1,693 matches
-
serie de acțiuni de maghiarizare forțată a numelor personale și denumirilor geografice. Legea arhivelor specifica faptul că toate numele folosite trebuie să fie maghiare. De aceea, numele native ale etnicilor ne-unguri erau înlocuite cu altele maghiare. De exemplu numele sârbesc "Stevan" și românesc "Ștefan" erau înlocuite cu "Istvan" , iar "Jelena" sau "Elena" cu "Ilona". Erau vizate atât prenumele cât și numele de familie (astfel numele de familie "Lupu" a devenit "Farkas"). Autoritățile maghiare au pus o presiune constantă asupra tuturor
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
(n. 25 iulie 1894, Obljaj, Bosnia - d. 28 aprilie 1918, Theresienstadt) a fost un sârb membru al Mâinii Negre și responsabilul pentru asasinarea arhiducelui Francisc Ferdinand, eveniment care a declanșat Primul Război Mondial. Născut în Bosnia sârbească într-o familie de țărani, Princip a fost cooptat într-o societate secretă sârbească numită Mâna Neagră, cunoscută și ca „Ujedinjenje ili Smrt” ("Uniune sau Moarte"). Societatea urmărea distrugerea influenței Imperiului Austro-Ungar în Balcani, astfel încât să se poată realiza unificarea
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
Theresienstadt) a fost un sârb membru al Mâinii Negre și responsabilul pentru asasinarea arhiducelui Francisc Ferdinand, eveniment care a declanșat Primul Război Mondial. Născut în Bosnia sârbească într-o familie de țărani, Princip a fost cooptat într-o societate secretă sârbească numită Mâna Neagră, cunoscută și ca „Ujedinjenje ili Smrt” ("Uniune sau Moarte"). Societatea urmărea distrugerea influenței Imperiului Austro-Ungar în Balcani, astfel încât să se poată realiza unificarea poporului sârb într-o națiune federală. Pentru atingerea acestui scop s-a apelat la
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
comună Cuvin. La recensământul din 2002 localitatea avea 3498 locuitori. Satul a fost atestat documentar pentru prima oara în 1660. Ocupația de bază a locuitorilor este agricultură. Dennumirea localității provine de la alăturarea cuvintelor "deli" (tradus din limba turcă "mare") și sârbescul "blato" (tradus în românește că "noroi"). Biserică ortodoxă sârbă din sat a fost construită în anul 1783 și refăcuta în 1906. Biserică ortodoxă românească a fost construită în anul 1925 și are hramul „Sf. Treime“.
Deliblata, Banatul de Sud () [Corola-website/Science/304698_a_306027]
-
(n. 1775, Becicherecu Mic - d. 20 ianuarie 1818, Timișoara) a fost un preot, cărturar, fabulist, traducător și militant român pentru emanciparea românilor din Banat. S-a născut în familia preotului Zaharia și a urmat studiile la școlile sârbești din satul natal și din Timișoara, acolo unde s-a familiriazat cu limba sârbă și germană. Odată terminate studiile, devine învățator la Belinț (1794), iar mai apoi la Beregsău și mai apoi inspector școlar: "de la Cr. Direcție pentru vizitația școalelor
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
întoarce în satul natal și devine învățător, apoi preot. În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei Obradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate", iar în anul 1808 publică alte două traduceri — "Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse" și "Epitomul sau scurte arătări
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
otomanilor. Această situație nu a rămas neobservată printre Marile Puteri. Franța, care vedea Liga că pe un plan rusesc de a-și impune dominația în Balcani, s-a găsit aliată cu Austro-Ungaria, care la rândul ei nu dorea un stat sârbesc puternic la granițele ei sudice, si, împreună cu celelalte puteri, a emis un avertisment dur statelor balcanice. Totuși, ocazia era prea bună pentru a fi irosita de , deoarece Imperiul Otoman era slăbit și confruntat cu probleme interne majore. Guvernele aliate și-
Liga Balcanică () [Corola-website/Science/303644_a_304973]
-
și cel mai mare succes grecesc din ambele războaie. Pe frontul din Macedonia centrală sârbii au împins forțele bulgare către est prin bătălia de la Bregalnica (30 iunie - 9 iulie). Între timp, în nord, bulgarii au început să avanseze către orașul sârbesc Pirot (în apropiere de graniță sârbo-bulgară), obligând sârbii să trimită întăriri armatei a II-a care apără Pirutul și Nišul. Acest lucru le-a permis bulgarilor să oprească ofensiva sârbă din Macedonia la Kalimantsi la 18 iulie. După liniștirea situației
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
apropiere de graniță sârbo-bulgară), obligând sârbii să trimită întăriri armatei a II-a care apără Pirutul și Nišul. Acest lucru le-a permis bulgarilor să oprească ofensiva sârbă din Macedonia la Kalimantsi la 18 iulie. După liniștirea situației pe frontul sârbesc, bulgarii au trimis armata I în ajutorul armatei a II-a care se opunea grecilor în pozițiile defensive excelente de la Defileul Kresna. Constantin a respins propunerea guvernului său pentru un armistițiu, căutând o victorie decisivă pe câmpul de luptă. La
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
din apropierea orașului românesc Orșova. La est de , în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin, se află podul lui Traian. Defileul se află între România în nord și Șerbia în sud. Fluviul traversează Munții Carpați în cadrul cărora separă Munții Banatului de Carpații Sârbești. Numele maghiar, "Vaskapu", inseamna tot "Porțile de Fier", si este folosit, împreună cu cel românesc, pentru a denumi întreg lanțul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este "Clisura Dunării". În Șerbia defileul este cunoscut sub numele de "Đerdap
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
pentru prima oara dincolo de insula (românească) Moldova Veche, cunoscută sub numele de "Defileul Golubac". Are 14,5 km lungime și 230 m lățime în cel mai îngust punct. La începutul defileului se află un fort medieval la Golubac, pe malul sârbesc. Prin valea "Ljupovska" se ajunge la cel de-al doilea defileu, "Gospodin Vir", care are 15 km lungime și se îngustează până la 220 m. Culmile urca până la 500 m și sunt cel mai greu de ajuns de pe pământ. "Donji Milanovac
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment. Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004. Chiar în fața basoreliefului, dar pe malul sârbesc, se găsește de aproape 2000 ani o placă memorială antică ("Tabula Traiana"), având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
agitator și propagandist revoluționar și de aceea el a fost exilat în lotul celor 69 de persoane după eșecul mișcării. Stabilit pentru un timp la Semlin (1849), lângă Belgrad, Iscovescu a cunoscut pe unii revoluționari sârbi, Milivoi Petrovici comandantul artileriei sârbești și adjutant al generalului Knidjanin și maiorul Radovan Petrovici, și le-a executat portretele. În aceeași perioadă a realizat și portretul lui Dimitrie Bolintineanu (8 martie 1849), a lui Kypra (1849). Apoi, Barbu Iscovescu a plecat în anul 1849 să
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
este pomenit adesea numele lui Biscianovschi, care era pe atunci reprezentantul sârbilor din imperiul austriac pe lângă guvernul revoluționar maghiar. Nicoale Bălcescu a încercat să unească toate naționalitățile "oprimate" și ca urmare, a spus Ionel Jianu, a vrut să câștige simpatia sârbească și de aceea l-a trimis pe Iscovescu la Semlin, pentru a picta portretele căpeteniilor de acolo. Jianu nu a adus nicio sursă care să susțină o asemenea informație. Conform aceluiași biograf, pictorul ar fi stat la Semlin mai multe
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
așa-numitul Stat Independent Croația, satelit al Germaniei naziste, în care se declanșează o prigoană cumplită împotriva minorității sârbe. Pe plan lingvistic se caută îndepărtarea cât mai accentuată a limbii croate de limba sârbă, prin așa-zisa „purificare” de elementele sârbești. În Iugoslavia comunistă de după război, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ortografie”, amintite în secțiunea Compunere sau exemplele din secțiunea Calcuri. Alte exemple de creații conștiente sunt "glazba" „muzică”, "tvornica" „fabrică”, "učionica" „sală de clasă”, "časnik" „ofițer”, "povijest" „istorie”, "knjižnica" „bibliotecă”, "proračun" „buget”. În perioadele de apropiere între standardele croat și sârbesc, înainte și după Primul război mondial, apoi după al Doilea război mondial, sub influența limbii sârbe, al cărui standard era mai permeabil la împrumuturi, acestea au fost mai numeroase și în croată. În perioada Statului Independent Croația (1941-1945), acesta a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
centru-sud, vorbit în cea mai mare parte a Șerbiei, de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare parte a Croației, de către bosniaci și de către muntenegreni. Unii lingviști consideră sârbesc și un dialect numit "torlački" „torlakian”, vorbit în Șerbia de sud-est, apropiat de limbile bulgară și macedoneană, în principal prin pierderea declinării substantivelor și adjectivelor. Una din subîmpărțirile dialectului štokavian se face după felul în care a evoluat în diasistemului
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cu succes și de alte popoare sud-slave, în primul rând de croați. În școlile publice din Imperiul Austriac învățarea scrierii latine era obligatorie. Aceste curente au fost privite de conducerea Bisericii Ortodoxe Sârbe drept atacuri împotriva ființei religioase și naționale sârbești, de aceea clerul sârb a cerut ajutorul tarului Petru I al Rusiei, care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta rusă a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a secolului al XIX-lea, cărturarul Vuk Stefanović Karadžić întreprinde o reformă radicală a normelor limbii sârbe, cu ajutorul unor filologi de seamă ai vremii, precum frații Grimm, și al puterii austriece, reprezentată de lingvistul sloven Jernej Kopitar. Prin lucrarea "Dicționar sârbesc" (publicată prima dată în 1818, dar mai larg răspândită abia prin ediția a II-a din 1852), prin traducerea să a Noului Testament din 1847 și prin alte lucrări, el pune bazele limbii sârbe standard actuale. O fundamentează pe graiul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate, fără să practice purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mult sau mai putin apropiat de cel al verbului imperfectiv: Verbe imperfective de la perfective se obțin în general prin: Unele perechi imperfectiv-perfectiv se formează de la rădăcini diferite, prefixul/prefixele fiind acel(e)ași la ambele aspecte: Numărul claselor de conjugare sârbești este controversat. De exemplu Moldovan 1996 ia în seamă șapte, iar Jolić 1972 - opt. În plus, la unele conjugări sunt și subclase, uneori foarte diferite între ele, de aceea unii lingviști, precum Ivan Klajn, consideră că nu se poate vorbi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
întorci?” vs. "Razgovaraćemo kad se budem vratio" (conjuncție) „Vom sta de vorbă când mă voi fi întors”. Locuțiuni conjuncționale sunt "kao da" „ca si cum”, "zato što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire aparte. Este definită că un cuvant invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în gramaticile limbii române le corespund adverbe. Sensul particulelor depinde în general de împrejurările concrete ale comunicării. De
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
asociază miticei Cohorte a "III-a Dacice", prezentă în Castru în anul 179 d.C. Placa memorială romană „Tabula Traiana”, 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, ce comemorează finalizarea drumului militar roman al lui Traian, este amplasată pe partea sârbească cu fața spre malul românesc. Pe ea este inscripționată următoarele: Textul în limba latină a fost tradus și interpretat de Otto Benndorf: Istoricii consideră de obicei credibilă relatarea lui Cassius Dio care atribuie succesorului lui Traian, Hadrian îndepărtarea suprastructurii podului
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
P. 106-109; fotogr. Pohilă, Vlad. O jertfă tulburătoare. În numele tatălui... : [prof. univ. dr. Zamfira Mihail, lingvistă, etnolog de la București] / Vlad Pohilă // Născut în Cornova: omagiu lui Paul Mihail. - Chișinău, 2006. - P. 107-114. Pohilă, Vlad. O lumină ce vine din Banatul Sârbesc : [starea limbii, literaturii și a presei de lb. română din Voievodina] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003. - Nr. 2-3. - P. 142-144. Pohilă, Vlad. Omniprezența unui Om absent, aici : [Marcel Dinu, ex-Ambasador al României în R. Moldova] / Vlad Pohilă // Lit. și arta
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
a asistat pe viu, la Belgrad, la bombardamentele NATO (Operațiunea Forțele Aliate). În timpul nopților petrecute în Iugoslavia trăiește experiența de a urmări apropierea unei rachete Tomahawk, exact pe direcția hotelului de pe acoperișul căruia urmărea atacurile aeriene NATO și răspunsul antiaerienei sârbești. În octombrie 2003 înființează asociația umanistă și secularistă "Solidaritatea pentru libertatea de conștiință", alături de personalități civice precum Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu. Asociația, al cărei director executiv a fost până în septembrie
Remus Cernea () [Corola-website/Science/312044_a_313373]