4,832 matches
-
otomane, nevoite curând să ceară negocieri de pace. Altfel spus, sosea momentul adevărului alianței româno-ruse. "Semnarea de către ruși sintetizează situația Catherine Durandin a unui armistițiu și a preliminariilor de pace cu Constantinopolul în ianuarie 1878 deschide o perioadă dificilă. Români, sârbi și greci descoperă că Sankt-Petersburgul girează, fără a ține seamă de ei, obiectivele de război prezentate în afara concluziei preliminariilor Păcii de la San Stefano din 3 martie 1878. Proiectul creării unei Bulgarii mari, după care trupele rusești ar staționa timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
primită de la Europa în a rezolva, în spiritul justiției, chestiunea orientală. Argumentul eminescian este imbatabil: Noi nu recunoaștem în ea decât pe mandatara Europei, care n-au declarat război Turciei pentru a schimba soarta noastră, ci pe aceea a bulgarilor, sârbilor, munte negrenilor, în sfârșit a popoarelor de care a fost vorba la conferențe. De noi n-a fost vorba la conferență; războiul ce l-am purtat au fost poate o imprudență ce se iartă unui popor tânăr și arzător, și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru noi nici un echivalent în lume. El însemnează misiunea noastră istorică, tăria noastră."111 Această normă a dreptului, precizează Eminescu, a fost dintotdeauna calea regală a istoriei românești. Pe vremea intrării lui Mahomed în Țara Românească împotriva lui Vlad Țepeș, sârbul Constantin Mihalovicz de Ostrovița, aflat în București, mărturisea că opinia generală în Balcani era că "oricine s-ar război cu românii, chiar să-i învingă, numai pagubă are. Aceasta-i foarte natural, pentru că românii nu sunt popor cuceritor, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
oral și anula Legea Dodd-Frank ce interzicea băncilor să se joace la bursă cu banii clienților. A urmat definitivarea destrămării Iugoslaviei federale, la care au contribuit prin toate mijloacele și europenii. Personal, nu am înțeles niciodată ce au avut cu sîrbii, un popor demn și foarte curajos. Sau, poate, tocmai asta să fi fost cauza... A fost apogeul puterii americane, pe care din păcate au exercitat-o imoral. Iar apoi, cum era firesc, grație dreptății divine, au început problemele. Americanii și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
considerentele de ordin etnic au prevalat și în acest caz. Extinderea graniței pe direcția respectivă nu ar fi o avut logică etnică. Ar fi însemnat cuprinderea, de către statul nostru, a unor teritorii locuite de un număr consistent de maghiari și sârbi. S-a ajuns la negocieri care să nu dezavantajeze pe nimeni, luându-se în calcul criteriul majorității etnice. Prin urmare, trasarea frontierei a condus la existența unor minorități sensibil egale ca pondere (sârbo croată, respectiv românească). În schimb, șvabii au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cazul graiurilor de pe cursul Dunării). În Oltenia, se manifestă un fonetism de tranziție, între cel moesic și cel tribalic, asemănător cu cel din partea vestică a Munților Balcani. De pildă, e cazul torlacilor, care la Sofia sunt asimilați bulgarilor, la Belgrad, sârbilor, iar la Skopie, macedo slavilor. În Banat, există un fonetism de tranziție între cel tribalic și cel dacic, similar cu graiurile sârbești din Șumadia și Voivodina. În Crișana Maramureș, se înregistrează un fonetism dacic nordic, cu multiple influențe celtice întâlnite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Rusiei, albastrul senin și rece, ca un lac înghețat, din ochii tinerelor rusoaice, reîncarnare a spiritului slav, și divina muzică liturgică din bisericile Kremlinului. În 1994, eram în Belgia și urmăream cu în-grijorare tensionarea situației din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci, ca și acum, the bad boys. Într-o seară, apare la televiziune Andrei Kozîrev, fostul ministru rus de externe, cu atenționări și chiar amenințări la adresa N.A.T.O. și S.U.A. și sprijin pentru sîrbi. A doua zi, sosește la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci, ca și acum, the bad boys. Într-o seară, apare la televiziune Andrei Kozîrev, fostul ministru rus de externe, cu atenționări și chiar amenințări la adresa N.A.T.O. și S.U.A. și sprijin pentru sîrbi. A doua zi, sosește la Moscova Michel Camdessus, directorul F.M.I., care anunță deblocarea pentru Rusia a unui nou împrumut, de 10 miliarde $. Seara, apare același Kozîrev, care, în formule diplomatice, retractează tot ce afirmase anterior. Cu prilejul războiului din Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să creeze identități politice genizate, impunându-le cu forța. Astfel, ei fac din spațiul politic un spațiu exclusiv masculin și, atât timp cât împotrivirea înseamnă moarte aproape sigură, talibanii vor reuși să țină femeile departe de sferă publică. Procesul derulat pe față de sârbi și talibani poate avea însă și manifestări mult mai discrete. După părerea mea, încorporarea anumitor concepte genizate în definiția neoliberală a democrației și considerarea unor instituții genizate ca trăsături caracteristice ale democratizării contribuie la o foarte subtilă structurare a spațiului
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
mare. A Încuviințat cu vagă simpatie. - Un șrapnel? - Un glonț de 12,7. - Mare baftă ai avut. Nu voia să spună că musafirul nu murise din pricina rănii, ci că fusese lovit când răniți mai puteau fi scoși din Vukovar. Când sârbii blocaseră și poteca, nimeni nu mai putuse ieși din orașul Încercuit. Și, la căderea lui, toți prizonierii mobilizabili fuseseră uciși. Inclusiv răniții, scoși din spital, omorâți cu focuri de armă și zvârliți În uriașe gropi comune. Auzind vorba „noroc”, celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
incultura și infama condiție umană șterseseră acel loc de pe fața pământului cu un război care pusese față În față părinți, prieteni, vecini. Masacrați de naziști și aliații lor croați În cursul celui de-al doilea război mondial, de astă dată sârbii o luaseră Înainte, cu două vorbe: purificare etnică. Markovic avea o familie mixtă, aidoma celor pe care le Încuraja politica de integrare a mareșalului Tito; dar bătrânul mareșal murise, iar situația se schimbase. Soțul era croat; soția, sârboaică. Împărțeala Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
camarazii lui muriseră luptând ori uciși de cetnici: Nikola, Zoran, Tomislav, Vinko, Grüber. Grüber ăsta era ofițerul lui. Mergeau alături În ziua În care ai făcut poza. Când a căzut orașul, Grüber era În beciul spitalului, cu un picior amputat. Sârbii l-au scos În curte odată cu alții, l-au bătut până l-au făcut zob, apoi i-au tras un glonț În cap și l-au arunct Într-o groapă comună. Zâmbetul, ori ce-o fi fost i se făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Într-un loc care se numea Okučani, norocul i-a stat În loc. Autobuzul a căzut Într-o capcană. Pasagerii din autobuz erau civili, a adăugat după o vreme. Erau bătrâni, femei și copii. Așa că, În loc să-i omoare acolo, pe loc, sârbii i-au dus la un centru pentru interogatorii al armatei, unde ostașul a fost supus tortúrilor de rutină. Apoi, Între după bătăi, un gardian l-a recunoscut. Era tipul din poza vestită. Eroul de la Vukovar. Imaginea separatiștilor croați. - A fost
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o privească. Oamenii Îi Întâlnesc și nu-și dau seama. Poate fiindcă acum nu se mai privesc cu adevărat. În ochi. - Într-o noapte, și-a continuat Markovic istorisirea, câțiva camarazi l-au sodomizat pe băiat. Dacă Îl accepți pe sârb, au zis, ne accepți și pe noi. I-au astupat gura cu o cârpă, ca să nu țipe. N-am făcut nimic ca să-l apărăm. A urmat o lungă tăcere. Faulques privea copilul ridicat pe jumătate pe nisip de pe frescă și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Abia atunci a dat din nou atenție spuselor lui Markovic. — Era la Începutul războiului, povestea croatul. Mă refer al al meu, desigur. La războiul meu. Înainte de Vukovar. Eram mobilizat de o săptămână, când ne-au ordonat să curățăm de civili sârbi Împrejurimile Vinkovciului. Foloseam același sistem ca și ei: ajungeai la o casă, scoteai toată lumea afară, deschideai robinetul de gaz din bucătărie, aruncai o grenadă și treceai la casa următoare. Alegeam bărbații apți de luptă, aproximativ Între paisprezece și șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prelungi pauze și tăceri - despre opțiuni și hazarduri. S-a referit la franctirorul lângă care petrecuse patru ore, lungit pe podeaua terasei dintr-o clădire cu șase etaje, de pe care aveai o amplă panoramă a orașului Sarajevo. Franctirorul era un sârb bosniac de vreo patruzeci de ani, slab și cu priviri calme, care Îi luase lui Faulques două sute de mărci ca să-l lase să stea lângă el când trăgea În oamenii care fugeau pe jos ori treceau În graba mare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
după țigară, aplecându-se din când În când ca să arunce o privire atentă În lungul țevii unei puști SVD Dragunov, pe care, lipită de un telescop puternic, o ținea ațintiță spre stradă printr-o ambrazură practicată În zid. Fără complexe, sârbul admisese că trăgea fără șovăială atât În bărbați, cât și În femei și copii, iar Faulques nu-i pusese Întrebări de sorginte morală, printre altele fiindcă nu de aceea era acolo și fiindcă era prea lămurit - nu era primul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
obiectiv. În stare să facă să explodeze un cap precum un pepene sub un ciocan ori să facă mațele să curgă absolut eficient. Și cum optezi, Întrebase Faulques. Vreau să spun, cum tragi, la Întâmplare ori Îți alegi țintele? Atunci, sârbul spusese ceva interesant. Aici nu există nici un hazard, explicase. Ori foarte puțin: doar cât era necesar pentru ca un om să se decidă să treacă pe acolo la momentul potrivit. Restul era treaba lui. Pe unii Îi omora, pe alții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Volkswagen alb, cu un geam spart, și vorbele Press-Novinar lipite cu bandă adezivă roșie pe capotă. Faulques rămăsese nemișcat o clipă, Își băgase fotometrul În geanta di foaie de cort și răspunsese cu altă Întrebare, al cărei răspuns Îl intuia. Sârbul dăduse o pălmuță delicată telescopului Zeiss al puștii sale. Pentru că te-am avut În cătare vreo cincizsprezece secunde. Mai aveam doar două gloanțe și, după ce m-am gândit, mi-am zis: azi n-am să-l omor pe glupan. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Inn, la Sarajevo, față În față cu panorama geometriei urbane, profilată pe explozii și incendii, Îl Îndreptaseră pe Faulques, cu inevitabilitatea liniilor lor drepte și convergente, spre sala tribunalului unde, Într-o dimineață de iarnă, pe la jumătatea acelui război, un sârb bosniac pe nume Borislav Herak, vechi membru al brigăzii de purificare etnică Boica, Își relatase cu minuțioasă răceală, lăsând deoparte execuțiile masive, cele treizeci și două de asasinate personale (Înainte se antrenase tăind capete de porci Într-o măcelărie), inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de treburile lor, și abia de se zăreau soldați. Totul ar fi fost aproape bucolic, dacă n-ar fi existat un detaliu: croații din Dragovac, vreo sută de oameni, dispăruseră de pe o zi pe alta. Acolo nu mai erau decât sârbi. Se zvonea că va mai fi un masacru, așa că Faulques și Olvido se Înarmaseră cu salvconducte ale armatei iugoslave și porniseră pe șoseaua paralelă cu râul Vrbas. Ajunseseră la Dragovac dis-de-dimineață, când aproape toți locuitorii erau la câmp. Opriseră mașina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Un grup de soldați croați mergea În fața lor, altul În spate. În depărtare se auzeau focuri de arme automate: scrâșnete stinse, În cadență cu ale bârnelor din acoperișul incendiat al unei case din apropiere. În mijlocul șoselei era și un militar sârb mort, lovit cu o zi Înainte de unul dintre mortierele ale căror urme În formă de stea jalonau șoseaua. Sârbul căzuse pe spate: cu hainele ferfenițite de schije, acoperit de praful cenușiu care Îi ascundea ochii mijiți și gura căscată, era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scrâșnete stinse, În cadență cu ale bârnelor din acoperișul incendiat al unei case din apropiere. În mijlocul șoselei era și un militar sârb mort, lovit cu o zi Înainte de unul dintre mortierele ale căror urme În formă de stea jalonau șoseaua. Sârbul căzuse pe spate: cu hainele ferfenițite de schije, acoperit de praful cenușiu care Îi ascundea ochii mijiți și gura căscată, era cu buzunarele Întoarse pe dos și fără ghete. Alături de el, obiectele disprețuite de jefuitori: o cască din oțel verde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ori vinovăția. Sunetul unui glonț care făcea să explodeze un craniu. Râsul bărbatului care tocmai primise șapte țigări după ce câștigase pariul despre copilul femeii căreia Îi golise vintrele cu baioneta: ghicise dacă fătul era băiat sau fată. Cât despre hoitul sârbului desculț, poate că un scriitor ar fi putut găsi unele cuvinte. Pentru muște, de pildă. Zumzumzumzumzumzum. Duhoarea era Însă altceva. Ori neînzorzonata singurătate a cadavrului acoperit cu praf: nimeni nu scutura de praf un leș. Numai artistul este cinstit, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a nu sta o clipă locului. Să te sustragi controlului, măcar o secundă, capătă pentru amândoi, în ciuda apartenenței la tabere opuse, sensul unei victorii simbolice indispensabile salvării demnității umane, demnitatea luptătorului care nu cedează. Un alt exemplu: Profesionistul, piesa dramaturgului sârb Dușan Kovacevic, autor, de altfel, și al scenariului la Underground (filmul lui Emir Kusturiça), parabola cea mai desăvârșită a destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]