5,379 matches
-
putea fi obținută cu ușurință. Țăranul se putea muta după ce în prealabil a cerut în scris isprăvniciei strămutarea cu șase luni înaintea zilei de 23 aprilie a fiecărui an. Isprăvnicia era obligată să încunoștiințeze imediat pe proprietar. Până la 23 aprilie, săteanul era obligat să-și achite toate obligațiile și datoriile față de proprietar, partea sa de capitație și rămășițele la cutia sătească. Grădina și casele rămâneau proprietarului moșiei, fără ca acesta din urmă să fie impus la plata unei despăgubiri. Referindu-se la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pământ la o moșie”, iar mai târziu a invocat o dispoziție inexistentă care ar fi limitat dreptul de strămutare numai de la sat la sat și nu de la sat la oraș. Constrângerea economică, folosirea forței, sistemul feudal al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de strămutare în care erau implicați ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, proprietarii sau posesorii ș.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraș. În aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al răspunderii colective a sătenilor față de plata birului, coruperea autorităților de care depindeau aprobarea strămutării, procedura și sistemul complicat al întocmirii formalităților de strămutare în care erau implicați ispravnicii, privighetorii de ocoale, vorniceii, proprietarii sau posesorii ș.a. îngreuiau mult mutarea sătenilor la oraș. În aceste împrejurări, țăranii părăseau satul adeseori în mod ilegal, fugind în orașele mai mari, în special în capitală, unde își pierdeau urma, găsind scăpare fie în corupția poliției, fie în protecția unui stăpân influent, fie intrând în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se mai ușureze muncile către proprietate, deși nu lucrează mai mult decât glăsuește așezământul” și că „dreptatea sa este în Galați”. Din sate se strămutau în orașe și țărani înstăriți, și țărani ziși ,,codași”. Cei dintâi, de obicei, reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, că orașul era mai prielnic desfășurării activității lor de negustori. Vistieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și împroprietăririi numai sub aspect economic, a subestimat implicațiile sociale și politice ale unei asemenea măsuri și a avut mereu în atenție urmările legiuirii agrare din 1864 asupra situației economice a țării și, îndeosebi, asupra recăderii în dependență parțială a sătenilor. Așadar, A. D. Xenopol n-a respins exproprierea și împroprietărirea pentru că s-ar fi aflat de partea marii proprietăți sau a conservatorilor, ci pentru că socotea soluția netrainică din punct de vedere economic, motiv pentru care ar fi dorit doar ca statul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Luisa, fiica lui (soprana); Lăură, o fată din sat (mezzo-soprana); Un țăran, (tenor); țărani, vânători, slujitori ai ducesei. Actul I: Iubirea Scenă 1. Un sat de munte. Locuitorii satului se adună să sărbătorească ziua de naștere a Luisei. Lăură și sătenii cântă un cor vesel pentru a o invită pe Luisa la celebrarea zilei ei de nastere (Tidesta, Luisa). Luisa și tatăl ei ies din casă și își salută prietenii, remarcând frumusețea cântecului și splendoarea zilei. Luisa observa că iubitul ei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
serbare. Rodolfo spusese tuturor că acesta este numele lui în dorința de a-și ascunde adevărată să identitate. Miller are dubii în ce îl privește pe tânăr, dar Luisa încearcă să-i domolească temerile (Lo vidi, e'l primo palpito). Sătenii o întâmpină pe Luisa cu flori și cadouri în timp ce “Carlo“ își face și el apariția. “Carlo“ și Luisa își alătura vocile într-un duet plin de bucurie (T'amo d'amor ch' esprimere) care se transformă într-un ansamblu. Fiecare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
va declara că dacă Walter insistă să o întemnițeze pe Luisa, el va dezvălui secretul prin care Walter a devenit Conte. Înspăimântat, Contele va ordona imediat eliberarea celor doi. Actul ÎI: Intrigă Scenă 1. O cameră în casa lui Miller. Sătenii pătrund în cameră și întreabă de Luisa. Ea intra și le spune că tatăl ei a fost ridicat și luat în custodie de Conte. Luisa este pe punctul să plece la castel când își face apariția Wurm. El le ordona
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pătrund în cameră și întreabă de Luisa. Ea intra și le spune că tatăl ei a fost ridicat și luat în custodie de Conte. Luisa este pe punctul să plece la castel când își face apariția Wurm. El le ordona sătenilor să părăsească încăperea și îi spune Luisei că, întrucat tatăl ei l-a amenințat pe Conte, va fi pedepsit. În continuare Wurm îi sugerează că ea l ar putea salva pe Miller dacă ar accepta să scrie o scrisoare. Luisa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
vechiul conte trecea în fiecare seară printr-o pădure deasa. El și Walter l-au ucis într-o seară. La zgomotul împușcăturii Rodolfo să apropiat de Contele muribund, care i-a făcut cunoscută identitatea asasinilor săi și apoi a murit. Sătenii au crezut că bandiții la drumul mare l-au ucis pe Conte. Wurm se vaită că el este pierdut, dar Walter îl consolează că nu este singurul. Ori secretul va fi păstrat, ori amândoi vor fi condamnați. Ducesa își face
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să se pregătească de pe acum fie pentru altar, fie pentru mormânt, deoarece fără Luisa și Raiul ar fi un Infern (L'ara, o l'avello apprestami). Actul III: Otravă O cameră în căsuța lui Miller. Lăură și un grup de săteni o privesc pe Luisa care scrie și comentează cât de repede a disparut fericirea ei (Come în un giorno solo). Lăură încearcă să-i dea de mâncare Luisei, dar această refuză. Ea întreabă de ce biserică strălucește atât de intens la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
întreabă de ce biserică strălucește atât de intens la care i se răspunde că este vorba de inaugurarea noii seniorii a Contelui. Biserică de fapt se pregătește să oficieze căsătoria lui Rodolfo cu Ducesa. Miller intra și din respect pentru acesta sătenii părăsesc încăperea. El îi spune Luisei că Wurm i-a relatat cine stă în spatele eliberării sale. Miller se interesează de scrisoarea pe care Luisa a scris-o și ea îi spune să fie liniștit că scrisoarea a ajuns la destinație
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
implora Cerul să i primească la el pe ea și pe Rodolfo (Padre, ricevi l'estremo addio). Miller înțelege că pentru fiica sa sfârșitul este aproape în timp ce Rodolfo îi cere iertare. Luisa moare în momentul în care Walter, Wurm și sătenii își fac apariția. Rodolfo îl zărește pe Wurm în pragul casei și se aruncă asupra lui cu sabia: “Moartea să-ți fie pedeapsă, om mișel ce ești! “Apoi se intoarce către tatăl său și îi spune să privească la pedeapsa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ipoteză șoc: dacă nimeni nu-l știe cu exactitate pe numitul Rudolf Zak, criminal, este absolut plauzibil ca acest nume să reprezinte doar un pseudonim parșiv, iar adevăratul odios asasin să fie cu totul altcineva de ce nu chiar unul dintre săteni? Acest material de presă a stârnit o vie emulație, astfel încât toți locuitorii din Vișinul Alb, comuna Vișinul, au început să se suspecteze între ei, iar denunțurile la autoritățile competente curg fără încetare, fiecare țăran acuzându-și, cu numeroase pertinente argumente
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844). Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de presă al asociației culturale cu același nume, înființată, încă înainte de primul război mondial, de societatea studențească „Dacia”, pentru luminarea țărănimii: „În această gazetă veți găsi știri [...] de la societățile culturale și de la arcașii din întreaga țară, despre întâlnirile sărbătorești ale sătenilor de munte cu cei de la țară, despre hotărârile și faptele lor și despre portul, graiul și obiceiurile lor.” Scopurile inițial inocent-culturale se manifestă cu vremea tot mai estompat și apare o tot mai acută implicare politică. În numărul 14/1925
ARCASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285422_a_286751]
-
avea loc numai În unele regiuni), aducerea bradului la casa miresei, bărbieritul mirelui, pregătirea miresei, sosirea mirelui la casa miresei, colăceritul, jocul bradului, iertăciunea, plecarea la cununie, masa mare, darurile și zorile. Nunta era un ceremonial public: chiar dacă nu toți sătenii erau invitați la masa mare, ei puteau asista la numeroasele secvențe și rituri efectuate În locuri publice (biserica, spre exemplu) sau În casele actorilor principali, care acum se deschideau și permiteau accesul curioșilor. Cu o zi Înainte, o ceată de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bărbierit, el Își punea cămașa trimisă de mireasă și era Împodobit cu haine alese și flori. În tot acest timp, lăutarii interpretau diferite cântece care proslăveau calitățile mirelui: frumusețea care Îl face dorit de toate fetele, hărnicia care stârnește respectul sătenilor, curajul care este apreciat de ceilalți flăcăi etc. În același timp, aceste cântece anunțau sfârșitul tinereții fără de griji și descriau obligațiile viitorului cap de familie. În ansamblu, bărbieritul mirelui poate fi interpretat ca un ritual care consacră desprinderea de statutul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acoperindu-se oglinzile și evitându-se ca vreun animal (În special pisica) să intre În acea cameră: dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de lumea celor vii era marcată de trei zile În care rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice. În această perioadă se pregătesc și se consumă alimente ceremoniale, În special colivă. Dacă În unele zone priveghiul era caracterizat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vârful stâncii este obligat să-și mănânce excrementele și atunci când este umilit de mama vitregă, care Îi dă de mâncare numai carne veche și frunze. Această idee a coborârii Înspre subuman și chiar non-animalic este sugerată și de faptul că sătenii credeau că Botoque a murit, nu doar că s-a pierdut În pădure. Pe de altă parte, statutul inițial, inferior, precultural, al eroului, este exprimat și prin necunoașterea armelor și a tehnicilor de vânătoare: el pleacă la chemarea cumnatului să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ținuturile autohtone din Banat și Crișana, în vremea lui Attila, avem date în amintirile solului bizantin Priscus din Panion, trimis de împăratul Teodoric II la curtea regelui Attila. În scrierile sale, Priscus face o distincție între stăpânii "barbari" nomazi și sătenii (țăranii) localnici. La curtea lui Attila, lui Priscus i se spune: "Cei ce rămân la huni, își duc traiul în liniște și fiecare se bucură de tot ce are (inclusiv de pământ), nesupărat și neasuprit ". Iordanes, istoricul goților, spune și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la pădure, pentru lemne și vite, parte la apă (râu sau baltă-iaz), la izlaz (pășune), la livezi (pomi fructiferi), la câmpul de cultivat (pământul arabil), la vatra satului-casele și curțile țărănești, precum și zone speciale: vie, grădină cu legume, livezi. Locuitorul (sătean), făcând parte din ceata de neam a satului, are drept de folosință la toate părțile componente ale moșiei sale (obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat este locuit, lucrat și, într-o anumită măsură, stăpânit de ceata de neam care alcătuiește o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor, care reprezintă garantarea obiceiurilor locale prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cnezială se moștenea din tată în fiu (era ereditară) și cuprindea dreptul de a-și vinde cnezatul, de a-l putea dona sau schimba și chiar de a-l da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală. Țăranii erau supuși cnezilor-aceștia erau stăpânii lor. Un text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țăranii liberi cât și cei dependenți își păstrau caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență. Izvoarele din secolele XII-XIII desemnează populația sătească sub mai mulți termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]