1,724 matches
-
care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui Hector. Înainte de a-și lansa în galop dezlănțuit calul, aruncă o ultimă privire spre casa vecină, ale cărei ferestre proiectaseră în camera lui, în ziua sosirii, hemoragia abstractă a apusului. Și se întrebă, cu spaimă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cotropitorii să înainteze spre Dorohoi. Panica a pus stăpânire pe sat. Toată noaptea satul a dat în clocot, câinii au urlat înfricoșător, lugubru. Noapte pe care n-o pot uita. A doua zi dimineață împreună cu mama și o soră, cu rucsac improvizat în spate și genți în mâini am plecat în refugiu, în necunoscut. Călcam cu frică pe pământul nostru să nu fim văzuți de ruși trecând o graniță ce s-a stabilit prin forța Armatei Roșii, înghițind o parte din
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
Strălucitoare) Akihito (Perioada Heisei) a urcat pe tron în anul 1989, încoronat în 1990; ( Perioada Liniștii și Înțelegerii)”. Nagano 2006 Sursă: Shinya Inoguchi De cu seară am hotărât că a doua zi vom merge la Nagano, așa că mi-am pregătit rucsacul și, în zori, am pornit spre gara Tokyo unde ne vom îmbarca într-un tren special. O parte din drum l-am făcut cu shinkansen-ul, trenul rapid, care circulă cu viteza de 300 km/h. Călătoria a fost minunată... Am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dinți, aparate de ras, prosoape, papuci, șampon și halate (yukata). Kyoto 15. 08. 2009 Ce bucurie mare! Azi plecăm în excursie într-un loc pe care l-am mai văzut, împreună cu Alex, în iarna lui 2006 .Dis-dedimineață, veseli și cu rucsacul în spate, am plecat spre gara Tokyo de unde vom lua trenul rapid, shinkansenul, în direcția Kyoto. După două ore de mers cu 300 km/h, am ajuns în impozanta gara a bătrânului Kyoto. Iată-ne în străvechiul oraș Kyoto, fosta
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
am și eu o bicicletă bună. O Ucraina ar fi fost grozavă, fiind robustă și rezistentă. Mă vedeam pe o bicicletă verde cu aripi albe, cu un R (România) în față și-n spate, cu tricolorul prins la ghidon, cu rucsac în spinare, cu niște portbagaje metalice de o parte și de alta a roții din spate. Fără a exagera cu "îmbunătățirile”, pe lângă oglinzile (evident) pe ambele părți, voiam și semnalizatoare electrice, pentru sporirea siguranței. Semicursiera, pe lângă poziția incomodă, avea frâne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a trezit cu un soare de vară, cu cerul imaculat. Mircea terminând la opt serviciul, n-a putut sosi chiar la fix. Eu nerăbdător, priveam mereu pe geam, la bicicleta pe care-o scosesem afară și o încărcasem cu un rucsac galben, împrumutat tot de Mircea. Ieșirea din Roman a fost prin partea numită "la rampă”, la sugestia lui Mircea. Prima oprire a fost la Săbăoani (la vreo 14 km.), unde decoperii o biserică catolică, mare. Mai departe, drumul spre Hanu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pedalele dintre roți, dar mai mult încurcându-ne unul pe celălat. Am râs amândoi și după ce ne-am liniștit, am plecat. Numai că amintindu-mi atenționarea bărbatului la Drăgușeni, mi-am căuat într-o doară buletinul, într-un buzunar al rucsacului, într-al doilea, al treilea, până l-am găsit. După dealul mare și aventurile gratuite, la hanul din Drăgușeni impunându-se o oprire, am mâncat ceva și ne-am cinstit cu o bere. La prima vedere, impresia mea era că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la vedere. Cu o pereche de role aruncate pe umăr, băiatul îi spuse lui Jayne că tocmai a descărcat Buffy ucigașa de vampiri de pe Internet, apoi păru să se întrebe cum putea să-i încapă o minge de fotbal în rucsacul nou-nouț, Targus Rakgear Kickflip, care cântărea douăsprezece kilograme „acceptabile“ (Nike Bioknx îi cauzase „dureri vertebrale“ conform doctorului de familie). Ținea în mână o revistă, Gamepro, s-o citească în mașină, în drum spre școală, dar în același timp avea emoții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe lista noastră de lectură, zise ea încet. Exasperat, l-am rugat pe Robby să-mi arate programa lui. - Ce să-ți arăt? întrebă el, încă foarte bățos. - Orarul tău, fraiere. Robby căută fără prea multă tragere de inimă prin rucsac și scoase o listă mototolită făcută la calculator: istoria artei, algebră 1, științe, Fundamentele probabilității, ed. fizică, statistică, literatură nonficțională, studii sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
numele lui era...Jayne. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un student care mă fixa oarecum timid. La prima vedere nu avea nimic neobișnuit: înalt, frumușel la modul general, față prelungă, destul de cizelată, un păr roșcat des foarte scurt, rucsac atârnând pe umeri. Purta blugi și un pulover Armani vechi, verde-măsliniu (vechi pentru că era genul de pulover pe care îl purtasem și eu odată, în studenție). Avea în mână un pahar de cafea de la Starbucks și părea mai dezghețat decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noapte. Îmbrăcat ca Patrick Bateman. Îl urmărisem de la fereastra lui Sarah cum dispărea în întunericul din Elsinore Lane. Am tras adânc aer în piept, ceva s-a blocat în mine, m-a trecut un fior. Când își punea cartea în rucsac, l-am întrebat: - Deci n-ai fost la petrecerea mea și a soției mele de astă-noapte? Deveni foarte rece și zise: - Nu. Nu, n-am fost. Mi-a răspuns atât de firesc, încât n-am reușit să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Franța și care au venit special la Bordeaux să vadă scriitorii din Literatur Express, despre care fiica le-a vorbit cu mult entuziasm. O pereche tânără, sub 50 de ani, zâmbitori și mobili, echipați pentru voiaj: teniși în picioare și rucsacuri mari, cu o sumedenie de buzunărașe pline ochi cu diverse mărunțișuri. Ca și Nelly, domnul Möller vorbește puțin limba rusă și pare mândru de această performanță, stăruind în a-și etala cunoștințele, crezând probabil că mă flatează. Mai degrabă mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee de obiecte prețioase: sculpturi, crucifixe, veselă de argint, aur și porțelan, icoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă din Trenul Literaturii. Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează „delegația” maghiară. Laszlo Garaczi e un ochelarist care citește întruna - în tren, în autobuze - cărți în limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
preot român care ar vrea și el să parcurgă „il camino di Santiago”. Am pus aceeași întrebare și pe grupul de discuții al preoților români de pe yahoo, dar cu același rezultat- nimeni. Aceasta m-a determinat să pornesc singur, cu rucsacul în spate și cu hotărârea de a parcurge fizic și spiritual un itinerar pe care l-au bătătorit mulți altii înaintea mea. Am inceput să mă informez de câteva săptămăni despre Camino și așa am aflat ca sunt si alți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
preotul Bartolomeu Blaj. M-a invitat în biroul lui și cu același surâs larg și generos mi-a vorbit despre Camino arătându-mi pe calculator numeroase fotografii ce le-a făcut în luna mai, anul acesta. Mi-a împrumutat un rucsac foarte bun, căci eu nu am găsit în Iași unul pe gustul meu, și la despărțire mi-a urat „buen camino”. Mi-a mai spus că vrea să se reîntoarcă pe acest drum, dar pe bicicletă. L-am privit cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nici un tren așa că am cumpărat un bilet pentru a doua zi, dimineața, la Pamplona, aproape de granița cu Franța. Am găsit un hotel modest lângă gară, Hostal. Nu m-a lăsat însă inima să nu vizitez puțin orașul, așa că, lăsându-mi rucsacul în cameră am pornit cu metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare, admirând oamenii ce se plimbau, restaurantele pline și luminoase, catargele nenumăratelor iahturi ce-mi vorbesc de un turism
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă gândesc acasă, la colegii mei, la seminariști, la cunoștințe și prieteni. Am închis telefonul plecând din Iași și nu-l mai deschid decât la întoarcere. Vreau să trăiesc cu totul aici, cufundat in „drumul” unui pelerin, însoțit doar de rucsacul meu (cât de puțin îmi este necesar pentru a trăi!Î și de îngerul meu păzitor. Ieri discutam cu el, încercând să înțeleg ce caut pe aici. De fapt, încă nu am ajuns la Camino și aștept cu atâta emoție
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și posibilitatea „pe bicicletă” sau „călare”. Impresionant faptul că ajungând în orașul vechi întâlnești în pavajul străzilor renumita scoică și săgeata galbenă ce-ți amintesc că ești pe camino și că drumul este lung. Am intrat în biserica catedrală, cu rucsacul în spate, rugându-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării în capela seminarului din Iași. Pe stradă am văzut primii pelerini pe care îi identifici imediat prin nelipsitul rucsac impresionant prin dimensiuni, scoica agățată pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Am intrat în biserica catedrală, cu rucsacul în spate, rugându-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării în capela seminarului din Iași. Pe stradă am văzut primii pelerini pe care îi identifici imediat prin nelipsitul rucsac impresionant prin dimensiuni, scoica agățată pe el, costumația adaptată, bastonul în mână, dar mai ales printr-un anume zâmbet și bucurie interioară ce se citesc pe chipul fiecăruia. Nu-i posibil să te rătăcești, căci simbolurile drumului te călăuzesc peste
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Cât de curate și ordonate sunt satele pe aici! Trotuare pietruite largi și generoase, nenumărate mușcate la ferestre, curățenie peste tot. Păcat că biserica era închisă. Am început să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai era atât de ușor. Și nu era nici un pelerin la ora aceea caniculară; doar doi coreeni, probabil, ce se odihneau la umbra unui copac. Urcușul spre Alto del Perdón este lung dar camino l-am început așa că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-l rog să-mi găsească și mie un loc căci sunt frânt de oboseală. Ajunge în scurt timp și-mi găsește un loc, un pat într-un dormitor la etaj. Ce bucurie imensă am simțit când mi-am lăsat jos rucsacul de pe umeri și m-am întins în pat! Greu de descris. Se poate doar trăi și simți. în sala de mese râsetele și vorbăria continuă, cu frenezie chiar. Este primul meu contact cu un han al pelerinilor și parcă nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
începi să te cunoști mai bine confruntându-te cu drumul și cu dificultățile lui. îți cunoști mai bine forțele trupului, puterea ce o ai, dar și punctele slabe. încep să te doară picioarele, să-ți ardă tălpile, să simți greutatea rucsacului, să-ți concentrezi mai mult atenția asupra pericolelor drumului. Obosești, te oprești, bei puțină apă, mănânci fructe uscate, îți mai masezi pulpele picioarelor și apoi pleci mai departe. Parcă localitatea la care vrei să înnoptezi este mai departe decât credeai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie au început să apară pelerini. O pereche de adulți împing cu greu în rucsacul burdușit. O doamnă mai suplă îmi urează ,,Buen camino!”, iese grabită dar se întoarce preocupată deoarece nu-și găsește borseta. Ai impresia că toți îți sunt prieteni, aproape familiari. Camino ne unește cu spiritul lui, cu seninătatea și voioșia tipic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă pregătesc de plecare spre Los Arcos, la 21 de km de aici. Aceeași distanță ca și ieri. Mergând prin împrejurimile Iașului aveam o medie de 5-6 km/h. Aici media a scăzut la 4 km sau chiar mai puțin. Rucsacul și dificultatea drumului își spun cuvântul. - Borna cu scoica și săgeata galbenă ce te însoțesc mereu pe camino - Torres del Rio, 23 iulie Astăzi drumul spre Los Arcos și apoi Torres del Rio a fost mai plan, așa că am putut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]