2,264 matches
-
Însuși imnul de stat deținea o consistentă încărcătură mitologică: mitul curajului perpetuu, al istoriei patriotice, al muncii eliberatoare (dublat de dogma rolului muncitorimii și al Partidului călăuzitor), al patriei primejduite, mitul pacifist, mitul protocronist, mitul utopist (înfățișat în teza comunismului salvator). ibid., pp. 219-220. 887 Ion Manolescu, Carnetul elevului socialist, în idem, Explorări în comunismul românesc II, p. 254. 888 Ion Manolescu, Clișee tematice ale manualelor comuniste de clase primare, în Ibidem p. 290. În studiul dedicat pârghiilor ideologice care operau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire rugătoare către Dylan. Eu îi am toată săptămâna. Și spune-mi doar ce trebuie să știu în legătură cu rănile lui. Dylan se retrase. Vrei să văd eu ce e cu Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisei îi venea să îi dea o palmă. Toți erau nebuni aici. —Dreapta sau stânga? întrebă Ashling. —Stânga. Ashling îi arătă Lisei ce avea în mâna stângă. Un pachet de șervețele. Apoi ce conținea mâna dreaptă. O sticlă cu leac salvator. Scoate limba. Ashling lăsă să cadă două picături pe limba înțepenită a Lisei. —E pentru șocuri și traume. Țigară? Lisa dădu furios din cap, apoi flutură din mână și o lăsă pe Ashling să îi bage o țigară în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu! Rahat, rahat, rahat!... Mai bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la mine acum. Era diferit când nu aveam antecedente. Bufnița mea nu are nas... Ashling deja îi picura leacul salvator pe limbă, îi masa tâmplele cu ulei de lavandă și îi împingea o rugăciune sub nas. Citește asta și, dacă nu își face efectul, trecem la Desiderata. —Aduceți-mi-l pe Buddha cel norocos, se hiperventila Ted pe canapea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
te dau afară...? Dar, micuță domnișoară Repară-Tot, spuse el cu o voce dintr-odată dulce și cu ochii jucăuși, cine ne-ar mai da plasturi, medicamente, umbrele, ace de siguranță, cum e chestia aia pentru șoc - leac de nu-știu-care...? —Leac salvator. Avea și ea nevoie de așa ceva acum. Avea nevoie să iasă de acolo. Doar pentru a putea respira din nou. De ce îți este atât de frică? întrebă el, chiar și mai dulce. Ei i se părea chiar că se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
alamă și trese de pușcași. Am încasat câteva lovituri stângace în umeri și în brațe și m-am împins în ei, încercând să le limitez spațiul de manevră. Parcă m-aș fi luat la trântă cu o caracatiță, fără intervenția salvatoare a unui arbitru sau a gongului la fiecare trei minute, și atunci, instinctiv, am aruncat bastonul, am plecat capul și am început să plasez lovituri la corp, țintind spre partea din mijloc a uniformei din gabardină. Apoi am auzit: — Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să gândesc, da, Întâi mă voi liniști, voi trage adânc aer În plămâni, cât mai mult aer, tot aerul de pe planetă, apoi mă voi propti cu toată puterea dată de spaima aceea turbată, mă voi sprijini de acest obiect tare, salvator; mă voi sprijini cu toate fibrele gândului În el și cu tot corpul mă voi arunca spre mal efectuând acele mișcări ritmice pe care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta mai tot timpul. Câteodată chiar lăsa pe cineva din public să-i verifice gura. Apoi, chiar înainte de a efectua evadarea, era sărutat de soția lui. Pretextul era pentru a-i purta noroc, dar de fapt ea îi pasa cheia salvatoare. - Dar oricum era legat cu cătușele la spate, evidenție Sellitto. Cum putea ajunge la gură? - O, spuse Kara începând să râdă. Orice artist al evadării își poate duce mâinile încătușate din spate în față în doar câteva secunde. Cooper luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
multe nopți nedormite și nenumărate telefoane în care Adriana a amenințat-o pe Emmy că-l mutilează și-l dezmembrează pe Otis dacă nu venea imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei salvatoare — fără ea, cine știe ce s-ar fi ales de bietul Otis. Se întâmplase abia săptămâna trecută și a fost o surpriză binevenită. Adriana tocmai se dezbrăcase de pijamale și turna sare de baie în cadă când, de pe stinghia lui de lângă toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
confruntă, orgolios uneori, cu forțe superioare lui, dar amenințate și acestea (adică „personajele“ cu statut de autor) de aceeași implozie în nimic (personajul vs. autor vs. cititor) dacă nu țin seama de adevăratul și unicul Autor și nu intră ritmul salvator al ierarhiei cosmice. Nimic mai banal, până la un punct, decât subiectul nud al Ceții: într-un neprecizat și banal oraș spaniol de provincie din podișul Castiliei (după cum reiese din unele indicii), un tânăr de familie bună, Augusto Pérez, absolvent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ținea pe-a ei, cum era și firesc, zicând că pensiunea ei nu era spital, trăia din afacerea asta și și-o vedea periclitată. În vremea asta, unuia dintre colegii de birou ai lui don Eloíno îi vine o idee salvatoare și merge de i-o spune: „Dumneata, don Eloíno, ai un singur mijloc pentru ca femeia asta de treabă să accepte să te țină la ea în pensiune cât mai ai de trăit.“ „Care?“ întrebă el. „În primul rând - îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fratelui său, și pot să prevăd totul. Simt lâna aspră a jachetei cadrilate frecându-mi-se de gât și de încheieturile mâinilor. Văd sclipirea neagră și uleioasă a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul vieții. De asta îi învinovățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mulți ani în urmă, s-ar putea să mai locuiască și azi în apropiere, iar „Strada grădinii“ să fie un loc în care ar putea să-și regăsească viața. Odată, fratele ăsta mai mare al mamei se dovedise un adevărat salvator, atunci când, după întoarcerea din România, tatăl ei își pierduse toată averea și Onkel Rodolph îi ajutase cu multă generozitate. Acum n-ar putea să locuiască nici la o distanță de o oră de S. - și deja ne aflam, fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rânduri să scape de controlul „câinilor de lanț“. Breșele sunt întotdeauna ușor de mirosit. Linia frontului nu mai e decât rareori de recunoscut. Printre mii de oameni aruncați în toate direcțiile, ei sunt doi inși izolați cărora le lipsesc hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
credința, noi credincioși rămânem...“ Și când a venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când am cântat în pădure, de frică, Hans cel mic până când am primit un răspuns... Caporalul salvator, căruia un obuz rusesc i-a retezat ambele picioare, în timp ce mie... Crezând totuși până la sfârșit în victoria finală... Până în visele febrile ale celui rănit ușor ajungeau degetele unei fete cu codițe negre... Foamea care rodea... Jocul cu zarurile... Iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frica transmisă prin cuvinte față de un cioplitor în piatră cu impulsuri asasine, își căutase refugiul și în care era captivă acum, fiindcă dăduse ascultare șoaptelor unei mame la fel de rele ca personajele din povești. Voiam să mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Îi datoram asta lui Kate. Argumentele pro și contra împăcării cu James tot săreau dintr-o parte în alta ca o minge de tenis. Dar unicul lucru pe care nu-l puteam ignora, unicul lucru pentru care nu găseam argumente salvatoare, unicul lucru în legătură cu care nu mă puteam convinge că situația stătea altfel era faptul că nu-mi mai păsa de James. Vreau să spun că țineam la el. Nu voiam să i se întâmple nimic îngrozitor. Dar nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de urmat de către muritorii obișnuiți. Unde era acea virtute tainică din care reieșea faptul că vorbele apostolilor erau mai mult decît niște simple cuvinte și, de aceea, se îndepărtaseră atît de mult de învățătorii cunoașterii umane? De unde provenea acea forță salvatoare care pă-trundea pînă în ungherul cel mai ascuns al sufletului omenesc și de acolo devenea triumfătoare? Ce lucrări aparte fă-ceau Apostolii ca să mîntuiască omul în integralitatea sa, cu partea intelectuală și afectivă, și să supună Crucii întreaga lume? Pentru cunoașterea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de progresul social al popoarelor, cu atît mai mult s-a bucurat aceea care cuprindea în sine adevărul întreg, o revelație pură și deplină, un har eliberator. Popoarele așadar, zguduite și oprimate de nenorocirile vremurilor s-au refugiat în brațele salvatoare ale acelei Religii prin care cunoscuseră deja atîta demnitate în rîn-duiala lucrurilor spirituale și divine; și atunci i-au cerut pentru prima oară și un ajutor uman. Și inima blîndă a maicii universale a credincioșilor, prin acea iubire care se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
participă cu propria sa viață fără să facă referire ca și cum ar fi "strict a sa"). Biserica este într-o situație asemănătoare; fiecare dioceză în parte trebuie să își ducă propria sa viață în cadrul Bisericii universale, rămînînd în comunicare vitală și salvatoare cu ea. Cea mai mică separare conduce la moarte; impedimentele în comunicarea cu întreaga Biserică atrag după sine slăbiciune și o viață vlăguită după intensitatea impedimentului care încetinește și reduce vitalitatea. O dioceză afectată în acest fel este ca un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în încercarea vană de a porni vehiculul înțepenit la sol. Până la urmă, mâinile i se opriră fericite, în buzunarul scaunului din față, de unde extraseră un pliant cu instrucțiuni pentru situații de urgență, și ochii i se repeziră să înfulece detaliile salvatoare - la o adică. Pe mâinile lui păroase și butucănoase, aproape pătrate, străluceau broboane de sudoare. Clara își retrase cu dezgust privirea de la mâinile lui transpirate de frică. în mod bizar, etalarea asta de agitație nervoasă din preajma ei îi înghețase, pur
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind, ca la buhă, pe timpul nopții, în bătaia lămpii de miner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un ghid. Eram pe cale să trecem, În sfârșit, la acțiunea cu autocolantele din tramvai. Cum trebuia s-o facem? Am propus toți o grămadă de texte, prea multe, prea personale, nu ne ieșea nimic Închegat. Florin a venit cu ideea salvatoare: dacă tot lipim În tramvaie, să avem texte de călătorie. Să fim niște jeanbarți, niște kaplani ai Aradului. Precis am atrage atenția: dacă ceva are succes pe piața de carte, a spus Cătă, apoi alea-s ghidurile, impresiile de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Oamenii au nevoie de tine. "Și eu, enorm de mult!" continuă el în gând. O prinde de umeri și o trage spre el. Fata se ghemuiește la pieptul lui, cu disperarea condamnaților din Evul Mediu ce căutau în interiorul bisericilor sanctuarul salvator. În toată perioada permisiei simțise că Smaranda are sufletul greu, apăsat de ceva teribil care, atunci când credea că este singură, o făcea să cadă pe gânduri, măcinată parcă de griji și neliniște. Mai ales în ultimele trei zile, după ce primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]