16,244 matches
-
patronajul împăratului, pentru a fi selecționat ca și candidat la funcții oficiale. S-a izbit însă, în repetate rânduri, de insucces. De la vârsta de 35 de ani până la 44 de ani, el locuiește în capitala Chang'an, ducând o viață săracă. Văzând cu ochii lui abisul dintre viața fastuoasă a aristocraților și soarta tragică a nevoiașilor, poetul a exprimat indignarea sa în versurile următoare: "Pe când dincolo de porțile vopsite în roșu miros delicatese și vinuri alese, pe drumurile din afara cetății zac cadavrele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înaltă și frumoasă .../ O, de-aș putea să văd/ pe-acest pământ/, asemenea nemaivăzută casă/, atunci/ chiar fără acoperământ/, chiar înghețat, tot aș striga/: nu-mi pasă!" În 770, Du Fu, în vârstă de 59 de ani, moare bolnav și sărac, pe râul Xiangjiang, într-o barcă, în timp ce mergea din Chengdu spre Yueyang. Du Fu își dispută cu Li Bai primul loc în ierarhia poeziei chineze clasice. Creațiile acestui tandem de corifei configurează întreaga poezie chineză clasică: direcția Li Bai, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe meleagurile sale natale. Dar erudiția și talentul său sunt minate, în repetate rânduri, de mentalitatea conservatoare a pedanților vremii, care îl țin departe de posturile și titlurile dregătorești râvnite. O astfel de situație îl condamnă la o viață destul de săracă și îl determină să descopere corupția caracteristică lumii dregătorești și nedreptățile existente în societatea feudală. În sufletul lui Wu Cheng'en germinează și încolțește sămânța nemulțumirii și rezistenței, așa cum se exprimă într-un poem scris de el: "hidoșenia realității sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
arătase în trecut mamei ei. Pe lângă vulpișoarele de o frumusețe orbitoare, sunt și unele mai puțin frumoase, chiar urâte. Dar și acestea sunt de treabă și au inima de aur. În povestirea Vulpea urâtă, eroina, întâlnindu-se cu un învățăcel sărac lipit pământului, decide fără ezitare să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după unificarea țării nu a fost prea lungă, doar 15 ani. La sfârșitul ei au izbucnit multe răscoale țărănești și s-au remarcat numeroși oameni. Han Xin, cunoscut comandant militar, a fost unul dintre ei. El provenea dintr-o familie săracă și a rămas orfan de mic. Înainte de recrutare, necunoscând negustoria și refuzând să lucreze pământul, Han a dus o viață de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce. Ca să supraviețuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tânăr dintre toți. Și în zilele noastre, pe plăcile de piatră de la baza Pagodei Cocorului Mare, mai pot fi citite numele titularilor Jinshi din antichitatea Chinei. Sistemul imperial de examene din dinastia Tang a permis acelor intelectuali proveniți din familii sărace să participe la viața politică, ceea ce a dus la îmbunătățirea modului de a conduce treburile statului. Dar până în ultima perioadă a societății feudale din China, acesta a devenit tot mai corupt. În dinastiile Ming și Qing (1644 e.n.-1911 e.n.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ziua în care legendarii iubiți Niulang și Zhinü se întâlnesc în Calea Lactee, motiv pentru care această zi este dedicată îndrăgostiților. Această sărbătoare are o legendă la bază, povestea de dragoste dintre ciobanul Niulang și țesătoarea Zhinü: Niulang era un băiat sărac, dar cu suflet bun și vesel, tot ce avea pe lângă casă era un bou bătrân și un plug. Zilnic, se ducea împreună cu boul să muncească la câmp. La întoarcerea acasă, trebuia să-și facă de mâncare și să-și spele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
urmă, neavând alternativă, Niulang făcu ce îi ceruse boul, cu lacrimi în ochi. Cu pielea acestuia pe umăr și cu cei doi copii în brațe, zbură spre Palatul Ceresc. Dar în lumea nemuritorilor, nimeni nu lua în seamă un om sărac venit de pe Pământ. Când ajunse în fața împăratului Ceresc, acesta îi refuză imediat cererea de a o revedea pe Zhinü. La repetatele rugăminți ale lui Niulang și ale celor doi copii, împăratul le permise în final o scurtă întâlnire. Copleșită de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în lectică, a trimis o servitoare bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen. Aflându-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen. Aflându-i povestea, a cuprins-o mila de săraca fată. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen. Aflându-i povestea, a cuprins-o mila de săraca fată. Dar cum s-o ajute? Privirile i s-au oprit asupra traistei Suolin. I-a cerut servitoarei să-i dea lui Zhao traista, fără să-i spună ce era în ea, după care ploaia a încetat și cele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
grădină. Xiangling a intrat în încăpere să ia mingea, dar i-au căzut ochii pe o traistă frumoasă, atârnată pe perete. Uitându-se cu atenție, a observat că era tocmai traista pe care i-o dăruise acum câțiva ani miresei sărace. Văzându-și soarta de acum și gândindu-se la soțul și la fiul de care se rătăcise, Xiangling a început să plângă. Tianlin s-a dus la mama lui și i-a povestit ce s-a întâmplat. Mama lui Tianlin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
țara asta”. Într-o săptămână, prăbușirea de rating și share a fost dramatică. A trebuit ca știriștii să revină de urgență la niscai cadavre ca să nu dea faliment. Deci: de ce sunt românii fascinați de imaginile morții? Mai întâi pentru că sunt săraci. Jumătate din populația României trăiește de pe o zi pe alta - o viață cenușie, mizeră, lipsită de perspectivă atât pentru sine, cât și pentru urmași. Acești încă oameni au pierdut de mult speranța într-un mai bine, singura lor rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un sfert dintr-un petic de pământ, acțiuni la societăți aflate în lichidare, o mașină la mâna a doua, un caniș pe care-l iubesc nespus sau, pur și simplu, nimic - au dat totul fiilor și fiicelor și ei sunt săraci și curați ca Iov în gunoi. Alții, ca Adrian Păunescu, își declară liniștiți o avere considerabilă, convinși că nu vor pierde astfel nimic din popularitate, dimpotrivă. C.V. Tudor insultă și calomniază ziariștii Adevărului de pe poziția senatorului care declară că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
săracilor fără să știe nimeni care îi sunt sursele de venit. Iar președintele Iliescu își supradeclară, absurd, alături de casă și Cielo, salariul de președinte de 600 de dolari ca făcând parte din avere - asta pentru a întări la public imaginea sărac și cinstit. Dar reacția cea mai adecvată situației a avut-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
avut-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai mult”. Apoi, cu un rânjet: „Da’, știți ce? Sunt sărac, sărac lipit pământului”. Ca și legea deconspirării Securității, legea declarării averilor a devenit un circ moral. Declaranții pe care i-am văzut la televizor vor să fabrice o impresie de normalitate, cu folos electoral: suntem toți, dragi compatrioți, nici prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai mult”. Apoi, cu un rânjet: „Da’, știți ce? Sunt sărac, sărac lipit pământului”. Ca și legea deconspirării Securității, legea declarării averilor a devenit un circ moral. Declaranții pe care i-am văzut la televizor vor să fabrice o impresie de normalitate, cu folos electoral: suntem toți, dragi compatrioți, nici prea bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ca și legea deconspirării Securității, legea declarării averilor a devenit un circ moral. Declaranții pe care i-am văzut la televizor vor să fabrice o impresie de normalitate, cu folos electoral: suntem toți, dragi compatrioți, nici prea bogați, nici prea săraci, ce atâta tevatură, nu-i nici o scofală să fii parlamentar sau ministru. Sau: da, am avere, dar nu e normal să am? Bun prilej de vorbe. Practic, această lege nu va funcționa: cine e nebun să pună ce-a agonisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și mitocănia fără margini de care dau dovadă întruna potentații zilei te împing să-i consideri automat pe amărâți buni, frumoși, curați, dacă nu pe dinafară, cel puțin pe dinăuntru. Certezenii mi-au atras atenția că pot să greșesc. Românul sărac poate fi tot atât de urât pe dinăuntru cum e ciocoiul plin de bani. În Maramureș, în Oaș, în plină românime, iată că țăranii din Certeze nu sunt nicidecum preocupați să păstreze tradițiile seculare închise în râurile înnegrite de ploi din lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cărticica lui Mao, pe care să încerce s-o publice în tiraj de masă - cu niște sponsori, poate chiar gratis. Și-a imaginat că într-o țară în care un milion de lei înseamnă viață sau moarte pentru cei mulți, săraci și bolnavi, într-o țară în care viața nu-ți mai dă voie să recitești nici suta de pagini a Micului Prinț, va cumpăra și va citi cineva această monstruozitate editorială? Că după ce a avut ocazia unică să facă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dator să se simtă umilit. Încărcăm deci prostul gust, vulgaritatea declarată onest cu felurite „isme”, născute din cealaltă prostie, cea instruită. Și mie mi s-a întâmplat să tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă lumea mea/ Că greu am trăit în ea”. Pe urmă, am înțeles: dacă schimbi un vers în această banală văicăreală, atunci ea se atinge de poezie: „Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă lumea mea/ Că greu am trăit în ea”. Pe urmă, am înțeles: dacă schimbi un vers în această banală văicăreală, atunci ea se atinge de poezie: „Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
stradă. Lumea Îi spunea, cu afecțiune, Casa cu Scărpinici, și cei mai mulți șobolani o evitau din cauza insectelor care-și făcuseră culcuș aici, o populație hămesită de purici și păduchi, dar și din cauza duhorii pestilențiale - un damf greu, de bătrînețe, de oameni săraci, de sudoare și energie negativă, amestecate cu putoarea de pesticide și dezinfectant, cu care se dădea o dată pe săptămînă. Mie Însă, dat fiind temperamentul meu, toate astea mi se păreau un preț mic de plătit. În timpul zilei și al serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am Îndrăgit și eu. Uneori, Îl ajuta pe Norman să descarce furgoneta plină de cărți și, o dată, Norman l-a plătit ca să-i spele fereastra vitrinei. A făcut o treabă foarte bună. De obicei, nu cumpăra nimic - era, evident, foarte sărac - Însă, Într-o zi de primăvară timpurie, a plecat cu o sacoșă mare plină de cărți. Nu vedeam ce are În sacoșă, Însă În seara aceea am putut să refac lista completă a volumelor după locurile rămase libere În rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
expert-contabil - o profesie lipsită de orizont și de viitor. Rowe, care avea pe atunci un venit de 400 de lire pe an, se putea socoti un om bogat, și chiar simțea pentru Wilcox ceea ce simte un bogătaș față de o rudă săracă. Obișnuia să-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]