1,552 matches
-
zona de tranzit - nu de a te face să încetinești pasul. Unele magazine, mai ales cele mici, au privilegiul de a transforma experiența trecerii pragului într-o adevărată încercare pentru client. Chiar și un mic amănunt ca o balama care scârțâie puțin are efectul scontat. Luminile speciale de la ușă pot marca și ele foarte clar diferența dintre a fi afară și a fi înăuntru. Un magazin mare își poate permite să irosească ceva spațiu pentru intrare. Unul mic nu-și permite
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dispariția unei mari instituții americane și a unuia din ultimele bastioane (dacă nu chiar ascunzători) ale masculinității de după război. Desigur, mă refer la Joe’s Hardware. Sau oare Jim era numele? Nu contează. Știți cu toții despre ce vorbesc. Scânduri care scârțâie în podea. Un miros ciudat de cauciuc și odorizant 3-In-One. O ladă mare de lemn cu cuie ieftine. Sfoară. Țevi de racord. Bandă scotch. Cabluri de cupru. Material de izolație. Cuie fără cap. Cuie fără cap? La naiba, cuie fără
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Dacă aș avansa ideea că tot aici ar fi apărut și mugurii poeziei „Sara pe deal”, nu cred că nu ar fi la locul ei, pentru că întreaga poezie e de acolo din Bucium. „Sara pe deal buciumul sună cu jale, . Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum,fluiere murmură-n stână . Și osteniți oamenii cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
acum optsprezece ani, domeniul Fourchevif, tu mi-ai spus, vizitând castelul... ia uite, eram în al doilea turnuleț, tu mi-ai spus: "E imposibil să locuim în așa ceva și să ne numim Potard". Eu ți-am răspuns : "Așa e, asta scârțâie...". Așa că ne-am pus pe căutat un nume, și, tot căutând, l-am găsit pe cel de Fourchevif, care zăcea așa, acolo aiurea. Baroana: Și cui îi face asta rău, de vreme ce nu sunt moștenitori ai acestui nume ? (Eugène Labiche, Le
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
autor publicat frecvent în Scînteia. În ediția din 14 octombrie 1944, îi este publicat articolul "Soarta spicelor", în care vorbește despre glorioasa armată sovietică, din care redau următorul fragment: "Toamnă, cu roșu de sânge s-au împodobit codrii, pe drumuri scârțâie carele încărcate cu cereale, micuții, ca o cutiuță fermecată, deschid prima lor carte. Țara își continuă efortul. Războiul a brăzdat și pământul și fețele femeilor. La hotarele țării, Armata Roșie toacă forțele dușmanului. Uitându-te la luptătorul ce se odihnește
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
săptămâni, va publica poemul "Toamna asaltului"22, ce este practic o versificație a textului ehrenburgian fără a preciza acest lucru: "Acest noimebrie a împodobit codrii cu roșul frunzelor vechi și câmpurile de luptă, cu sângele eroilor noștri. Pe drumuri carele scârțâie încă de greul roadei, copiii din grădinile lumii poartă întâia lor carte subsuoară. După ce codrii au adăpostit pe tovarășii dârzi din spatele liniilor, după ce drumurile au purtat armatele plecate să clădească o pace fără primejdie; Cât de puține-s vorbele smulse
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al aceluiași autor 5) și un anumit pasaj din „Cubul negru”. Șocurile Macabrul e prezent, la Bacovia, începînd cu „Plumb” („Dormeau adînc sicriele de plumb,/ Și flori de plumb și funerar vestmînt-/Stam singur în cavou... și era vînt.../ Și scîrțîiau coroanele de plumb”.) îl întîlnim în „Panoramă” („în jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hîde și fixe priviri./.../ în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”.), în „Poemă în oglindă” („Vezi, din anticul fotoliu - /Agonia violetă,/ Catafalcul,/Și grădina cangrenată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ap. , adică Gh. D. Apostol (1886-1971), poet de factură semănătoristă care debutase editorial în 1918. Primul e mai reușit: „D-l Carp, Consilierul,/E mai tare decît fierul,/ Căci cu cît îl ciocănește/ Tot mai mult se întărește”. Al doilea scîrțîie: „Nicăieri nu se lucrează/Mai sever și mai discret,/Decît în cabina rece/La Instrucție și Parchet”. Fără îndoială, în atmosfera destinsă a banchetului, ambele, și la fel celelalte catrene (căci vor fi fost dublul sau triplul numărului „mostrelor”), au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
univers poetic bacovian stă sub semnul acestei apăsări grele. O atmosferă cenușie domină cerul acestei poezii, unice În literatura română. „Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur În cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb.” George BACOVIA LUCIAN BLAGA: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” Pentru a deschide un orizont către Înțelegerea sensurilor metaforice și filosofice ale poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este necesară sondarea câtorva
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum fac... ăăă, în fine, alții, preferă să asculte manele? Păi, un așa popor merită luminat? LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Din seria „Fukuyama mă-sii de treabă“, constatăm: Viitorul scârțâie bine „Viitorul ne oferă niște oameni care confundă vagonul cu vaginul“, spune Dan C. Mihăilescu, în interviul din numărul trecut al „Suplimentului“. Îndrăznesc să-l completez pe domnul Mihăilescu, pe care încep să-l suspectez de un optimism feroce: prezentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
se îngrămădeau să facă practică la clasa dumitale. Pe merit ai fost numit prin Decret domnesc învățător la Secțiunea a II-a a Clasei I de la Școala primară vasiliană. Dacă în învățământ, după cum se vede, îți mergea bine, diaconia cam scârțâia. După ce, între 23 aprilie și 26 octombrie 1865, ai slujit ca diacon la biserica Sf. Pantelimon, a trebuit să te muți la Golia, în urma cererii lui Isaia Vicol. De această dată măcar ți se oferea și locuință, pentru că cei de la
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
labe, s-a-nchinat bătând din pinteni; / El tușește, își încheie haina plină de șireturi: / Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături." (Mihai Eminescu, Călin (file din poveste)) (g) " În casă se aprinde lumina și se aude ușa scârțâind. Ciuboțel? iese unchiul somnoros în prag. S-a întâmplat ceva? Nu, acuși o să se întâmple..., zise băiatul și unde îl ridică pe unchiu-său în sus, de-i rămâne căciula agățată în streașină. Măi, tu ești? Ia să te văd la
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările până la mine... Era vântul care clătina întinderea trandafirie și plină de soare a smidului de zmeură, și poate că vreun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrânețe, se legăna scârțâind la suflarea aceluiași vânt... Din închipuire se naște frica, din judecată bărbăția..." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) "A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu sunt ele însele sfârșitul istoriei. Aceste două căruțe în care ne aflăm și care ni se păreau tot ceea ce ne puteam dori în urmă cu cinci ani, de exemplu, aceste două organizații se dovedesc acum șubrede. Vedem că NATO scârțâie, că nu există vitalitatea necesară pentru a reforma structura NATO, pentru a o adapta noilor provocări. Vedem că Uniunea Europeană scârțâie când e vorba de adoptarea Noului Tratat Constituțional, nu se știe ce se va întâmpla. Ca urmare, faptul că suntem
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
ne puteam dori în urmă cu cinci ani, de exemplu, aceste două organizații se dovedesc acum șubrede. Vedem că NATO scârțâie, că nu există vitalitatea necesară pentru a reforma structura NATO, pentru a o adapta noilor provocări. Vedem că Uniunea Europeană scârțâie când e vorba de adoptarea Noului Tratat Constituțional, nu se știe ce se va întâmpla. Ca urmare, faptul că suntem în NATO și UE nu ne-a rezolvat problemele. Dacă România dorește să rămână o națiune, și nu o simplă
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
transforma în cuțite tăioase (care, până la urmă, s-ar topi într-o mare mângâiere). În a treia lucrare, The Dead Man (o ironie savuroasă a lui John Zorn la adresa muzicilor de filme noir), sunetele produse de arcușurile biciuind aerul sau scârțâind haotic pe coarde s-au amestecat cu mirosul de sacâz și cu umbrele instrumentelor, proiectate pe pereți la dimensiuni gigantice. Kronos au trecut apoi prin Mexic și ritmurile celor de la Cafe Tacuba, prin India lui Ram Narayam și au încheiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Nu mai există nimic din toate astea. Dar ce mătușă emancipată! Câte daruri ne fac mătușile... Pe la 10 ani, mi-am cunoscut două mătuși, actrițe la teatrul german. Prima vizită - o casă veche cu etaj, un balansoar cu șine late, scârțâind la cea mai mică atingere, două paiațe uriașe, tolănite în colțurile canapelei - mâini lungi atârnând spre podea, bărbia în piept, costume cu romburi colorate - catifea verde, o balustradă de lemn, un prânz cu vânat, armele... O fată mofturoasă privind în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
se mai dau cărți pe care le pot arăta ca probă... Dar gâlgâi de indignare... și mă trezesc... *** Dar realitatea e și dânsa „răutăcioasă“! Plouă, cărțile se dărâmă din teancuri la cea mai ușoară atingere, cafeau dă în foc, ușile scârțâie sinistru, neunse la balamale de ani de zile, muște amorțite, trezite brusc de căldura caloriferelor, bâzâie aiurea, apoi cad late, mă tai lângă nas cu lama când mă bărbieresc, plus că se oprește apa caldă, liftul nu merge, ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
a Europei de Est? Modelul de dezvoltare de tip "tigru" urmat de Irlanda s-a dovedit neviabil. Într-adevăr, recenta criză mondială n-a făcut decât să dea lovitura de grație unei economii care începuse deja de câtva timp să scârțâie. Modelul irlandez combină dumpingul de taxe pe profit necesar pentru a atrage companii multinaționale, cu o creștere a cererii interne de construcții și servicii aferente bazat pe speculație imobiliară. Și în Irlanda și în România acestea din urmă au dus
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ceea ce aș numi reacții în lanț, de la o scenă domestică de sex matinal înainte de programul de lucru, până la năruirea completă a securității pe care ți-o poate da, uneori, un câine pe care îl cheamă Fox. Motivul pentru care erotismul scârțâie și strică: Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual - femeile cad răpuse imediat ce personajul masculin le înfige mâna în păr. Marius Chivu încearcă oarecum crispat o mică poveste din seria lui „se făcea ca și cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Dar, pentru că nu avem vocație de idioți profesioniști, putem să ne dăm seama că, în fapt, măsura respectivă aduce a disperare. A disperare în a ține artificial în viață un produs media cu rezultate profesionale îndoielnice și cu audiențe care scârțâie din toate încheieturile. De ce vor niște patroni să mențină pe linia de plutire un Titanic electronic sună la fel de tâmpit ca și tradiționala întrebare cu mănăstirea, piciorul și ciuperca. M-a lovit acest subiect tocmai astăzi pentru că am aflat, din cronica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Azi și mai mult i se făceau asemenea păreri. Totul se clătina, dulapul i se părea că era deja pe lângă ea. Hedi se pitulă sub plapomă. I se bătea inima și îi vâjâiau urechile zumzăiau și i se părea ca și cum scârțâia și aluneca ceva prin prejurul patului. Asudă de frică. Era îngrozitor! Mai bine cu capul afară, căci atunci nu se aud asemenea zgomote urâte. Se întuneca din ce în ce mai mult; lucrurile păreau mai mari și cu forme mai năzdrăvane. Lucruri bine cunoscute
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
către grație: ascetismul, înfrânarea, anularea fiorului vital. Și totuși, poemul omonim vorbește tocmai de încercarea unui nonagenar, Feofan, pictor de biserici și meșter de lăcate, de a-și deschide lacătul propriei centuri de castitate pe care o vede în vis, „scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor“. Asceza e doar un mijloc către un scop care-l transcende. Iar scopul este eliberarea. Am mai vorbit și cu altă ocazie despre o mișcare ce mi se pare emblematică în opera lui Danilov de la Mirele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
iar să meargă pe jos un timp. pentru că fata cea mioapă stătea într-o căsuță de chirpici care era la capătul pământului. și fata cea mioapă a ieșit pe drumul plin de zăpadă și s-a așternut la drum. zăpada scârțâia sub pantofii ei scâlciați și ea încerca din răsputeri să nu se abată de la drumul parcurs zilnic ca să nu fie nevoită să se oprească și să simtă cum frigul îi intră în oase. mai mult pe ghicite simțea poteca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Two against nature se filează încet în căștile de pe urechile mele. Aud din nou zgomotele străzii. În fața mea e un tip cu o pufoaică gri-petrol, destul de uzată. Merg la doi pași în urma lui. Zăpada a acoperit noroiul, așa că pașii noștri scârțâie intermitent. Omul vorbește la telefon. Probabil că persoana de la capătul firului e cam surdă, pentru că omul din pufoaică țipă. Sau cel puțin așa îl percep eu. Boss-Șerif, asta-i piesă de piesă. Tre să vezi ce poze are pă Feisbuc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]