KorAP: Find »[drukola/base=rublă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...65 >

1,613 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

că cel mai bine ar fi să mă vadă în fiecare zi. Și, deși în zilele următoare m-am convins că aceste controale zilnice nu sunt necesare și că pentru doctor ele fac parte din programul obișnuit care-i înmulțește rublele ce zornăie în cabinetul său, totuși mă duceam la el zi de zi, pur și simplu pentru că lucrul acesta îmi făcea plăcere. Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
copil, și în cap cu un cilindru oneghian cu calota retezată - și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru mine a început chinul. Până în parcul Petru și înapoi ne ceru zece ruble și, deși în buzunarele „luminăției sale“ se aflau doar cinci ruble și jumătate, m-aș fi urcat în sanie fără să stau prea mult pe gânduri, considerând, pe atunci, că a mă târgui cu un birjar în prezența unei doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru mine a început chinul. Până în parcul Petru și înapoi ne ceru zece ruble și, deși în buzunarele „luminăției sale“ se aflau doar cinci ruble și jumătate, m-aș fi urcat în sanie fără să stau prea mult pe gânduri, considerând, pe atunci, că a mă târgui cu un birjar în prezența unei doamne este cu mult mai grav decât a săvârși o ticăloșie. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Zinocika a coborât din sanie și s-a dus într-un colț întunecat al curții, eu, tocmindu-mă cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am plătit birjarului și m-am îndreptat spre Zinocika, dar, după felul cum își ținea geanta și cum își strângea umerii, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
pătimaș acolo, în Strastnoe (cel puțin așa mi se păruse mie), ci fata din parc care se tot entuziasma „ce minune, ah, ce minune!“, am început să-i spun, stângaci și bâlbâindu-mă, că am în buzunar o sută de ruble, că aici n-au cum să mi le schimbe, că am nevoie de cincizeci de copeici pe care i le voi da înapoi neîntârziat, căă Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
continuare încântat de calitatea mea de student; aveam senzația că mă preocupă mai mult lipsa de acțiune decât emoțiile care-mi procuraseră această calitate. Ieșeam doar o dată sau de două ori în săptămâna în care se întâmpla să am câteva ruble, să am, adică, atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
acțiune decât emoțiile care-mi procuraseră această calitate. Ieșeam doar o dată sau de două ori în săptămâna în care se întâmpla să am câteva ruble, să am, adică, atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu tocuri strâmbe și tocite, din cauza cărora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
mormăind ceva, pare-se, nu căuta sau ceva de felul acesta, care se pierdu în vânt -, Iag se încruntă de efort și se lăsă pe spate ca să poată umbla în buzunar. Trase de acolo câteva hârtii de o sută de ruble făcute sul și, scoțând o bancnotă, mi-o îndesă în mână. - Ia, ia, strigă el cu hotărâre, prevenindu-mi refuzul, doar iei de la un rus, prostule, nu de la un european necunoscut. Apoi începu brusc să vorbească despre Kazan și despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
începu brusc să vorbească despre Kazan și despre tatăl său, pe care-l numea tătuțu’. Îl auzeam mai bine pentru că acum trăsura luneca lin pe asfalt. Eu, însă, nu mă simțeam în apele mele. Această bancnotă de o sută de ruble, care mă luase prin surprindere și de care mă bucuram atât, mă făcea dependent de Iag într-un mod umilitor. Ascultând, cu o atenție exagerată, povestea despre tătuțu’ care nu mă interesa deloc, îi făceam, grijuliu, loc lui Iag care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Pe negândite, în dimineața aceea, m-am confruntat cu adevărul că, așa cum sunt eu în realitate, nu pot să plac și să fiu iubit de fata pe care-o iubesc. Când, după ce pipăii cu grijă hârtia de o sută de ruble de la Iag, ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
nu știu când, în ce moment anume am luat hotărârea să-i trimit flori Soniei. Simțeam doar că această decizie își sporește puterea pe măsură ce mă apropii de florărie: mai întâi, mi-am închipuit că-i trimit un coș de zece ruble, apoi de douăzeci, apoi de patruzeci. Și, cum mirarea plină de bucurie a Soniei creștea pe măsură ce creștea numărul florilor, în preajma magazinului, am hotărât că e cazul să cheltuiesc pe flori toate cele o sută de ruble pe care, le aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
un coș de zece ruble, apoi de douăzeci, apoi de patruzeci. Și, cum mirarea plină de bucurie a Soniei creștea pe măsură ce creștea numărul florilor, în preajma magazinului, am hotărât că e cazul să cheltuiesc pe flori toate cele o sută de ruble pe care, le aveam la mine. Ajuns în fața geamului florăriei prin care plantele se vedeau ca niște pete de lacrimi din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
scoase imediat la iveală și dorința de a distruge această lume, în caz că i-ar veni cuiva ideea, fie și indirect, de a se opune apropierii mele de Sonia sau sentimentelor mele față de ea. Peste o săptămână, cele o sută de ruble pe care mi le dăduse Iag se topiră. Mai aveam doar câteva ruble, dar nu puteam să mă întâlnesc cu Sonia având doar acești bani, pentru că în ziua respectivă convenisem să luăm masa undeva și apoi să mergem la Sokolniki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
ar veni cuiva ideea, fie și indirect, de a se opune apropierii mele de Sonia sau sentimentelor mele față de ea. Peste o săptămână, cele o sută de ruble pe care mi le dăduse Iag se topiră. Mai aveam doar câteva ruble, dar nu puteam să mă întâlnesc cu Sonia având doar acești bani, pentru că în ziua respectivă convenisem să luăm masa undeva și apoi să mergem la Sokolniki și să rămânem acolo până noaptea târziu. După ce-mi băui cafeaua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
spuse: Poate iei de la mine, ce zici? Ia, te rog. Pentru Dumnezeu, primește! Iei, da? Ia, nu mai sta pe gânduri. Și dădaca șlepăi rapid spre bucătărie de unde, peste un minut, se întoarse cu un teanc de hârtii de zece ruble. Știam că strânsese acești bani în ani de muncă, că i-a adunat ca să-i ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe, când nu va mai avea putere să muncească, să aibă și ea un colț al ei; cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
tainică și victorioasă, o luptă cu izbânzi, cu victorii, o luptă în care învingătorul, după cum mi se părea, era eul meu, corpul meu, ochii, care erau ai mei și pe care numai eu îi puteam avea, iar nu cele câteva ruble pe care le posedau și ceilalți. Nu mergeam la prostituate și pentru motivul că, luând banii înainte, prostituata mi se dădea îndeplinind o obligație, probabil (îmi închipuiam eu), strângând din dinți de nerăbdare, așteptând doar ca eu să termin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
echipaj, iar el se despărțea de mine indiferent, întinzându-mi o mână inertă și retrăgându-și-o imediat pentru a urca în trăsură și a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela nu fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela nu fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc pe mine însumi. Parcă abia atunci am înțeles că bunătatea pe care ți-o arată un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
arată un ticălos te poate dezamăgi ca și ticăloșia săvârșită de un om cu idealuri mari. Dar Stein nu mi-a dat banii. „Asta-i tot ce am, a spus el, arătând cu bărbia spre hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
om cu idealuri mari. Dar Stein nu mi-a dat banii. „Asta-i tot ce am, a spus el, arătând cu bărbia spre hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați sunt bani începuți și, prin urmare, bani pierduți.“ „Desigur, desigur“, i-am răspuns eu, zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
fi avut mărunțiș, ți-aș fi dat chiar zece ruble. Dar am o singură hârtie și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați sunt bani începuți și, prin urmare, bani pierduți.“ „Desigur, desigur“, i-am răspuns eu, zâmbind și dând din cap vesel. Încercam, din toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
alcoolului (în orice caz, mă gândeam la gradul ei de periculozitate pentru organism) și, întrucât în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și nici unde să mă duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Cu țigara în gură (care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea nici o atenție. - Ei, nu te așeza, spune, spune cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
fără a-și lua ochii de la Hirghe, de parcă făcea calculul cum e mai bine să-l atace: aplecată sau stând în picioare? Hirghe își șterse fruntea obosit și, mișcându-și limba și buzele în silă, spuse: - Astăzi, gramul costă șapte ruble și cincizeci de copeici, deci atâta aveți de dat fiecare. Ultimele cuvinte îmi erau adresate mie și, văzând că Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai devreme ce trebuie să fac, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]