2,236 matches
-
pus stăpânire pe mine numai la gândul timpului irosit în tinerețe. Nu știu cum să-mi explic plinătatea aceasta de gând care m-a ajutat să înțeleg până la capăt al meu iter existențial. Poate că-n locul acela, în aerul pur al sanctuarului de la Sarmisegetuza, exista vreo fisură secretă care comunica cu zeul, și Zalmoxis mă spăla de toate necurățeniile eului ca să mă pregătească pentru Marea Călătorie. Eram deja gata. „Ultraj amoros” Mă cufund în tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acelea, simțeam c-o urăsc. Poate că vocația mea de seducător fanatic s-a născut chiar atunci, ca răspuns defensiv la acel „ultraj amoros”. Călătorie în Geția (7) N-am insistat destul asupra frumuseții peisajului din timpul călătoriei mele către sanctuarul de pe muntele Kogaionon. Nu era vorba numai de frumusețe; aș vrea să amintesc și de impresia ciudată pe care o simțeam, de acel impuls îmbucurător ce mă umplea de surpriză și mă aviza că mă aflu într-o lume ireală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
caută locul cel mai potrivit cu propria lui meditație. Se ajunează și se beau fierturi de plante și nu se doarme timp de trei zile și trei nopți. La sfârșit, toți coboară și caută refugiu în chiliile ce se găsesc în jurul sanctuarului circular. Am rămas acolo sus, fără să mă tem că puterile mă vor părăsi. Acum, dimpotrivă, pot să spun că mă simt mai sănătos decât la sosirea mea. Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
chiar dacă sunt pregătit. Elegia sfâșietoare a bradului are un efect cathartic imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Hermes Trismegistus: „Tot ce se află dedesubt/este aidoma cu ceea ce se află deasupra/și ceea ce e sus/este mereu precum ceea ce e jos/pentru a împlini miracolul/lui Unu”. Mi-a dezvăluit că cele 180 de coloane ale sanctuarului circular reprezintă cele 180 de zile, adică jumătatea anului din calendar, în timp ce cele aflate în interior păstrează secrete astronomice. A mai spus că Zalmoxis e un zeu al pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
secrete astronomice. A mai spus că Zalmoxis e un zeu al pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc au un caracter soteriologic, deoarece îndepărtează spiritele rele ce locuiesc în natură. În timpurile străvechi, coloanele din sanctuarele dreptunghiulare susțineau cerul. Acum simbolizează legătura cu cosmosul prin intermediul ritualului sacrificial: torțele puse pe fiecare coloană înlocuiesc capetele tăiate ale oamenilor și ale animalelor ce se puneau acolo în vremuri îndepărtate. „Golul trebuie umplut”, a adăugat apoi vocea cavernoasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o mireasmă îmbălsămată: sunt flori de glicină. Aia a adus o rămurică de la crâng. Parfumul ăsta îmi aduce aminte de grădina mea de la Roma...”). Nu mai puțin emoționante sunt amintirile legate de Sulmona acoperită de ninsoare, de muntele Morrone, de sanctuarul lui Hercule Curinul, de mama sa mereu plină de grijă, de ciupercile gătite cu cimbrișor. Aflăm din gura lui Marin Mincu că Ovidiu, mai precis Ovidiu „al său”, va izbândi. Va reuși să se elibereze de greaua povară hedonistă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de fostul părinte duhovnicesc al anilor copilăriei sale la Catedrala “Sf. Iosif” din Bucurști, m-a înscris și pe mine pe tabelul celor 24 de pelerini, care de sfintele Sărbători ale Paștelui aveau să plece cu un autocar special la Sanctuarul Maicii Domnului de la poalele Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul Libertății din București
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
parcursul călătoriei, împreună ne vom ruga, împreună vom cânta, împreună vom lua parte la sfintele slujbe, împreună ne vom apropia de masa sfântă ca fii ai aceluiași Tată din ceruri și ai aceleiași Mame, Preacurata Fecioară Maria, spre al cărui sanctuar ne îndreptăm cu toții. Astfel, în discuții prietenești, în cântări și rugăciuni, în scurte instrucțiuni catehetice potrivite momentului, la care s-au adăugat și câteva interesante dizertații susținute de dl. Emanuel Cosmovici, de Dr. Mihai Oprescu și de Pr. Vasile Mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dețineau pe dealurile golașe din jur. Chiar și în acele condiții vitrege preoții veniți reușesc doar în câțiva ani să construiască clădirea conventului și noi biserici trainice din cărămidă în cele trei localități. Biserica parohială „Sf. Anton de Padova” devine sanctuar, și în 1948, la hramul din 13 iunie, au participat peste 30.000 de pelerini, număr impresionant în acele vremi. Provincia înființează încă un convent la Oradea, pe Str. Lucreția Suciu, nr. 3, unde primise o biserică și apoi cel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
marele mister al întrupării. Cuvântul s-a făcut trup, luând din Maria Fecioară trupul și sângele său. Ea este într-adevăr Maica lui Dumnezeu. Cuvântul s-a făcut trup în sânul său curat, om asemenea nouă afară de păcat. În acest sanctuar El va crește și se va mări după natura omenească asemenea căreia a voit să se facă. Va locui în sânul celei mai feciorești mame, până la binecuvântata noapte a Betleemului. Cuvântul s-a făcut trup; să se plece tot genunchiul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
minte să încerc să-l cunosc personal: când aveam să-i fiu student, avea să fie altceva - îmi spuneam eu, care nutream gândul secret că totuși tata va ceda și voi urma, pe lângă drept, și filosofia, apropiindu-mă astfel de sanctuar. Spre deosebire de alți scriitori, însăși materia textelor lui era întrețesută cu fire sacre: tematică, vibrație transcendentă în chiar modul cum el își aborda materialul. Se înțelege prin urmare cu ce simțăminte m-am îndreptat eu atunci spre locuința marelui om, contemplat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu bunăvoință, ecourile mi s-au părut cu rezonanță amplificată. "Originalitatea textelor lui Nicolae Busuioc constă în aceea că, în cadrul întâlnirilor de la Pavilion, întreține discuția într-o ambianță parcă mereu sub ecoul vechilor academii (și Akademos și Hekademos aveau un sanctuar rustic). Dacă va avea zile Pavilionul s-ar putea să însemne nu numai o idee ci și o realitate perenă. Cartea este un text elaborat personal și impersonal, în același timp. Excursul este erudit, el asociază adesea întâlnirile de la Academie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mare plăcere estetică, dincolo de proiecția mesajului divin și de conotația religioasă în sine. Se mai adaugă aici tot felul de vase, ceramică, antichități, amintiri din călătorii. Revin puțin la sfeșnice. Realizarea artistică a sfeșnicului ne duce cu gândul la imaginea sanctuarelor din Antichitate, la spațiile de cult ale Renașterii sau ale comunităților creștinești de mai târziu, dar mai ales la existența atâtor biserici și mănăstiri, mai vechi sau mai noi. 79 Orice am citi, ne raportăm până la urmă la experiențele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
promovat de iudaism era net superior tuturor popoarelor antice, el fiind desemnat prin cuvântul kidușin, care însemna sfințenie, iar o imagine metaforica a acestei gândiri era onglindită în ideea conform căreia soțul sustrage femeia să din lume și o dedică sanctuarului, indicând prin această cea mai strictă puritate dintre soți. Binecuvântarea de nuntă era un element indispensabil căsătoriei. Ea se realiza în cadrul ritualului de mai multe ori, prin diferite persoane de la tatăl miresei la actanții sacramentali. Un alt element iudaic este
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Iuda. Isus este acuzat de a-și fi Însușit numele lui Dumnezeu și a fi profanat Sfânta Sfintelor. Numele sacru Îi conferă puteri supranaturale, magice. E chemat În ajutor Rabbi Iehuda isch Bartota, care intră, la rândul său, În inima sanctuarului și-și Însușește Numele. Urmează o confruntare aeriană Între cei doi magicieni. Isus urcă foarte sus, dar Iuda Îl Întrece. Când Isus vrea să-l depășească a doua oară, Iuda „Își aruncă sămânța peste capul lui Isus”, maculându-l. Prin maculare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ochi diferența dintre ele. Adică dintre bogăția de ornamente a templelor budiste și simplitatea altarelor shintoiste. Intrând într-un altar șintoist constați că nu există statui ale zeităților sau alte obiecte de adorație precum sunt în templele budiste. Într-un sanctuar se află numai o oglindă care te surprinde, inițial; o oglindă foarte simplă...La fel de simplă ca existența însăși. Prezența acestei oglinzi este ușor de explicat: „ea simbolizează sufletul omenesc care, atunci când este perfect liniștit și curat, reflectă adevărata imagine a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ceai: „poți să stai o zi fără orez, dar nu și fără un ceai”. Așezate pe tatami, ascultăm susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare de bine îmi învăluie întreaga ființă. Am pătruns sfielnic în ritualul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
îmbrăcați și participanții la ceremonial: cele două familii reunite, rudele și prietenii cei mai apropiați. Preotul shinto a săvârșit un ritual de purificare al mirilor și al participanților la eveniment. După purificare, preotul a bătut într-un disc suspendat în fața sanctuarului (a atenționat zeii asupra a ceea ce urma), apoi a început a se ruga la zeități, cerând binecuvântarea și protecția cuplului. Preotul era însoțit de câteva „fecioare” de la altar (“Miko”), îmbrăcate în alb. După acest ritual, mirele a făcut jurământul de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tot de la mire ca și prima dată. Operațiunea s-a repetat „de 3 ori câte 3” (la fiecare în parte) = 9 ori. La japonezi, numărul „9” este considerat a fi un norocos. La sfârșit, mirele și mireasa au mers în sanctuar (sinonim cu altarul din bisericile noastre) unde au mulțumit zeilor, apoi au depus ramuri de „sakaki”un copac sacru. La sfârșit, „fecioarele” au turnat sake și în cupele participanților, timp în care familiile celor doi s-au apropiat și au
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o întrebe ce părere are despre ea și, eventual, să-i facă un scurt comen tariu. Ca și maică-mea, eu am mers pe burtă, m-am făcut că n-am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele trupești“ - dispreț pe care-l resimțeam cu toată ființa și-n care credeam cu strășnicie - era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe obraji și le las să curgă în voie, îmi fac cruce de mai multe ori și alături de tânărul cu pas alert pe care apoi îl voi întâlni în - catedrală, mă „precipit” spre oraș. Mai sunt 5 km până la sanctuar pe care îi parcurg într-o stare de bucurie fără limite și în același ritm. Santiago de Compostela: intrarea cu monumentul unor pelerini celebri. Marcajele sunt perfecte, și cu cât mă apropii mai mult de partea veche a orașului, cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
avut mereu de-a face cu muzica. Ambele, de fapt, deși în mod diferit, indică drumul către acel mister inefabil. Și chiar dacă muzica nu trebuie să devină religia artei, arta muzicii este oricum cel mai spiritual dintre toate simbolurile acelui "sanctuar mistic al religiei noastre", despre care vorbea Mozart, referindu-se la Dumnezeu însuși. Rezultatul: nici chiar muzica lui Mozart nu este o probă a existenței lui Dumnezeu, dar cu mult mai puțin ar reprezenta un impuls spre pesimism sau nihilism
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
profani, mijloc de comunicare. Am zăbovit la îndemnul tinerilor care-mi aflaseră oful, la un internet-cafe, de unde în schimbul unei sume, încă infime, poți comunica fără timbre și lipici cu întreaga lume. Intrând cu o oarecare pioșenie amestecată cu spaimă în sanctuarul electronicii, îndulcit de cafele, băuturi alcoolice sau răcoritoare și menținut „proaspăt” prin afumare de țigările consumate de abonați am apelat la cel pe care din prima ochire l-am bănuit a fi oficiatorul ritualurilor necunoscute mie. Cred că i-am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ambiant. De un oarecare impact se poate vorbi abia atunci când aceste locuințe se aglomerează, fortificate natural sau cu un val de pământ. Pentru că, acum, protejat, omul are timp să se gândească că și zeii au nevoie de adăpost, adică de sanctuare. Iar funcția pe care o mai capătă așezarea, de administrare a unui teritoriu mai mare sau mai mic, pune și problema unor construcții, să le spunem, publice. Zeul și șeful beneficiau acum de adăposturi realizate din cele mai bune materiale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]