printe altele: poezii: Noaptea de mai (1835); Noaptea de octombrie (1835), Noaptea de august (1836); proză: Confesiunea unui copil al secolului (2 volume, 1836), Mimi Pinson (1845), Nuvele (1848); teatru: Andrea del Sarto (1833), Lorenzaccio (1834), Cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
decenii întregi de viață fără nici un rost. Când asupra unora se abat necazuri și vânturi potrivnice, aceștia se năpustesc asupra semenilor lor, vrând parcă astfel să-și răzbune neputința de care, în fond, ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și unui r?spuns sub forma unui principiu care s? justifice imaginarul artistic din opera poetului. În cazul de fă?? credem că natura eminesciana reprezint? desacralizarea unui mit, al Paradisului pierdut. Tema literar? a acestui mit era omniprezent? În perioada romantic?, fie că reverie spre spa?îi exotice, fie spre teritorii ale trecutului ori viitorului, fie, pur și simplu, pe c???rile anotimpurilor prezente la Ipote?ți. În spa?iul cultural european natură a fost asimilat? că o alegorie a feminit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga să crea?ie realizeaz? ipostaze imaginare ale unui Paradis pierdut, aflat subcon?tient sau că tem? literară reperat? În contextul romantic. O Întreag? literatur? critic? Îl propune ca model de universalitate a cunoa?terii pe Eminescu, „omul deplin al culturii române?ți". M?rturie stau cele peste 7.000 de file ale manuscriselor sale, pline de Însemn?ri din toate domeniile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fă?a c?reia spiritul românesc se reg?se?te că Într-o matc?: „ Opera literar? a lui Mihai Eminescu cre?te cu toate r???cinile În cea mai plin? tradi?ie ?i este o exponent? deplin?, cu toate aspectele romantice, a spiritului autohton " . (George C?linescu) Este acesta un argument În plus care Îl poate determina pe cititorul modern s? opteze pentru o nou? lectur? a operei eminesciene: „ ??ci func? ia operelor mari nu e de a fi doar contemplate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
unei profunde viziuni filozofice asupra universului pe care Il concepe „În raport cu simbolurile condi?iei sale omene?ți "; astfel, „ viziunea paradisului terestru e În tot momentul proiectat? În oglindă iubirii ?i a mor?îi, cei doi factori fundamentali ai existen?ei romantice" . Luna, codrul, lacul, teiul, floarea albastr?, marea etc. nu sunt, În descrierile eminesciene, simple elemente de peisaj, ci locuri poetice „unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers" , simboluri ale „materiei În ve?nic? alc?tuire", ale unei „entit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tot momentul proiectat? În oglindă iubirii ?i a mor?îi, cei doi factori fundamentali ai existen?ei romantice" . Luna, codrul, lacul, teiul, floarea albastr?, marea etc. nu sunt, În descrierile eminesciene, simple elemente de peisaj, ci locuri poetice „unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers" , simboluri ale „materiei În ve?nic? alc?tuire", ale unei „entit??i metafizice" pentru care timpul este infinit: „Natură e o entitate metafizic?, e materia În ve? nica alc?tuire, codrul, marea râul, luna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acela?i timp dimensiunea atemporal? a mitului. Este o „imagine a lumii" În care se reg?sesc toate miturile crea?iei eminesciene Întrucât, În opera marelui artist, „ peisajul nu-i numai o stare de suflet, este ?i locul unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers ". (Eugen Simion) Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu În acela?i timp proiec?ie liric? a universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este sus?inut? artistic ?i În proza eminescian?. Astfel, dup? cum observa criticul literar Eugen Simion, În nuvelă Cezara, „ viziunea paradisului terestru e tot momentul proiectat? În oglindă iubirii, ?i a mor?îi, cei doi factori, fundamentali, ai existen?ei romantice ",iar În fragmentul „ Toma Nour În ghe?urile siberiene", eroul ??i exprim? dorin?a de extinc?ie În imperiul ghe?urilor ve?nice, Întocmai cum Euthanasius o exprim? pe aceea de a reintră În circuitul materiei, prin a?ezare sub
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i le Îngroa??, ca Într-o alchimie fantastic?" (Z. D.-Bu?ulenga). Poetul-demiurg f?ure?te astfel o proprie „geografie magic?", ale c?rei coordonate se configureaz? uneori din vastele perspective cosmice, În care putem reg?și „viziunea grandioas? a romanticilor asupra universului", dar ?i o anume „scenografie romantic-baroc? proprie tuturor artelor În vremea acelor tineri Îndr? gosti? i de absolut", sau, alteori, dintr-o autentic? voca?ie de arhitect: „Astfel, o adev?rât? arhitectonic? a cosmosului r?sfrânge În crea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Petrescu). În opera eminescian?, termenul de „topos poetic" se identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe?te astfel În critic? despre „toposul magic al codrului", „topos-urile sacre" legate de universul satului ?i al codrului („Romanticul care din spa?iul cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim?it acas? În sat ?i În codru În aceste topos-uri sacre În care, concentrat?? ?i ocrotit?, se afl? ?ara [...]" Zoe D.-Bu? ulegna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
foarte adesea este utilizat termenul „motiv" (mai rar „fragment-motiv") pentru a desemna elementele ce reprezint? aceste topos uri, dar aria motivelor ?i a temelor crea?iei eminesciene este mult mai cuprinz?toare. Astfel, G. C?linescu identific?, sub genericul „teme romantice": „facerea ?i desfacerea", „luna", „lumile siderale", „muzică sferelor", „cristalul", „regnul vegetal", „straturile", „mortul frumos, viul cadaveric", „dublul", „magnetismul", „nebunia", „geniul", „femeia titanic?", „omul ve?nic", „speran?a", „iubirea", iar sub sintagma „cadrul fizic" „somnul", „visul", „doma ?i apă", „zborul uranic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
veac"; „barierele cerului ?i barierele timpului"; „sfinxul p?truns de neîn? eles"; „cifră"; „mirul". Precizând c? „multitudinea motivelor" din opera eminescian?, face extrem de dificil? Întocmirea unui catalog, Zoe D.-Bu? ulenga identific? o serie de motive care apar? în universului romantic, „al misterioaselor revelă?îi, a?teptate cu Înfiorare, Într-o natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor, stingerea, micro ?i macro-timpul, cosmogonia, apocalipsa. De?i ne poart? cu gândul la universul romantic, aceste motive „vin de mult mai de departe, din str?vechile În?elepciuni tradi?ionale, de la noi sau din foarte Îndep?rtate arii de cultur? Înrudite cu a noastr?". De asemenea, o alt? caracteristic? a acestora este faptul c? bog
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
descrip?ia c?rora Eminescu a pus mult din fantezia liric?, din sensibilitatea lui organizat? În a?a chip, Încât Înregistreaz? iriz?rile de culori ?i melodiile ascunse ale peisajului: simfonia naturii ?i sentimentul culorilor, pe care receptaculele fine ale romanticilor le-au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În studiul s?u asupra universului prozei eminesciene, criticul literar Eugen Simion subliniaz? ideea de spa?iu poetic fascinant, unic prin semnifică?iile sale; pentru aceasta, utilizeaz? termenul „paradis", identificând astfel diferitele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
luna, cerul, stelele teiul, salcâmul, lacul, str?vechiul codru devenind În felul acesta motivele unui amplu ?i fantastic desen cosmic numit simplu, natura eminescian?: Borealismul, ca ?i neptunismul ?i uranismul (dac? accept?m aceast? terminologie), o form? de evaziune, specific romantic?, se particularizeaz? la Eminescu, prin câteva elemente. A?a sunt, de pild?, participarea moral?, ardenta evoc? rii, fascina?ia peisajului ?i, Îndeosebi, punerea viziunii sub un unghi filozofic." (Eugen Simion) De altfel, Eminescu Însu?i definea mitul ca fiind „un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]