60,192 matches
-
doar năzuințe înălțătoare. Văzând că oamenii duceau o viață grea și instabilă, s-a gândit că ar fi bine să existe culturi agricole care să le ofere regulat oamenilor cerealele necesare traiului. După lungi meditații și observații, Abandonatul a cules semințele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac și le-a însămânțat pe o bucată de pământ desțelenită de el. Le uda și le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au rodit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lungi meditații și observații, Abandonatul a cules semințele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac și le-a însămânțat pe o bucată de pământ desțelenită de el. Le uda și le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, semințele au încolțit, au crescut și au rodit. "Fructele" acestor culturi erau mai gustoase decât cele sălbatice. Ca să cultive în continuare plantele, Abandonatul a făcut din lemn și piatră niște unelte simple pentru această muncă. Pa parcursul anilor, el a acumulat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În această zi se mânâncă un fel de terci din orez fiert, numit Laba Zhou, care conține orez cleios, fasole roșie, mei, sorg chinezesc, mazăre și alte ingrediente, cum sunt curmale uscate, miez de castane, miez de nucă, migdale, alune, semințe uscate de lotus etc. Conținutul variază de la o regiune la alta. În nord, acest terci este un fel de desert, în care se pune zahăr, iar în sud din contră, se pun sare și legume. Această tradiție își are rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o pețitoare pentru a prezenta familiei miresei cadourile de logodnă, atașând scrisoarea de logodnă. Prezentarea cadourilor de nuntă: După ce scrisoarea și cadourile de logodnă au fost acceptate, familia mirelui va trimite oficial cadourile familiei miresei. De obicei, cadourile includ ceai, semințe de lotus, fasole roșie, verde, curmale roșii, nucșoră, portocale, rodii, crini, prăjituri speciale de nuntă, nuci de cocos, băuturi, panglici roșii, cutii pentru bani și multe altele. Alegerea datei oficierii căsătoriei: Vor fi consultate un astrolog sau o carte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de plastic și pluș, într-o sală fără șobolani, fără semințe, respirând aerul condiționat în fața unui ecran imaculat, făcut din cine știe ce polimer, nu cearceaful murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși, în acest templu aseptic al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Sunt nevoit să le sfărâm acest comod prefabricat de gândire: cred în Dumnezeu. Dar cred că El trebuie căutat nu în biserici și în tratate teologice, ci în oameni, în noi înșine, în mine însumi. Dacă suntem fiii Lui, atunci sămânța scânteietoare a Tatălui trebuie să fie undeva în vastele întinderi neumblate din noi. Nu ne rămâne decât s-o aducem la lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau în patru echipe, ne arunca niște mingi tocite, cu șiret, și ne lăsa să jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi trăgea o palmă după ceafă. Nu știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după filmele cu nemți și după Roșu Daniela, avea o casă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
I.P.A. Aluminiul Slatina), a aruncat o bară de fier înspre teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care ronțăia semințe de bostan. Iar omul ăla, care nici măcar nu văzuse bara zburând în spatele lui, pentru că n-avea ochi la ceafă ca zmeii și suferea și el din cauza fetei cu nume băiețos, a căzut într-o baltă de sânge și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tata plecase pe unul din șantierele lui (poate se întorcea peste o săptămână, poate peste două), mama moțăia, Matei nu se născuse, eu îmi construisem o colibă sub birou, cu pături, am aprins o lumânare (nu pentru omul care ronțăise semințe de bostan, ci pentru că-n colibă era întuneric) și mi-am dat seama că n-o să mai mergem niciodată la meciurile de pe stadionul Republicii. Și n-am mai mers. Acum, mă tot gândesc ce căutam noi acolo. Eu țineam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camion cu puieți. Mama habar n-avea, eu nici atât, iar tata ne făcea semne disperate să spunem că nu-i acasă. Când timpul plantării copacilor s-a dus și când s-a ales praful de sorocul multor bulbi, răsaduri și semințe de flori, cu alte cuvinte când se apropia vara, Naghy m-a urecheat fiindcă o făcusem pe fii-sa umflată, Florea a încercat să-mi tragă o scatoalcă când m-am șters pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome ale arșiței, nici de furtuni, nici de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al țăranilor pentru FDSN se explică prin recunoștința acestora pentru dobândirea proprietății și a libertății de a-și vinde produsele pe piața liberă, după anii de interdicție și silnicie ai regimului ceaușist. Confruntați cu enorme dificultăți (lipsa de unelte și semințe, credite sau dobânzi mari), noii proprietari își puneau nădejdea în sprijinul puternic al statului întruchipat de Iliescu. Într-un cuvânt, alegerile din toamna lui 1992 marcau faza în vechile structuri sociale rămâneau dominante și deci dispuneau de capacitatea de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
particulare, pentru a permite un acces mai larg al populației rurale. Este necesară chiar o campanie de convingere a acestei populații că e în interesul lor să se asocieze singuri și să lucreze în comun pământul, cu utilaje moderne și semințe de calitate, cu tehnologii noi performante. În acest fel va înceta fărâmițarea excesivă a terenurilor agricole și exploatarea lor rudimentară. Specialiștii au căzut de acord mai ales în Occident că rentabilitatea în agricultură se obține pe suprafețe mai mari de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
are, eu mă victimizez înșirând porcărioare, să-l încurajez că lui i-e bine acolo și nouă de rahat aici. „... s-a dat liber la plouat și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară, cărămizile deja s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul Popianu se considera un om priceput la sufletele altora. Reușise să strecoare acea sămînță de îngrijorare de care avea absolută nevoie pentru a fi considerat un am util, un om de care ai nevoie. Nu era dintre aceia care avea încredere în prietenie, în intimitate, îi ajungea utilitatea. "Important este să creezi mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cinice și, în general, ei apar destul de rar în viața lui, dacă nu cumva se găsesc printre dușmanii săi recunoscuți. Acum, avîndu-l în față pe Șerban Pangratty, nu mai știa ce să creadă. Undeva, în adîncul ființei sale, încolțise o sămînță necunoscută, care încet, dar sigur îl cuprindea cu totul, înfricoșîndu-l. Trecuse prin multe, prin pericole reale, prin clipe cu adevărat grele care, poate, pe altcineva l-ar fi băgat în pămînt ori l-ar fi trecut printre netrebnici, dar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să seceri În ceruri, sau să arunci sămânță În vânt?“ - Întrebare scolastică, cerând un răspuns clar. Ridicându‑se Într‑un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pământul e tot pământ, oriunde l‑ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încât n‑a fost nevoie să se sforțeze cu vânzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezând că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamântului pe bătrânul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că În spatele acestor atentate (aidoma celui cu o bombă umplută cu cuie, care a avut drept țintă Camera Deputaților, ca și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]