2,533 matches
-
și lupt pentru pacea lumii. În debaraua pentru lenjerie de lângă dormitor era o trusă de scule. Am închis robinetul de alimentare al toaletei, după care, cu un clește, am desfăcut vasul de podea. Nu știu cât cântărea blestemăția. Am reușit să-l salt de jos, dar era prea greu ca să mă cred în stare să-l răstorn fără să-l scap, mai ales în spațiul acela strâmt. Trebuia să-l scot din încăpere și, pentru că mă temeam să nu stric dușumeaua dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tandrețe sau bucurie directă. În cele mai multe dintre dimineți, M.F.P. stătea așezată între cei doi copii, ținându-i cu câte un braț de după mijloc, în timp ce ei se aplecau rezemându-se de ea, alintându-i și sărutându-i pe rând, sau îi sălta pe genunchi, cuprinzându-i într-o îmbrățișare dublă, un cerc fermecat de îmbrățișări, cântece și râsete. — Trec pe lângă ei cât pot de încet, a continuat Tom. Un spectacol ca ăsta trebuie savurat, așa că, de cele mai multe ori, mă prefac că scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
își spuseseră destule și am lăsat-o pe Lucy să iasă din ascunzătoare. Ea a traversat în goană încăperea, repezindu-se la Honey. Aici erai, maimuțică mică, a spus fosta învățătoare învăluind-o pe fata noastră într-o îmbrățișare și săltând-o de la pământ; când, în fine, a lăsat-o iar jos, a întrebat: Ai auzit ce-am vorbit cu Tom? Lucy a aprobat din cap. — Și ce părere ai? — Cred că planul e bun, a spus Lucy. Dacă stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai privea încă la televizor, începeam să reproduc zgomotul înăbușit al trenului, care numai acasă în simulator mă adormea. Da’ ce faci, Tudoruț, mă trezea din legănare glasul ciudat al bunicii; chiar începusem, cu fața în puiul de pernă, să salt în ritmul trenului, ce putea să-și închipuie biata bunică-mea decât că mă masturbam? În București dorm în același pat, „moștenit“ de la Brașov după moartea ei, mă scol în tăria nopții să scriu, șezând tot pe marginea patului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că nu știți care-i specialitatea la Soso. - Bănuiesc că tăria, da’ uite-acuma chiar n-aveam poftă! Mă întorc - în spatele meu e un tip în geacă de piele, cu mustăți husărești pe care nu știu unde le-am mai văzut. Se saltă pe scaunul de lângă mine, desenând cercuri pe lemnul barului cu fundul paharului lui umplut cu un lichid incolor. - Nu-i de poftă, să știi! Stalinskaia înseamnă să te respecți, înțelegi? Dac-ai venit la Soso, de asta ai venit. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
păr semilung vopsit blond, ochi verzi care, de la înălțime, s-au oprit pe mine. Mai vreți și altceva? întreabă pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum se săltase pe scaun, exact în dreptul feței mele i s-a dezgolit o fâșie de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu-se în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a împachetat pe urmă în plapuma la care trebuia să recurgă încă din octombrie și, cu tot cu pachetul, a început să salte pe un ax vertical - nu mai mult de un minut, dilatat ca în O mie și una de nopți, până la eliberarea tensiunii). Mă surprind dimineața la opt în traficul nostru jugulat, derulând tot filmul despre satul românesc pe parcursul unei stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dimineață de wikend (așa a scris ea într-un loc) și al aceleia din după-amiaza de weekend, ci numai despre părul ei negru care nu suporta nici un acoperământ. Nu-ți mai smulge părul ăla (aud lângă umărul meu drept, care saltă în ritmul dactililor, vocea înăbușită a muzei mele), că o să rămâi chel de tot! Numaidecât îmi vine în minte întâmplarea unui elev din Brașov, pe care n-am auzit-o decât povestită, cu denaturările de rigoare, de profesoara lui dirigintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
siguranță, îi dă instrucțiuni să o ia pe aleea din spatele fabricii de mătase de pe Șoseaua Yizhou, să nu treacă strada Xin-ming. Fii atent la spioni. Omul dă din cap. Felicitări, îmi șoptește Yu Qiwei. Îl urmez pe bărbat, cu inima săltându-mi în piept de frică precum un iepure într-un sac. Mergem cu pas vioi către un părculeț cu tufișuri dese. Omul o ia pe alee. Înainte să cotim, se uită în urma lui. Nu ne urmărește nimeni. Peste o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îl urmează. Poteca de pe malul râului îi duce în stufărișul des. După jumătate de milă, ea se întoarce brusc, zice că nu mai poate merge mai departe, că trebuie să plece. Ca un leu care prinde o căprioară, el o saltă de la pământ. Ea se zbate să se elibereze. El devine mai înverșunat. Îi sfâșie uniforma cu mâinile. Nu poți face asta! Îl împinge la o parte. Nu mai poți face asta! Dar ea i se deschide. Se sprijină de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plecare până la mașină, puteam să fi stat și noi doi de vorbă! Ce l-o fi apucat atunci să vină, nu știu, mama spune că a vrut doar să vadă unde a locuit Buni, 27 de ani, după ce l-au săltat pe bărba-su și au scos-o și pe ea din casă și-au aruncat-o În comuna Militari. Oricum, de atunci până la plecare, Traian a fost Încă și mai inabordabil, flancat de profesorul Stan și de toată șleahta de nehaliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
femeia m-a cucerit și pe mine. ― Dumneata, Nicolache, vrei să mă faci să cred că te-ai înamo... Domnița Ecaterina apăru însoțită de favorita sa și Nicolae se grăbi să-i iasă înainte, glumind pe seama obiceiului românesc de a „sălta boierii”. ― De data asta, însă, a fost un nesperat prilej pentru noi, boierii, de a „sălta”... o zeiță. ― Draga mea, interveni domnița, vino să-mi cunoști și nepotul. Toți ne punem mari speranțe în el. Mon cher Ianco, ai în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
te-ai înamo... Domnița Ecaterina apăru însoțită de favorita sa și Nicolae se grăbi să-i iasă înainte, glumind pe seama obiceiului românesc de a „sălta boierii”. ― De data asta, însă, a fost un nesperat prilej pentru noi, boierii, de a „sălta”... o zeiță. ― Draga mea, interveni domnița, vino să-mi cunoști și nepotul. Toți ne punem mari speranțe în el. Mon cher Ianco, ai în fața ta pe Alexandra Marioritza, fiica lui Mihail Comnenul, cărturarul, pe care Luminăția Sa l-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulțumit de coincidență, consulul reveni la ideea inițială privind în jos, la femeia care îl asculta cu un interes mult prea afișat ca să nu fie simulat, dar pe care el îl găsi de-a dreptul emoționant. Într-o clipă fu săltat vertiginos de beția unui actor pe o scenă pregătindu-se pentru finalul plin de efect al tiradei. ― Vă spuneam mai devreme, madame, că nimeni n-ar fi cutezat să-l atace pe marele meu prieten. Nici măcar rușii, madame. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm... îm... păiat. Și clucereasa izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în pat, mănâncă zakuska și să vorbim ce și cum. Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toată lumea vrea haine noi și nu mai sunt nici măcar trei zile întregi până atunci. Iancu tăcu brusc. Stătea neclintit dinaintea croitorului. Arăta extrem de calm. Apoi vocea lui se auzi din nou urcând de la tonul foarte dezamăgit la foarte sfidător, ca să salte în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea de samur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea să i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea mai nenorocită dintre femei. Hohotea ore în șir. Sălta cămașa pe ea de prea multă jale. În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe o păpușă, în râsetele celorlalți. Azi ești mai ușoară decât ieri și alaltăieri. ― Ce-ar fi să mă cântărești și pe mine, nepotache! îi strigă Nicolae. Cu plăcere, dumneata unchiulache! Iancu își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
separeu din restaurantul hanului, Manuc tocmai lua masa în compania secretarului Ambasadei Suediei la Sankt Petersburg. Hummel se afla în drum spre Constantinopol și abia sosise la București. Era foarte târziu. Diplomatul se simțea obosit și ușor dezorientat. Călătorise mizerabil, săltând din groapă în groapă și prin noroaie interminabile. Cum Dumnezeu mai fac ăștia comerț? Cum comunică ei cu restul lumii? se întrebase tot drumul, de când trecuse granița principatelor, înjurând printre dinți și de unul singur. Dar prezența prințului, disponibilitatea acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul în mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa în ritmul unui dans. Nicolae îl însoțise până la marginea orașului, călărind lângă chervan. Acolo coborâseră amândoi și se îmbrățișaseră ca doi frați. Strâns, cu emoție, cu inimile bătând nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]