2,895 matches
-
să refuze orizontul, Apoi să devenim liman și portul În care s-a născut încă o arcă. Să te aduc ofrandă gurii mele Și să te sorb, avid, cuprins de sete, Lăsând privirea-ți verde să mă-mbete Atunci când sunt sătul de toate cele. Să te implor la ore mari din noapte, Spre-a-mi deveni chiar lună, câteodată, În trupul meu de-a pururi încrustată, Iar eu în trupul tău, trăind prin șoapte. Să te iubesc cum n-ai mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Bernhard, zise Dagmarr. Are un sinț al umorului mai ciudat. Aș fi avut eu de spus mai multe, dar orchestra a Început să cânte și Dagmarr, Înțeleaptă, Îl conduse pe Buerckel pe ringul de dans, unde au fost călduros aplaudați. Sătul de vinul spumos oferit la nuntă, am mers la bar În căutarea unei băuturi adevărate. Am comandat o bere Bock, urmată imediat de un pahar de Klares, o licoare spirtoasă obținută din cartofi, limpede și incoloră, care-mi place mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Trăsătura sa centrală era nasul proeminent, acvilin, care făcea ca bărbia să pară a trăda slăbiciune. Deasupra nasului subțire, se aflau ochi sticloși, albaștri, foarte apropiați unul de altul și ușor oblici, fapt care-i Împrumuta figurii un aer aparent sătul de lume, cinic. — Sunt sigur că poveștile cu zâne sunt mult mai interesante. — Dar nu și În cazul dumitale, sigur. În particular, cazul la care lucrezi pentru Germania Life Assurance Company. — Pentru care, interveni colonelul, putem substitui acum numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de iarnă, târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aztece îi amintesc istoricului de artă francez delirul vegetației tropicale, umflată de ploaie și de bulbi spongioși, de o violență tulbure. Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai mult decât o chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele și în piatră. Dar să nu-i judecăm pe sculptorii azteci după criteriile noastre. În vechiul Mexic, chipeșul Paris ar fi rămas un simplu cioban anonim. Nici o zeiță nu l-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat, cu și mai mult elan: "Bei - mori; nu bei - mori./ Dacă bei, să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat în munți au trecut, spre ușurarea Clarei, dar și a mea, la versuri ceva mai decente, pe care le știam dinainte, cele cu reclame, care aveau ca refren "Opriți dricul/Mortu-ar vrea să bea un Cico./ Un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
decât cuvintele, rostirea fără noimă omoară semnificațiile ascunse ale cuvintelor, vorbind nu facem decât să omorâm și să înviem cuvinte, cuvintele despre dragoste ale apostolului Pavel dintr-una din scrisorile către Corinteni sunt cu meșteșug rânduite în discurs de către vorbitor, sătui de cuvinte, unii oameni s-au ridicat deja nerăbdători, se caută se regăsesc unii pe alții în mulțime, se adună lângă traista cu mâncare, încheie și Preasfinția Sa Episcopul mulțumindu-ne de a fi venit să căutăm cheile la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oțet, cacao, lumânări pentru tort și, bineînțeles, ouă. Nouă la număr, cu tot cu coji. Clodagh știa din felul în care se propaga gălăgia că lucruri de neimaginat se întâmplă în camera de sub ea, dar era mult prea obosită sau mult prea sătulă de toate astea pentru a se ridica și a interveni. Privind în gol, stătea pe spate și asculta cum scaunele erau târâte pe gresia nouă, cum dulapurile achiziționate cu o lună în urmă de la Sie Matic se deschideau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era prietena lui. Nu putea să nu fie mândră de ea pentru că pusese mâna pe el. Putea să aibă pe oricine, se gândea ea, și m-a ales pe mine. Era, fără îndoială, seara lui Clodagh. Comicii - intimidați de Lisa, sătui de Joy și respectuoși față de faptul că Ashling era prietena lui Marcus - zumzăiau în jurul lui Clodagh, cu părul ei frumos aranjat, fața superbă și pantalonii albi, mulați. Figura întunecată a lui Ted era terminată, dar nu avea ce face, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să dau cu pumnii în sacul de antrenament, să răresc mesele și să sar coarda, până când am ajuns din nou, ușurel, la categoria semigrea. Apoi am așteptat. CAPITOLUL DOI Ajunsesem de o săptămână la limita de optzeci de kilograme, eram sătul de atâtea antrenamente și visam în fiecare noapte numai fripturi, burgeri cu chili și plăcinte cu cremă de nucă de cocos. Speranțele mele de-a prinde postul de la Arestări păliseră până într-atât, încât le-aș fi lăsat în plata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
călduros echipament pe care-l putuseră băga pe sub hainele galbene, păzeau poarta, ținând presa afară. Zăpada li se adunase pe șepcile țuguiate, dându-le un aer ușor festiv. Expresia de pe fețele lor strica imaginea. Le era frig, erau supărați, erau sătui de armata de jurnaliști care le Înfigea microfoane În față. Care le punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina lor de patrulă drăguță și caldă. Aleea era plină de mașini și dube. BBC, Sky News, ITN, CNN - erau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pentru că în acea zi, fără să știe, Germanicus a hotărât că viața sa avea să fie scurtă. Nici un militar n-a înțeles acea obediență totală, sinucigașă față de Tiberius. Nici unul nu și-a închipuit că puternicul dux Germanicus era de-acum sătul de războaie. Două cupe de argint Zăpezile începură să se topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe aceea mitică a lui Marcus Antonius, singurul roman care plănuise să unească puterea Romei cu culturile Orientului. Poate din cauza legendei țesute în jurul numelui lui Germanicus, poate din cauza capacității sale excepționale de a stabili relații cu ceilalți, poate din cauză că erau sătui de războaie, vizitatorii coborau acele scări, în amurgurile calde ale Antiohiei, emoționați și chiar fericiți. Iar Zaleucos, preceptorul sclav, îi șoptea entuziasmat lui Gajus că acolo, înăuntru - așa cum scrisese nu știu care filosof antic -, forța limpede a cuvintelor ce se adresau intelectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
față de Marcus Antonius, roman ca și el. Trădătorul i-a zis blând: „Marcus Antonius a ridicat arma împotriva Romei, dar tu nu, tu ești nevinovat. Numele tău unește destinele Romei și Aegyptus-ului, e un nume inspirat de zei. Iar Augustus, sătul și el de război, te așteaptă ca să fie pace“. Mi s-a povestit că, pe când vorbea astfel, trădătorul ținea frâiele frumosului cal arab pe care băiatul fusese nevoit să-l părăsească atunci când fugise din Alexandria. Băiatul și-a mângâiat calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
provinciae din interiorul imperiului; sensibilele și neliniștitele provinciae recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși se reduceau treptat la un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zi, Gajus Caesar, salutându-l în tăcere, văzu că împăratul îl privea lung: poate că voia să stabilească o legătură, poate că încerca să vorbească. Își încetini mersul și se opri o clipă. Se opri și Gajus. De fapt, Tiberius, sătul de viața pe care o ducea, se gândea că tânărul supraviețuise unor evenimente mai groaznice decât traversarea pădurii din Teutoburgus pe timp de noapte. În mintea lui se nășteau vise de pace, aceleași vise care îl împinseseră pe Augustus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
folosesc limbi diferite, pentru că armele nu sunt de-ajuns pentru a păstra imperiul intact. Ca un legământ de pace, vom sculpta acolo arme, armuri, scuturi și trofee din vechile războaie, așa cum în templul de la Ilium am văzut atârnate armele războinicilor sătui de masacre. Vei pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui meu. Și voi știți că pentru el și-a pierdut viața. — Voi deschide șantierul mâine, îi promise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți colegi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dreptul să mă iubească. (azi) Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele ca niște butuci. Mi se pare că sunt foarte bătrân, de parcă aș fi traversat mai multe avataruri. La 21 de ani, sunt sătul să mai trăiesc, mă plictisesc de moarte. Acum Îl Înțeleg pe Alexandru cel Mare, care a vrut să moară tânăr, dar și pe Caligula, și pe Nero, care-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de pe brațe, a prins-o cu o mână, iar cu cealaltă a apucat geanta de la mine. Și-a pus din nou bareta pe un umăr și a oftat îndreptându-se spre scări. — Am avut o zi lungă, sunt epuizat și sătul, iar tu te iei de mine de cum intru pe ușă. Las-o mai moale, mamă. Nu m-am luat de tine, Ben, nu mai fi așa sensibil și copilăros. Cina e gata cam în douăzeci de minute, apropo. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta am vrut să spun. Te rog, mai rămâi măcar un minut... Ceva din felul în care el lăsase fraza neterminată le-a dat de înțeles la amândoi că invitația, deși sinceră, nu era de fapt ceea ce dorea el. Părea sătul și obosit, ca un bărbat epuizat de gândul că iar are de-a face cu isteriile postcoitale ale unei femei. Ea ar fi dat orice ca el să-i spună că o iubește din clipa în care a cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bine și unde se duceau doar localnicii. S-ar ospăta cu chifteluțe de năut și hummus și ar bea vin roșu ieftin, apoi s-ar întoarce acasă chercheliți, râzând și ținându-se de mână, îmbrățișându-se tot drumul spre casă. Sătui și obosiți, s-ar prăbuși pe așternuturile reci și ar dormi zece ore, după care s-ar trezi ca să mai facă o dată dragoste înainte ca el s-o conducă la aeroport și să-i sărute lacrimile, promițându-i să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mersul războiului era Încă favorabil Japoniei, prizonierii lucraseră Împreună. Comitetul de distracții, al cărui președinte fusese domnul Maxted, organiza În fiecare seară un program de conferințe și de concerte. Acesta a fost anul cel mai fericit din viața lui Jim. Sătul de cămăruța lui și de detașarea cu care doamna Vincent bătea cuie, Își petrecea fiecare seară ascultînd conferințe pe o nesfîrșită varietate de teme: construirea piramidelor, istoria recordului mondial de viteză, viața unui comisar de district din Uganda (conferențiarul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prinse de brațe. — Jim, pentru Dumnezeu... Lasă-l! — Dar - e căruciorul Blocului G! Or să ne omoare, domnule Maxted? — Jim... o să-l găsim pe doctorul Ransome. — Oare vine camionul cu mîncarea? Jim Îl Împinse la o parte pe domnul Maxted, sătul să trebuiască să sprijine trupul acesta bolnav. — Mai tîrziu, Jim. Poate o să vină mai tîrziu. — Nu cred că o să vină camionul cu mîncarea. În timp ce soldații japonezi Îi Împingeau pe deținuți spre terenul de adunare, Jim urmări gărzile patrulînd pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tîrziu, Începură lansările din aer pentru lagărele de prizonieri de război de lîngă Shanghai. Escadrilele de B-29 apăreau din lumina difuză de peste Yangtze și traversau orezăriile goale, cu ușile pentru bombe deschise. Acum, cînd războiul se terminase, bombardierele americane păreau sătule să se mai concentreze asupra țintelor. Spre supărarea lui Tulloch și a locotenentului Price, Își aruncau Încărcătura În cîmp deschis, În jurul lagărului, Își strîngeau ușile și se Îndreptau lin spre bază, după ce Își făcuseră datoria cotidiană. CÎnd aveau oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]