3,857 matches
-
rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc venită din altă lume. Tabitha, cu care vorbea acum, stătea cu mâinile împreunate; încă mai radia de bucurie după succesul săriturii, cu ochii sclipind. Ceilalți trecuseră în poziția de repaus a actorilor, cu oasele adâncite bine în încheieturi, cu umerii aduși și cu brațele moi, de parcă ar fi fost bătuți în cuie de un par, exact între omoplați, iar restul membrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poziția de drepți la auzul numelui său, zâmbi. —Tu ce zici, Thierry? îl întrebă MM pe coregraf. —Păi, i-am zis și eu să facă așa la repetiții, zise el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prindă de ea din nou; celelalte zâne ieșiră de pe scenă; Tabitha fu ridicată și dispăru din nou în spatele mobilului, după care se repetă întreaga procedură - de data asta nu atât de bine, cu excepția Tabithei, care interveni la fix, și a săriturii ei, chiar mai bună decât data trecută. Sally rânji cu gura până la urechi, plin de el. —Vedeți? ne spuse el lui Sophie și mie. Ea este - a fost - alegerea bună. Și, judecând după zâmbetul orbitor al Tabithei, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
metri și se opri fix la câțiva centimetri de Titania, astfel că Helen, care ținea mâna întinsă, nu trebuia decât să se întindă puțin pentru a o mângâia pe cap. Urmă o pauză, în care-mi ținui respirația, în așteptarea săriturii Tabithei, gândindu-mă la cât de bucuros avea să fie băiețelul din fața noastră. — Și eu! se auzi o voce din spatele mobilului. O clipă, se lăsă o tăcere de mormânt; apoi toate duhurile se uitară în sus, în același timp, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
probleme când a coborât? Clătină din cap. —A mers ca uns. Eu și Jack aici jos și Trev sus, cu mobilul. Și ăla e mult mai complicat - are un sistem de urmărire, ca s-o ducă într-o parte, pentru săritura de pe mobil. Nu, aia a mers bine. Se însenina în mod vădit când își aducea aminte de scenă. —Nici cea mai mică problemă. N-aveam ce să fac acolo. M-am strecurat la loc în amfiteatru și m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cazul Tabithei, culoarea era naturală, iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mare grijă ca să evite răsturnarea ambarcațiunii, aruncă arma cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
știa asta. „Toți“ bărbații știau și, cu toate astea, toți bărbații stăruiseră cândva asupra unei asemenea fotografii, lăsându-se convinși că acela era visul vieții lor. Un vis de o secundă: clipa cât i-ar lua fetei să cadă din săritură; timpul cât i-ar trebui soarelui să se ascundă și berii, să înceteze să mai pară înghețată. Vis de stea căzătoare pe care atâția o urmăreau, pentru că, odată, cu mulți ani în urmă, într-o revistă sau pe un panou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui și cel mai hotărât, unul dintre muncitorii care era poate de categorie superioară, deși nimic nu indica acest lucru, desfăcu pachetul. Când ultima frunză de palmier fu dată la o parte, scoase un țipăt și se îndepărtă dintr-o săritură... — P...da mă-sii...! Toți îl imitară instinctiv, deși majoritatea nu avu timp nici măcar să distingă ce era înăuntru. Apoi, se apropiară din nou încet. — Dumnezeule din Ceruri! — Capete micșorate! — Sunt autentice? Bineînțeles că sunt autentice, imbecilule! N-ai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
enormul buldozer care îl speriase atunci când sosise. Se opri la vreo doi metri, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare și se încruntă. Începu să se miște încet în jurul mașinii, studiind-o, dar cu mușchii încordați, gata să dea o săritură dacă unealta se mișca. — Nu te teme. Nu-ți face nimic. Stă liniștită. Moartă. Înțelegi? Moartă! Kano nu păru convins, dar se apropie, ascunzându-se pe jumătate. Hai! Nu fi laș. Tu ești un mare războinic yubani. Nu te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ce se întâmplă? întrebă el. — Se ascund bine... — Împuțiții...! Continuară să se târască cu greu. Ecla ajunse la cazemata unei mitraliere și începu să se ridice de pe jos, cu macheta lui lată în mâna dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din nou, descumpănit. Strigă ceva și începu să dea furios lovituri de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să facă nimic rău și totuși inima îi bătea cu putere, ca simțindu-se vinovată. O forță mai mare decât voința lui îl trase pe ușă afară si-l împinse la ușa Otiliei. Bătu iarăși ușor, ca altădată. Auzi limpede săritura speriată a fetei și tropotul pașilor prin odaie. Capul zbârlit al Otiliei apăru în întredeschizătura ușii. - Ce vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a lui Simion, Aglae zise: - Simioane, uite, a venit domnul doctor. Să te duci cu dumnealui să te vadă, să-ți dea ceva să te faci bine, și pe urmă te întorci acasă. Vă duceți cu trăsura! Simion făcu o săritură de maimuță: G. Călinescu - Ce doctor? Eu nu sunt bolnav. Eu sunt cel mai sănătos om. Eu sunt Omul și nu voi muri în vecii vecilor. Cel ce se-nchină mie și tatălui meu, acela se va mântui. - Papa, găsi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se clătina într-o parte și-n alta, ca și când ar fi jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O, muză! învață-mă să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele acele ilustre a acelora cari, pentru ca să deie foc bisericei, se adunase în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oferi cel mai scurt interval de așteptare. Dacă pui tot timpul siguranța pe primul plan, mulți clienți vor pleca În altă parte”. L-am rugat să-mi spună mai multe pe această temă. O perspectivă diferită „Să zicem că practici săritura În Înălțime”, a Început el. „La prima apropiere de ștachetă, treci ușor peste ea. Ce faci după aceea?” „Ridici ștacheta mai sus și sari din nou”, am răspuns. „Depinde”, a spus el, „de obiectivul pe care ți l-ai stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nou”, am răspuns. „Depinde”, a spus el, „de obiectivul pe care ți l-ai stabilit. Dacă scopul tău este să minimalizezi riscurile, lași ștacheta unde era și continui să sari la Înălțimea respectivă. Dacă vrei să fii foarte sigur pe săritura ta, poți coborî ștacheta și mai mult”. „Așa ceva nu prea pare să fie o provocare”, am spus eu. „Păi”, mi-a răspuns, „acesta este cu totul alt obiectiv. Dacă Încerci să vezi cât de sus poți sări, probabil ai alege
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
face cumva să se Împleticească până la ea și să câștige; un jucător de baschet care, În ciuda celor 40 de minute de acțiune intensă, reușește să sară puțin mai sus la sfârșit; o gimnastă care se lovește la picior după prima săritură, dar care, În ciuda durerii crunte, reușește cumva să mai sară Încă o dată. Sunt tentat să adaug „și să câștige”. Dar scopul nu este acela de a câștiga. Dorința și efortul Dorința (referitor la efort) este o trăsătură remarcabilă la oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
două ori pe săptămână venea Lulu Lambrino în poartă, pe la 5 dimineața, și striga: "Băieți, se dă gaz la Vișoi!" Luam repede bidonul și plecam după gaz . Trăiam din meditații cu 5 lei ora. Am predat de toate, până și săritura în lungime. Era o fată care vroia să dea la I.C.F. Nu-i ieșea bătaia când sărea. Am mers pe malul apei și i-am explicat, descompusă, săritura în lungime. Am primit 2 kg de lapte. Deci mă întîlnesc cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din meditații cu 5 lei ora. Am predat de toate, până și săritura în lungime. Era o fată care vroia să dea la I.C.F. Nu-i ieșea bătaia când sărea. Am mers pe malul apei și i-am explicat, descompusă, săritura în lungime. Am primit 2 kg de lapte. Deci mă întîlnesc cu Frunzetti, în tramvai, la București. Dobândise de curând o poziție bună. "Ce mai faci?", îl întreb. "Ce să fac? Efemerinde". Așa și eu. Cum am ajuns o celebritate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tocmai aceste state le vedem și astăzi cele mai puternice în Europa. În ele s-au întemeiat stabilitatea administrativă și judecătorească, în ele am văzut înflorind mai cu samă artele frumoase și științele, în ele progresul a fost gradat, fără sărituri, însă sigur și temeinic. În această vreme a ideei monarhice cad cele două domnii a lui Grigorie Ghica Voievod; iar cronicele noastre, în limba lor frumoasă, ne arată pe acest domn întrunind în sine calitățile mari ale monarhilor. Mult se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fixitate energică pe care-o manifestează Rusia. Această din urmă putere este poate unica care, bătând, s-au lățit, bătută, n-au pierdut nimic, sau aproape nimic, căci înlăuntrul ei toate s-au făcut pe încetul, fără nici un fel de săritură; nici o bătălie pierdută n-a făcut-o să piardă ținta fixată înainte de-o mie de ani încă, ea nu vede cu alți ochi decât cu aceiași pe care-i avea la întemeiarea uriașei sale puteri. De la întemeierea dinastiei scandinave
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se putea altfel, d. Conta a judecat despre fetișismul antic după asemănarea celui modern; arătând apoi urme de fetișism în credințele de astăzi ale popoarelor, judecata sa prin analogie s-a dovedit a fi cu totul corectă, limpede și fără săritură. Cu această ocazie d-sa a dezvoltat o sumă de cunoștințe etnologice, încît fiecare propoziție conținea ceva nou; totodată a dovedit o cunoștință amănunțită a mitologiei populare române, a cărei analogie cu credințele populare ale altor popoare a făcut-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
În temperamentul corporal. Oamenii melancolici 1, dimpotrivă, sunt copleșiți de vise și de vedenii. Aceștia, pe cât se pare, se bucură de privilegiul de a cunoaște viitorul pe această cale. Faptul se explică prin salturile imaginației, la dreapta și la stânga, Întocmai săriturilor făcute dearuncătorii cu mai multe suliți ușoare, (438) care adesea izbutesc până la urmă să atingă ținta 2. 51. De fiecare dată când facultatea imaginativă și cea divinatorie se află În deplină armonie cu exalația, Întocmai unui remediu potrivit, În acest
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o nepotrivire totală Între posibilitățile momentului și lupta pe care dorim s-o câștigăm. Adesea ar fi mai bine să așteptăm un moment mai prielnic. În acest caz, cea mai bună strategie este retragerea. Practicarea unui sport individual (vele, Înot, sărituri de la trambulină) sau a unei arte marțiale vă poate ajuta să vă păstrați echilibrul. Exemplu: Charles de Gaulle și John Fitzgerald Kennedy (vezi cele două teme În paginile următoare) Charles de Gaulle, Președintele Republicii Franceze, John Fitzgerald Kennedy, Președintele Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]