1,892 matches
-
opoziție cu cruor, -oris „sang répandu ou coagulé“ (DEL). Termenul sanguis era folosit și pentru a indica înrudirea sau descendența (ca în expresia rom. de același sânge). Dintre numeroasele sale derivate, sanguinare s-a păstrat până astăzi în română: (a) sângera. Termenul cruor nu s-a păstrat în limbile romanice; s-a moștenit doar derivatul cruentus „însângerat, plin de sânge; sângeros“, care stă la baza rom. crunt, it., sp., port. cruento. În limba veche, crunt însemna „plin de sânge, însângerat“, apoi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sus cu violență. Un asemenea afront era cu totul inedit pentru el. Văzîndu-și schițele pentru Catedrala Neamului, avu un zâmbet amar. Nu numai nu construise catedrala, dar proiectele înseși îi erau înapoiate ca lucruri jenante și fără valoare. Madam Pomponescu sângeră și mai mult sufletul lui Pomponescu prin insistența ei: - Ascultă, Jean, parcă donaseși proiectele Casei de Artă, de ce ți le-a trimis înapoi? Pomponescu ridică din umeri întunecat. - Este o lipsă totală de cuviință. Ce vrea să zică astaresistematizare? Fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cei din cvartet săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura ușor deasupra ciocului căscat. întorcîndu-și privirea de la ea la grupul acela intim, Lanark fu cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vindec imaginîndu-mi-o cum se pișă, se cacă, cum îi curge sîngele menstural, dar toate deveneau acte superbe cînd le legam de ea. — Cum sînt femeile la mensturație? La intervale regulate, în aceleași zile? — Cînd sînt de vîrsta lui Molly, pot sîngera cînd fug după un tramvai sau cînd stau în fața șevaletului, sau la cină, în timp ce vorbesc în liniște cu un prieten, ca noi. Uneori îmi dădea voie să mă uit. — Ce? — împărțeam multe secrete mărunte de genul ăsta, zise Drummond abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abrupte și trebuie să se agațe de stînci desprinse din vîlcele, care se prăbușesc și alunecă. Pe ultimii metri cade și se întinde pe ferigile uscate, zicîndu-și: Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o plajă abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partea cealaltă a liniei, cu mîinile pe față. Se așeză și o luă de după umeri. După cîtva timp, ea-și ridică privirea și-i zise: Mă bucur că ești tu. — Cine altcineva să fi fost? — Nu știu. Buricele degetelor îi sîngerau. Lanark scoase trusa de prim ajutor, curăță juliturile și-i puse un plasture. Apoi rămaseră acolo, unul lîngă altul, epuizați și așteptînd să propună celălalt prima mișcare. în cele din urmă, Rima zise: — Ce-ar fi dacă am merge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să relevăm însă un pasaj din acea adresă, care merită oarecare cenzură: În martie 1871 colonia germană din București se adună pentru a serba înfrîngerea Franței. Studenții din București, indignați de insulta adusă doliului nostru național, căci inimile tuturor românilor sângerau de nenorocirile Franței, împresoară sala banchetului, pătrund în ea și aruncă pe fereștri pe toți germanii, mai întîi pe consulul lor. 258 {EminescuOpXIII 259} Acestea sunt - fie cu iertare - lucruri cu totul neadevărate. Colonia germană serba nu înfrîngerea Franței, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și, punîndu-și un braț peste față, făcea cu celălalt gesturi de îndepărtare, strângând din ochi și din buze. Dar acul pervers trecea prin podul palmei așezat în dreptul inimii, îi pătrundea troznind ușor sub sânul stâng, îi străbătea inima, făcînd-o să sângereze, înroșind plămânii ca pe două bucăți mari de vată, și ieșea prin lamela omoplatului, țintuind-o de tăblia de la pat. Era prinsă, martirizată, fără putință de scăpare, flutura din brațul rămas liber fără nici o putere, ca o libelulă țintuită cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu șurub, având în dreptul ochilor mei doi pedunculi mecanici, în acele mici menghine mi-au fost prinse pleoapele și, prin fine ajustări de șurub, mi-au fost îndepărtate una de alta până când au început să mă doară și, sfâșiate, să sângereze. Globii ochilor mi-au rămas holbați, lipsiți de apărare și începusem deja să presimt monstruosul supliciu. Scoabe de aramă, înroșite-n foc, aveau să-mi crape ouăle fragile din găvanele frunții. N-a fost însă așa. Preoții s-au dat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse la gravitatea momentului. De îndată, Sebastianus i se adresă din nou lui Gundovek, care îi urmărea pe amândoi cu o nerăbdare prost ascunsă. Regele făcu semn către cele două trupuri neînsuflețite. — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei bogați să se lepede de bogățiile lor și să le împartă cu cei săraci, iar puternicul să se facă umil printre cei umili; dar bogații și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu îi dădeai binecuvântarea ta și, cine știe, îi aplicai și ultima ungere! Râseră scurt cu toții, nu insă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vitalius, îi trecu în spate, îl înșfăcă zdravăn de brațe și i le imobiliză la spate. Metronius îl pălmui iarăși, poruncindu-i cu putere, printre înjurături, să spună adevărul, că era mai bine pentru el. Cu toate acestea, bagaudul, care sângera pe nas și avea o buză crăpată, continuă să strige, cu suflul ce-i mai rămăsese: — Nu știu, vă spun! Jur că nu știu! Sebastianus îl fixă o vreme, apoi, suspinând, se trase îndărăt și, cu inima îndoită, Metronius făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte. Prefectul își înfipse sabia, cu o mișcare rapidă, într-un fals alan care îi venea în întâmpinare, în timp ce ordonanța sa arunca prima javelină, doborând un alt adversar. Printre puținii romani ce încă rezistau, Sebastianus îl recunoscu pe Marcentius, care, sângerând dintr-o rană în coastă, se apăra cu greu de doi atacatori. Prefectul îl ucise pe unul dintre ei cu o lovitură de sabie, pe când celălalt dădea înapoi, protejându-se cu scutul și căutând ajutorul tovarășilor. Cu toate acestea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap. Umbra mea era fără cap! Auzisem spunându-se că dacă îți vezi pe un perete umbra fără cap, în anul acela mori. Înspăimântat, am intrat în casă și m-am refugiat în camera mea. De îndată, începu să-mi sângereze nasul. După ce am pierdut mult sânge, m-am prăbușit pe pat, fără cunoștință. Doica mă pansă și mă îngriji. Înainte de a mă culca, m-am examinat în oglindă. Fața mi-era răvășită, flască și cadaverică. Atât de flască, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
intră-odată Cu greu intră într-însul, dar nici cu cuie scoți... IUGA Roman Bodei, acuma mi-e greu să mă gândesc, Argintul viu din cuget s-a prefăcut în plumb Nesimțitor la toate mișcările vieții... Să-i spui lui Mihnea Sânger ca să rămîie-n tindă... ROMAN (iese și spune) Tu, vino mai aproape! Roman ce crezi tu, [Roman]? O - nu spune - - taci... nu-nnegri cu cărbune Gândirea mea cea sură destul de-apăsătoare! Roman! m-auzi tu;.. nu e un om să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
genunchi să li cad... Să zic: "O, milă! milă! pentru copilul meu! El e atât de fraged, atât de blând, un miel... Ce poate să vă facă? "... Dar nu! Cu fața mândră, Cu inima mea ruptă am hotărât aceea Ce Sânger, însuși Sânger în carte [ar] fi scris Dac-ar fi scris-o el. Eu n-am mâni, Roman, E rău, prea rău când omul rămâne fără mâni, Eu n-am picioare, Roman, e rău făr' de picioare, Eu nu am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza c-o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări vo margine nu are. 9 2262 Dintru-a vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 144
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza c-o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări vo margine nu are. 9 2262 Dintru-a vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 145
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Romei ce-a smuls inima din Roma murindă 2257 Vultur ce-nota în giurul soarelui 2258 Vezi aripa-i dreaptă pe Roma, aripa-i stângă pe Romînia? Vulturul roman cu razele ochilor muiate-n Mediterana. {EminescuOpVIII 234} 2254 Vulturul își sângera pieptul de capul stîncelor cu părul de fier. Recea stîncelor ruină Încorporarea stîncei în Mihai Credința d-a fi o umbră a lui Mihai. Națiunea - stâncă. Generația - râu. Oamenii - valuri. [HILARIU] Ideea încorporărei lui Mars într-o sură stâncă din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și doar o licărire roșiatică ar mai fi căzut pe siluetele lor, Ahile îngenunchează în fața prietenului său, Patrocle. Acesta șade pe jos cu un picior îndoit sub el, cu celălalt întins de durere. Își ține cu mâna brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care l-a nimerit. În același timp, valurile se sparg de parapet, se crapă lemnul rășinos al focului de veghe, sar scântei, iar din cerul nopții privesc în jos constelațiile cu întruchipările vremurilor primordiale, captive acolo pentru eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare să se ridice măcar pînă la jumătatea condiției de bipezi, acuma eram acolo înăuntru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține în palme la ceafa Curistului, am început, îl anunță Gulie înfigînd vîrful cuiului în pielița moale pe care o strînge într-o cută între degetul mare și cel arătător. Nu mai sîngerează, o să iasă cîrpeala, constată Dendé privind cum Gulie se pregătește să mai facă o gaură în partea opusă, prima copcă e ca gata, îi face semn lui Tîrnăcop să se apropie, să taie o bucată de sfoară cu dinții, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și viitor. Gândește, din nou, dar fără Îngrijorarea de altădată, spre acei Obdachlosen, Între care se poate imagina pe sine Însuși. Masa lor informă Îngână În stradă corul mut al Istoriei. Umbre fără corp și corpuri fără umbre, Între care sângerează tatuații destinului. (Observator cultural, 17 februarie 2004; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 17 aprilie 2004) Claudio von Triestetc "Claudio von Trieste" În semestrul de toamnă 2002, scriitorul italian Claudio Magris a venit, ca „distinguished writer in residence”1, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
balet, cât și într-o operă cu același titlu, Femeile din detașamentul roșu. Cei răi vin cu câini având înfățișare fioroasă, ca să o vâneze pe copila sclavă. Un closeup pe colții câinelui și un closeup pe rană. Părțile corpului care sângerează. Chipul mamei devine de nerecunoscut. Pomeții ei frumoși încep să iasă în afară, iar ochii i se adâncesc în orbite. E atât de bolnavă, că nu poate merge prea departe. Și cu toate astea, suntem tot pe drumuri. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se va întoarce spre el să-l lovească. E clar că asta va face. Însă Tang Nah rămâne ferm. Exact în acea clipă, simt iubirea pentru el. Un erou perfect. Ricșarul nu e în stare să vorbească deslușit. Gura îi sângerează. Rusul vorbește în engleză. Insistă să plece fără să plătească. Ce zici dacă plătești cinci yuan-i? Tang Nah ridică glasul. Cunosc zona. Distanța de unde a început cursa până unde s-a terminat ar costa cel puțin opt yuan-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]