10,776 matches
-
toate astea pentru că am crezut cu tărie că oricât de diferiți ar fi doi oameni pe pământ, dacă respiră amândoi aerul culturii, atunci întâlnirea e posibilă. Cu groază, constat că am fost un bou. Văzându-l pe Pruteanu, mi-e rușine că vorbesc românește, mi-e rușine că știu vreo limbă străină, mi-e rușine că am citit vreodată o carte, aceeași carte cu acest vierme politic lung și veninos. Dacă pe fostul lui șef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tărie că oricât de diferiți ar fi doi oameni pe pământ, dacă respiră amândoi aerul culturii, atunci întâlnirea e posibilă. Cu groază, constat că am fost un bou. Văzându-l pe Pruteanu, mi-e rușine că vorbesc românește, mi-e rușine că știu vreo limbă străină, mi-e rușine că am citit vreodată o carte, aceeași carte cu acest vierme politic lung și veninos. Dacă pe fostul lui șef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-a identificat cu precizie ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oameni pe pământ, dacă respiră amândoi aerul culturii, atunci întâlnirea e posibilă. Cu groază, constat că am fost un bou. Văzându-l pe Pruteanu, mi-e rușine că vorbesc românește, mi-e rușine că știu vreo limbă străină, mi-e rușine că am citit vreodată o carte, aceeași carte cu acest vierme politic lung și veninos. Dacă pe fostul lui șef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-a identificat cu precizie ca pe „un gândac căzut pe spate care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe marginea DN 1, la Ciolpani, și le-a făcut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta „o culpă normală, obișnuită”. Iar subsemnatul l-am numit pe respectivul ministru, în Adevărul, „o bestie, un nemernic, o rușine”, fapt pentru care am fost condamnat penal. Dl Iliescu vorbește astăzi de cazul Pretor ca despre „un accident care se petrece, de regulă, în viață”. Așa e, spre deosebire de cele trei femei, dl Pretor n-a fost omorât. Întrucât dl Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
insuflat băiatului patima pentru poezie și filosofie), mișcările copilului din burta dnei Mutu (cea care-a uluit Londra cu preparatele ei culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun, dormeam cu ea încă, profitând de faptul că tata tot lucra pe șantiere și dădea din an în paște pe-acasă. Ei bine, nu chiar la fiecare izbitură, dar la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se împartă întotdeauna colțul de pâine. Să nu care-cumva să pretinzi că le iubești pe Roxana, Diana și Ana Maria, pentru că altfel vei avea de pătimit. Să nu le spui niciodată celor trei fete că sunt iubite în secret, pentru că rușine mai mare nici că există. Să mănânci doar cu lingura și furculița cu acoladă, semnul inconfundabil al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cazul meu, aproape constant, dacă luăm În considerare Îndelunga plescăială adiacentă, În Încercarea de a scăpa de gustul persistent de clei din gură -, pînă și felul de mîncare cel mai savuros Îți stă pînă la urmă În gît. Mi-e rușine să recunosc, dar, pe măsură ce trecea timpul, farmecul Cărții aluneca ineluctabil către insipid, aceasta Își pierdea tot mai tare gustul, devenea plictis pur, și ajunsese să nu fie un simplu carton ce nu-mi mai spunea nimic. Aveam nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea achizițiilor de cărți la vînzările ocazionate de decesul unui bibliofil și, pentru mine, aceasta era unica latură tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați ce-și Întindeau brațele scheletice printre șipcile vagoanelor de animale, și mormane de cadavre În putrefacție - aveau chipuri de șobolan - și Jerry a zis că, privindu-le, i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru ei și În același timp Îmi era rușine că-mi era rușine. Nici În cele mai frumoase clipe ale vieții mele nu fusesem puternic sau rapid. Acum șonticăiam, și nu mai eram nici tînăr. Îmi era foame tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru ei și În același timp Îmi era rușine că-mi era rușine. Nici În cele mai frumoase clipe ale vieții mele nu fusesem puternic sau rapid. Acum șonticăiam, și nu mai eram nici tînăr. Îmi era foame tot timpul. CÎnd aveam să Încep și eu să mănînc animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru ei și În același timp Îmi era rușine că-mi era rușine. Nici În cele mai frumoase clipe ale vieții mele nu fusesem puternic sau rapid. Acum șonticăiam, și nu mai eram nici tînăr. Îmi era foame tot timpul. CÎnd aveam să Încep și eu să mănînc animale moarte ? Sau aveam, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În ruină. Trăia de atîta vreme singur, Încît faptul că dezvăluise cuiva identitatea sa Îi dădea sentimentul că legase o prietenie. PÎnă acum, identitatea lui sfîrșise totdeauna prin a fi - mai devreme sau mai tîrziu - descoperită, ca un lucru de rușine, bunăoară ca lașitatea. Chiar și În Închisoare se Întîmplase la fel. Destinul Îți joacă uneori feste ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare decît un diamant... Un cozonac, spui?... Și de ce nu, mă rog?... Totuși, nu te-a omorît! — Memoria mea mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era locul unde trăise fericit vreme de atîtea luni, Într-o pace neobișnuită! Printr-o operație bizară, efectuată de o bombă, locul acesta fusese altoit pe copilăria lui. Jumătate din viața de care-și amintea era ascunsă aici. Îi era rușine că se Întorcea În locul acesta ca un dușman. Nu vă supărați, dar aș prefera să nu-l văd pe doctorul Forester, spuse el. — Să n-aveți grijă, domnule, zise polițistul cu lanterna. Acum e liniștit. — A cui e mașina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîndva lui Davis și care zăcuse luni de zile Într-un sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de profunda ignoranță a judecătorului, de rușinea de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu duce niciodată lipsă la capitolul ironie grosieră. În 1999 un cotidian bucureștean a republicat o parte dintre cele mai vehemente atacuri ale lui Vadim împotriva rivalilor săi politici: «... O corcitură între un castor și un curcan ... un nătâng fără rușine»; «merită internat într-un azil de nebuni »; «... bea ca porcu și își bate nevasta și copiii până le țâșnește sângele»; «... Cel mai mare bandit din România secolului douăzeci este evreul ungur... care fură și minte într-un fel care i
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a-i lovi pe germani (Antonescu i-a și spus-o lui Hitler). Mai important pentru general era însă alt considerent. Națiunea și armata română suferiseră o traumă în vara anului 1940. Epoleții militari erau, cum spunea Antonescu, acoperiți de rușine. Pentru a reface moralul poporului român și al armatei române, era nevoie de o spălare a onoarei prin sânge și foc.” Datorită cursului războiului, care s-a schimbat în cursul anului 1944 net împotriva germanilor și aliaților lor (prin victoriile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în continuare o țară fără busolă. Înfruntarea pe viață și moarte între două grupuri politice lipsite de orice viziune politică, dar puternic motivate de setea de înavuțire, au făcut dintr-una din cele mai prospere țări din Balcani o adevărată rușine a Europei. Există o perfectă coerență între actele de vandalism social și mituirea pe scară largă a populației, din primii ani ai regimului Iliescian, și minciuna cronicizată, placată de varii inginerii financiar-politice, din perioada urmașului său. [...] Crezând în viitorul țării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
renunța în final la ceea ce ne-am dorit: o societate democratică și prosperă. Cum se simt cei mai mulți români când constată că am rămas în urma tuturor celorlalte țări aflate în același proces de schimbare? Ne place sau nu, noi am ajuns rușinea Europei și nu trebuie să ne mire prea mult că suntem tratați de familia europeană ca niște rude foarte sărace, demne de compătimire. În fapt, pătrunzând mai adânc în culisele vieții politice, vom remarca o confruntare dură între două tabere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
costume de haine și pantofi pe banii contribuabililor.” În această lume complexă, trebuie să învățăm a distinge între bine și rău. Nu ne putem permite să ne lăsăm manipulați și înșelați. A învăța mereu, la orice vârstă, nu este o rușine ci o necesitate obiectivă. Trebuie să fim pregătiți pentru a supraviețui și a ne dezvolta într-o lume asaltată de informație și noi descoperiri. Actul de cultură ne ajută să înțelegem oarecum ceea ce se petrece în jurul nostru și să intervenim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Bogdan, prietenul ei, sau mai curând băiatul de care era îndrăgostită și care o sărutase cu câteva zile în urmă, la altă petrecere, apoi nu mai dăduse nici un semn de viață. Asta nu o deranjase; își imaginase că îi era rușine sau că nu era sigur ce simte pentru ea. Mai bine zis, își imaginase că și el o iubește, dar nu știe cum să îi spună. Se dusese așadar la petrecerea din acea seară crezând, adică sperând prostește că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
schimbară niște priviri cum că aș fi nebun și ridicol. - Ce ziceți, bă? i-am luat la rost. - Hai, haideți la secție, și domnișoara... Am coborât din mașină, blestemându-le zilele. - Da’ cu fata ce-aveți, bă? Nu vă e rușine? Persecutați femei nevinovate! Bă, sunt cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și furculițe! Un concert de violoncel cu o singură notă! Am intrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la rost. - Hai, haideți la secție, și domnișoara... Am coborât din mașină, blestemându-le zilele. - Da’ cu fata ce-aveți, bă? Nu vă e rușine? Persecutați femei nevinovate! Bă, sunt cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și furculițe! Un concert de violoncel cu o singură notă! Am intrat cu polițiștii și fata în secție, bombănind în continuare. - Am făcut muzica pentru nunta fetei primului-ministru! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]