1,927 matches
-
Cotidianul și nici nu trebuie să-și ascundă sentimentele ca Dorin Tudoran. Ceea ce e de înțeles - Dorin Tudoran fiind cetățean american, nu poate fi decât anti-breban, nu și antiamerican. Pentru mine, ca francez, e mai ușor. În Franța, umoriștii și satiricii îl prezintă pe Bush ca pe un debil mintal. Ziariștii serioși vorbesc despre matrapazlâcurile lui și ale vicepreședintelui Cheney înainte de a ajunge la cârma Statelor Unite, acest pachebot imens și ușor amețit despre care e greu de spus încotro se îndreaptă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Barbu Paris Mumuleanu (1794-1837) e un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să "ridicăm boala de pre ochii noștri". Caracterurile lui, așa de persiflate, sunt doar operă de educator. Când satiricul adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând pe La Bruyère în Anton Pann, "caractirul" capătă oarecare mișcare scenică, cum e cazul în Defăimătorul: Unde merg nicicum nu spun De vrun om vrun cuvânt bun, Ci la toți găsesc ceva Ș-începe a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat firea la trudă de întărire. Însă corpul poemului e zidit, după metoda clasică, din descripții și figuri de atelier (Achil, Ector, Troia) în care se recunoaște vocația satirică. MIHAIL CUCIURAN Mihail Cuciuran (1819-1844) lamartiniza și el, prozaic: Lemne triste-ngălbinite, Ziua bună vă doresc, Pe voi iarăși înverzite În scurt oiu să vă privesc... și pastoraliza, și ce e mai tolerabil în O zi și o noapte de primăvară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu simulacre de zei, sunt găsite închise în sicriu de lemn negru analele românilor, a căror lectură la lumina faclelor avea să constituie romanul. Grandea apucă doar a da descripția "Sarmigetuzei" într-o fantezie neagră. Vlăsia sau Ciocoii noi, roman satiric debutând cu elementul infernal din Le diable boiteux al lui Lesage, având ca erou principal pe Ioan Catinà poetul, intenționa să ridiculizeze pașoptismul în persoana lui Baboi și a lui Sclipici, caricaturi ale lui C. A. Rosetti și Ion Brătianu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul cum cu o pușcă veche în vârf cu o lumânare împușcă ursul în bârlog. IACOB NEGRUZZI Secretarul "perpetuu" al "Junimii", Iacob Negruzzi (1843-1932), a scris o literatură acum uitată, îndeosebi satirică. Copiile după natură în proză sunt cele mai delectabile și n-au deloc intenție naturalistă, fiind niște simple "caractere" cu model real. Părintele Gavriil, om disimulat, care promite orice și tăgăduiește, spunând "să fie bine", contele Curcano-Mirmilitzki, baronul Constantin Garla
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de eternă gură, Cuvânt curat ce-a existat, Eone, Când Universul era ceață sură. Să-ți numeri anii după mersul lumii Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum satiric. Astrul e geniul solitar, Cătălin și Cătălina sunt umanitatea efemeră. Tehnica e liturgică. Tema e dezvoltată și analizată, repetată și comentată, reluată din nou până la completa istovire, iar replicile Luceafărului sunt formulistice, fiindcă el , neavând suflet empiric, nu poate găsi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Zobie, un fel de Quasimodo, e tratat în uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când îl doare "vreo măsea". Proza delavranciană e patetică, stilizată într-un chip ce devine nota esențială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poeți, nu se țin minte. Teodor V. Stefanelli (1847-1920) se salvă prin amintirile despre Eminescu. Un agent de legătură între scriitorii din Bucovina și cei din țară fu George Tofan (1880-1920). Au încîntat pe cititorii de acum câteva decenii foiletoanele satirice, nu prea sprintene, ale lui Mihai Teliman (1863-1902), printre care mai ales Moartea lui Dule. Bucovina dădu și un dramaturg în persoana lui Constantin de Stamati-Ciurea, în ale cărui Opuri dramatice găsim vodeviluri, mai degrabă naive. Basarabean, el e fiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
existenței unei gospodine ducând o viață stereotipă (deretecat, tabieturi, sindrofii, joc de cărți, audiția aceleiași melodii la minavetă). Punctul de plecare este în Gîrleanu și Bassarabescu. DAMIAN STĂNOIU Fiindcă sunt înveselitoare, nuvelele și romanele ex-călugărului Damian Stănoiu par unora numai satirice și lipsite de spiritualitate. În realitate scriitorul ne înfățișează ființe simple, cu o vie temere de damnare, cu o capacitate de păcătuire cu totul îngerească. Călugării combat pe Necuratul pentru ispite puerile ce zugrăvesc mărginirea ideii lor de lume, ispite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a frânt piciorul său murdar este tot atât de pură, plastic, ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În Tablete din țara de Kuty, Arghezi dă pamfletului atmosfera fabuloasă din opera satirică a lui Swift și a utopiștilor în genere. Ostilitatea e absorbită în mituri. Uitând punctul de plecare critic, poetul se instalează în fantasticul grotesc, determinîndu-și o biologie, o psihologie, o filologie și o politică extravagant de noi, admisibile în sine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o mahala idealizată, prea cultivatoare în prostituție de idei morale. Scriitorul aplică o metodă poetică, intolerabilă în roman, analizând prin divagații metaforice. El numește asta "a muzicaliza". N. M. Condiescu a lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început cu poezii, fără a-și fi revelat încă toată producția în această direcție, fiind mai cunoscut ca biograf și romancier. "Una din calitățile cele mai remarcabile de artist ale d-lui Călinescu este adaptarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
veacul al XIX-lea. Alecsandri a combătut franțuzismul, ridiculizîndu-l în diferite tipuri, ca Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița, Gahița Rozmarinovici etc. Desigur că franțuziții nu vorbeau chiar așa cum îi pune Alecsandri să vorbească, dar exagerarea este un drept al scriitorului satiric. Poate că Alecsandri a fost chiar prea pornit, nedrept sau puțin comprehensiv, căci, odată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare și era de asemenea fatal ca acele cuvinte să fie trântite în limbă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca de un popor "menit a se urca la treaptă cât de înaltă", nu șovăiește de a face declarații de iubire acestui popor, care e "curat, înțelept, vesel și poetic în graiul său" și a cărui adâncă cumințenie, imaginație, spirit satiric, inimă bună se vădesc în proverbele, poeziile, obiceiurile sale. "Eu, zice el splendid, de câte ori aud doina, îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa cea veche" 1. Gîndiți-vă la impresia produsă de doină asupra lui O. Carp sau Coșbuc
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
omenesc, decât prin acel ideal, este o pretenție nejustificată, pe care am analizat-o altădată, vorbind tot despre Caragiale 1. Subiectivitatea artistului (și chiar a teoreticianului) are un rol esențial în perceperea și interpretarea lumii morale. Dar Caragiale e un satiric, un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână pe oameni, că tocmai ei, satiricii, își dau seama, prin marea lor pătrundere intelectuală, de acele forțe oarbe. Că genul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acel ideal, este o pretenție nejustificată, pe care am analizat-o altădată, vorbind tot despre Caragiale 1. Subiectivitatea artistului (și chiar a teoreticianului) are un rol esențial în perceperea și interpretarea lumii morale. Dar Caragiale e un satiric, un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână pe oameni, că tocmai ei, satiricii, își dau seama, prin marea lor pătrundere intelectuală, de acele forțe oarbe. Că genul satiric presupune, la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nejustificată, pe care am analizat-o altădată, vorbind tot despre Caragiale 1. Subiectivitatea artistului (și chiar a teoreticianului) are un rol esențial în perceperea și interpretarea lumii morale. Dar Caragiale e un satiric, un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână pe oameni, că tocmai ei, satiricii, își dau seama, prin marea lor pătrundere intelectuală, de acele forțe oarbe. Că genul satiric presupune, la acei care-l cultivă cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
are un rol esențial în perceperea și interpretarea lumii morale. Dar Caragiale e un satiric, un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână pe oameni, că tocmai ei, satiricii, își dau seama, prin marea lor pătrundere intelectuală, de acele forțe oarbe. Că genul satiric presupune, la acei care-l cultivă cu succes, o mare putere intelectuală, e sigur, dar că în concepția lumii ei sunt numai niște inteligențe "pure
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un mare satiric și, de când e lumea, satiricii au avut pretenția că planează mai presus de puterile oarbe care mână pe oameni, că tocmai ei, satiricii, își dau seama, prin marea lor pătrundere intelectuală, de acele forțe oarbe. Că genul satiric presupune, la acei care-l cultivă cu succes, o mare putere intelectuală, e sigur, dar că în concepția lumii ei sunt numai niște inteligențe "pure" și că temperamentul cu înclinațiile și aversiunile lui nu joacă nici un rol, aceasta nu se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru că are un puternic punct de vedere personal, este mai personalist, mai selectiv, ca să întrebuințăm un barbarism. Dar selecția nu se poate concepe fără un criteriu. Iar acel criteriu, e clar, nu poate fi dat decât de idealul omenesc al satiricului. Am vorbit de atâtea ori de personalitatea morală care străbate fatal în opera unui romancier oricât de obiectiv ar fi el. Și, dacă la un romancier - care poate, prin definiție, să fie mai olimpian, mai conștiință-oglindă -, acea personalitate străbate în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
morală care străbate fatal în opera unui romancier oricât de obiectiv ar fi el. Și, dacă la un romancier - care poate, prin definiție, să fie mai olimpian, mai conștiință-oglindă -, acea personalitate străbate în operă, este evident că în opera unui satiric, care e stăpânit de sentimente puternice față de lumea ce zugrăvește, acea personalitate se va vădi și mai mult. Pretenția de conștiință-oglindă am văzut că au avut-o toți criticii, și a avut-o și satiricul de altădată V. Alecsandri. Am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
evident că în opera unui satiric, care e stăpânit de sentimente puternice față de lumea ce zugrăvește, acea personalitate se va vădi și mai mult. Pretenția de conștiință-oglindă am văzut că au avut-o toți criticii, și a avut-o și satiricul de altădată V. Alecsandri. Am văzut însă că Alecsandri, în realitate, a privit și el sociatatea românească prin prisma unui ideal, așa încît și opera sa e părtinitoare. Am văzut că pe Clevetici reușește să-l ridiculizeze cu cruzime, pe când
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
constatări: că el n-a ridiculizat decât o atitudine și n-a ridiculizat niciodată, nicăieri, atitudinea cealaltă, reacționară, care o fi având desigur ridicolele ei. Dar, de fapt, Caragiale n-a fost întotdeauna obiectiv. Uneori a exagerat peste marginile permise satiricului. Și acolo unde a exagerat, păcătuind și împotriva artei, acolo, deci, unde nu poate fi vorba că a redat realitatea, acolo Caragiale "s-a descoperit", cum s-ar zice, și-a arătat sentimentele sale, idealul său omenesc, ura sa împotriva
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de la Ploiești ș.c.l. ... Aici Caragiale și-a dat satisfacția de a terfeli, cam fără nici un apropo, revoluționarismul român, și aceasta, dealtmintrelea, în dauna artei sale. 1 Teatru, ediția Minerva, p. 243, 258. Așadar, nu numai că marele nostru satiric nu ridiculizează niciodată pe reacționari, dar încă exagerează, peste marginile permise de artă, ridicolele "revoluționarismului". Dar nu e numai atâta. Caragiale, cu tot obiectivismul său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
liberalismul, acolo trebuia să apară și criticul lui cel mai profund, căci numai un muntean a putut avea ocazia să vadă liberalismul - partidul "roș" - în toată desfășurarea aspectelor lui. Altădată, după 1840, a putut apărea și în Moldova critică un satiric social: Alecsandri. Acuma, acest satiric nu putea să apară decât în Muntenia. (Și să se observe că și școala pe care a format-o Caragiale n-a avut nici un reprezentant în Moldova.) În Moldova n-au existat, sau n-au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]